1,319 matches
-
Stavri s-a uitat cu atenție la colonelul Stoicescu, acesta și-a pungit buzele, de parcă ar fi meditat la ceva, apoi i-a făcut un semn ușor din cap: "Înțeleg că nu-ți prea convine starea actuală de lucruri, domnule adjutant, înțeleg că nu-ți convine, dar n-am de unde să știu dacă ai vrea să o schimbi. Ce zici, ai vrea să o schimbi?" De lucrul ăsta se temea cel mai mult, să se schimbe lumea în care trăia. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-și facă ireproșabil datoria, iar datoria lui era să păstreze, nu să schimbe. Dacă era ceva de schimbat, asta nu era treaba lui. Vor schimba și apoi vor veni la el și-i vor încredința ceea ce au schimbat, zicîndu-i: Domnule adjutant, păzește și păstrează ca ochii din cap", iar el așa va face, pentru că asta este datoria sa. Dar erau multe căi de a păstra. Iar una dintre ele o avea în sînge, se născuse cu ea, viclenia. Nu era deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bătuseră capul cum să facă din om o păpușă pe sfori și dintr-o păpușă pe sfori ceva care să semene cît mai mult a om. Amîndoi râseră gros și cu poftă, întinseră țoiurile să ciocnească ,,ei, haide, dom'le adjutant, mai avem noi trei ceva sînge-n puță" și atunci Popianu a băut liniștit, știind că reușise pasul cel mare, așa și era, dacă-i socoteai pe toți trei împreuna, ceva sînge mai era. Pînă la urmă a ieșit un chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o mînă de fier", încît cineva a aprins lampa și a deschis fereastra gata să arunce un lighean cu zoaie în capul bețivului care nu lasă lumea să doarmă și să viseze, dar s-a oprit la timp auzind vocea adjutantului Radul Popianu, care îl liniștea pe colonel "de ce numai o mînă, dom' colonel, ce să facem noi cu un ciung, să fie două, două mîini de fier". Derutat, August Stoicescu s-a oprit în mijlocul drumului, încă nu se făcuse praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie două. Puternice, hotărîte, să salveze patria de corupție și batjocură. Asta-i, domnule, asta-mi trebuia, e o idee cinstită, adevărată, ieșită din popor. Două mîini de fier pe cîrma țării! O să întocmesc din nou programul nostru, domnule adjutant, și patria îți va fi recunoscătoare!" Grav, ținîndu-și cu greu echilibrul, băuse binișor și cît îi trebuie unui colonel scos la pensie ca să-și piardă cumpătul?!, l-a îmbrățișat în mijlocii] uliței luminate de o lună plină, roșcată, asemenea obrazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îți va fi recunoscătoare!" Grav, ținîndu-și cu greu echilibrul, băuse binișor și cît îi trebuie unui colonel scos la pensie ca să-și piardă cumpătul?!, l-a îmbrățișat în mijlocii] uliței luminate de o lună plină, roșcată, asemenea obrazului mulțumit al adjutantului Radul Popianu. Restul a fost un joc de copii. August Stoicescu însuși a trimis după el pe maiorul Stavri să-l aducă în odăile de sus, dinspre gradină ale Vilei Katerina. Acolo i-a arătat, el a spus "spre luare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
odăile de sus, dinspre gradină ale Vilei Katerina. Acolo i-a arătat, el a spus "spre luare la cunoștință", cîteva proiecte redactate de mînă, cu o trăsătură fermă, de caligraf, "maiorul le-a scris pentru tipografie". "Ia și citește, domnule adjutant, o să vezi că nu-i vorba de ceva care să vină în contra opiniunilor oricărui bărbat adevărat, iubitor de neam și țară, ia și citește!" Radul Popianu s-a dat mai către geam, nu că ar fi vrut mai multă lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spun eu, saci de voturi!" I s-a părut că bătrîneii stau a rîde. În fapt se strîmbau ușurel, de parcă ar fi gustat un vin trezit. Colonelul Stoicescu dădu cu mîna de parcă ar fi alungat o gînganie. "Ce voturi, domnule adjutant, cine mai are încredere în voturi după atâtea bătăi electorale, votul e cauza principală a corupției politice, pentru că votul la noi nu se exprimă, ci se șterpelește, hocus-pocus, caști gura la saltimbanc și te trezești fără el. Trebuie să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de interese mărunte făcute peste noapte idealuri, gîdilituri în gușa neisprăviților ca să se simtă îndreptățiri la pîine și la cuțit fără să asude și fără să priceapă ceva, numai așa, pentru că aveau