545 matches
- 
  
  de reconvertire analitică a recenzenților înspre filoanele realității camuflate, de respingere sistematică a literaturii de ficțiune, "romanul" secvențial și sincer al tinereții lui Gh. Jurgea-Negrilești avea să beneficieze de ambele tăișuri ale unui asemenea sfârșit de modă. Să fie, adică, admirat laolaltă cu toată suita de volume care îl precedase, pentru ca apoi să fie lăsat într-o suspensie sine die, tipică apusurilor de gen. Troica amintirilor a încântat, o dată cu prima ediție, cronicarii care - așa cum se cuvine - au surprins formidabilul talent ieșitMemorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101] 
- 
  
  Iată un portret-robot furnicat de maliții, să zicem, argheziene: "Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă cînd e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în căutarea unei atitudini: fie își sprijină bărbia în palmă, fie se joacă cu ochelarii, pe care îi scoate și îi pune la loc după o regie bine studiată (alteori, absorbit fiind de o problemă, sePe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097] 
- 
  
  Ele sunt: Doris Jurgea-Negrilești, văduva marelui autor de memorii Gh. Jurgea-Negrilești, al cărui volum Troica amintirilor - sub patru regi a făcut senzație anii trecuți. Mă întreb de ce cartea nu este republicată în a doua ediție, întrucât ea e cunoscută și admirată și de românii din SUA - am aflat. Portretul doamnei Doris i l-am făcut în prefața la Troica amintirilor, nu mai revin asupra lui. A doua persoană, gata ieșită, ca din capul lui Zeus, înarmată, este Delia Damirescu, cunoscuta redactoareViaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204] 
- 
  
  de folos pentru reconstituirea unor epoci demult trecute sau pentru clarificarea circumstanțelor în care au fost luate importante decizii istorice. După apariția monumentalei (la propriu) Istorii a literaturii române contemporane, 1941-2000, Alex Ștefănescu este omul zilei în critica literară românească. Admirat sau pizmuit de confrați, invitat și celebrat cu fast în orașele de provincie, intervievat de superbe ziariste, Alex Ștefănescu se află mereu în centrul atenției, prezența sa într-un loc este imposibil să treacă neobservată. Chiar și cei care îșiSecretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238] 
- 
  
  pe mine.// Dacă ți se face dor, femeie,/ De mângâierea mea fierbinte,/ Strânge perna-n brațe cu tărie" (Alex Vâlcu); " Și-astfel din adevăr se născu molusca și pocnind începu să se vorbească - fargme � spermatozoidul varsă negru în extazul geamătului �admirați vaginul meu anal - ooooooîoîo - o!" (Ara Alexandru Șișmanian); " Femeia este lecția tragică a lui Dumnezeu că lucrul în sine există doar mulțumită nervilor noștri în erecție." (Aurel Curcă Udeanu); " Femeia care-ți face cadou săruturi delicate în zone catifelate aleCărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258] 
- 
  
  a trăit încă de la debut ca pe adevărate momente de extaz și pe care le-a integrat imediat în propria sa creație, înfrățindu-se astfel cu Rochefoucault, cel ce considera că atunci cînd admirăm sîntem egali cu obiectul sau fenomenul admirat. Surprinzătoarea și, uneori, exasperanta sa carieră componistică adăpostește toate ingredientele unei mentalități specifice frondelor mijlocului de secol 20 și al dezideratului