gușă de gîdilat și prostie cît încape. Pe adjutantul Popianu de fapt nu l-a interesat niciodată cine și cum a ajuns la guvern, el era "om de meserie" și știa că toate guvernele or să-i plătească leafa și or să-i țină partea, pentru că orice stăpînire era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ăia cu două fețe, ziua merg în trăsură la Senat și țin cuvîntări, iar seara pun la cale demonstrații și tipăresc în ascuns gazete și manifeste îndemnînd la revoluție, scot oamenii în stradă, fac gazete. El, cu mintea lui de adjutant, nu i-ar interzice, nu poți să-ți tai singur craca de sub picioare, să zic interzis, deci nu mai există, asta înseamnă să te obligi singur să nu iei în seamă o parte din realitate. Iar realitatea pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un lucru pe care nu-l pricepea și n-avea încotro decît să dea vina pe mintea lui. Dacă ar fi avut altă minte poate ar fi priceput și dacă ar fi priceput ar fi fost mai mult decît un adjutant pus la păstrare, ca într-un șopron cu lemne de foc, tocmai la capătul lumii, în Vladia. Nimeni nu-l avertizase, nu-i spusese, nici deslușit, nici încîlcit, că s-ar putea să existe un pericol și din partea unde nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pus alături de teamă. Știa el foarte bine de ce unii, cei mai mulți, ba poate chiar toți negustorii de pe Strada Mare își scot plini de "respect" pălăria cînd trece prin dreptul dughenei lor, ba îi mai și aude "să trăiți cu respect, domnule adjutant", nu pentru că îl respectă, ci pentru că le e teamă, de el. N-au băut împreună, n-au conversat, habar nu au cine și ce face Radul Popianu, de fapt Radul Popianu nici nu există pentru ei. Pentru ei nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
năvodul vîscos al fricii. Ceea ce simțeau negustorii cînd îl salutau cu respect, mințind și crezînd în minciuna lor, era o copilărie față de ceea ce aveau de gînd să reverse peste lume domnii Stoicescu și Stavri. Deocamdată negustorilor le era frică de adjutantul Popianu pentru că fiecare avea o muscă pe căciulă, fiecare păcălise pe cineva, pusese la cale o escrocherie mărunțică, vînduse marfă proastă, înșelase la cîntar sau la socoteală pe cei ce luau pe datorie. Dar alta era calimera cu colonelul Stoicescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
socoteală pe cei ce luau pe datorie. Dar alta era calimera cu colonelul Stoicescu și maiorul Stavri, ei voiau ca negustorilor, tuturor negustorilor, nu doar celor din Vladia, tîrgoveților, tuturor tîrgoveților, țăranilor de peste tot și poate și celor ca ei, adjutantul Popianu, să le fie frică. Nu să știe de frică, nu asta, ci să le fie frică. Să intre frica în oasele fiecăruia, să se teamă că oricînd li se poate întîmpla orice. Știa prea bine cum urmau să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că oricînd li se poate întîmpla orice. Știa prea bine cum urmau să facă, înțelesese dintr-o ochire citindu-le programul, nu că ar fi fost el mintos grozav, nu era, nimeni nu se gîndise să-l înainteze ofițer, rămăsese adjutant și avea minte de adjutant, nu de asta, dar apucase să citească și să simtă pe pielea lui proclamațiile mareșalului Mackensen. Chiar dacă acolo era altceva, Mackensen era stăpînul, ocupase militar țara și nimeni n-avea voie să crîcnească împotriva armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întîmpla orice. Știa prea bine cum urmau să facă, înțelesese dintr-o ochire citindu-le programul, nu că ar fi fost el mintos grozav, nu era, nimeni nu se gîndise să-l înainteze ofițer, rămăsese adjutant și avea minte de adjutant, nu de asta, dar apucase să citească și să simtă pe pielea lui proclamațiile mareșalului Mackensen. Chiar dacă acolo era altceva, Mackensen era stăpînul, ocupase militar țara și nimeni n-avea voie să crîcnească împotriva armatei de ocupație, era război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de vină, dar numai unii vor fi socotiți vinovați și vor plăti. Cine consimte, cine sprijină programul nu că va fi iertat, vina rămîne vină, dar nu va fi considerat vinovat, nu va fi pedepsit. Era o capodoperă de mișelie! Adjutantul Popianu știa cum urmau să se petreacă lucrurile, oricînd oricine va fi scos din rînd și va fi pedepsit, iar cei rămași la locul lor vor răsufla o clipă ușurați că nu sînt ei cei nenorociți și vor trăi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
le ocrotească, ei erau cu totul altceva erau teroarea bunului plac și nesiguranța zilei de mîine. Cu lucrurile astea nu se putea juca, dacă soarta și prințul Pangratty l-au împins în fundătură, trebuia să-și pună mintea lui de adjutant la muncă și să caute o ieșire. Cîntări lucrurile cu rapiditate și hotărîre. Deocamdată totul putea fi o glumă. La Vladia erau cu siguranță o glumă. Poate și de aceea îi prezentaseră cu atîta lipsă de prevedere, fără nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de pe masă, avea ochii lucioși, de antracit, puteai să vezi stelele nopții prin ei, ca prin gura unei fîntîni adînci, ziua, în amiaza mare, arătă către hîrtia țeapănă, acoperită cu scrisul ordonat și plin de ascuțimi al maiorului, "Subscrii, domnule adjutant?" Radul Popianu s-a făcut palid. Nu era pregătit pentru așa ceva. Își subestimase adversarii, dacă erau cu adevărat adversari. Trebuia să cumpănească rapid și să găsească o portiță de ieșire. Cel mai mult îl încurca faptul că era în uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era, cine știe ce strămoș tătar o fi avut în spiță, de la care a rămas doar culoarea obrazului și părul aspru, cu firul gros care asalta fruntea voind s-o năpădească. "Ei, primul, eu te-am întrebat dacă subscrii, avem adeziuni, domnule adjutant, adeziuni în regulă, le-am tipărit la imprimeria gazetei Epoca. De altfel și programul va apărea, într-o săptămînă, două. În funcție de împrejurări. Oricum, banii sînt plătiți, va fi o publicație publicitară, domnule, noi n-avem nimic de ascuns. Deschidem lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
schimb, dacă nu chiar imposibil de imaginat cum ar putea trece el în realitate, în lumea înconjurătoare. Cu mintea lui își dădu seama că la prima încercare de a ieși pe Strada Mare cu lista de subscriere la program, el, adjutantul Popianu, nu numai că ar fi fost obligat să-i aresteze și să-i puie la popreală, dar chiar ar și face-o. De aceea planul lor i se părea fantasmagorie, oriunde s-ar duce, în țară, peste tot se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi fost obligat să-i aresteze și să-i puie la popreală, dar chiar ar și face-o. De aceea planul lor i se părea fantasmagorie, oriunde s-ar duce, în țară, peste tot se vor întîlni cu un adjutant ca el, ba chiar și cu grade mai mari, oameni care n-ar sta pe gînduri, ci ar aplica regulamentul de serviciu într-o clipită. "Domnilor, stați o clipă, stați o clipă. Să zicem ca dau curs invitației dumneavoastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prea bine, ca să faci un bulgăre mare de zăpadă, care să curețe totul în cale, să fie în stare să pornească o avalanșă, îți trebuie întîi unul mic și îndesat, un bulgăre de gheață. Aici e bulgărele de gheață, domnule adjutant, aici e. Și ai acum marea șansă să intri între cei ce vor deveni mîine-poimîine cu adevărat puternici. Să ieși din fundătura asta și să ții în mîini chiar țara. Ajunge doar să semnezi și să ai încredere, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din una, din alta a ajuns să ne povestească despre așezarea asta, despre relativa izolare în care se găsește, despre, să zicem, cîteva caracteristici, de pildă, despre dumneata, domnule Popianu, care oricum ai lua-o ești o caracteristică a Vladiei." Adjutantul a zîmbit mincinos, a plăcere, a măgulire, dar de fapt căuta să afle cu o clipă mai devreme care era adevăratul motiv al sosirii celor doi ofițeri în Vladia. Oricît își frămînta mintea, oricît se străduia să-și închipuie cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care deține otrava! Iar Vladia, Vladia este o așezare în care legăturile cu restul lumii sînt minime, doar dacă vrei le ai, nimeni nu dă buzna peste tine, nimeni nu-ți simte nici prezența, nici lipsa. O condiție esențială, domnule adjutant, absolut necesară, oferită nouă prin natura lucrurilor. Nu-i așa că nu ne-am înșelat, că am făcut o alegere bună?" Pentru ceea ce-și doreau făcuseră într-adevăr o alegere grozavă. Unde mai pui că singur s-a străduit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]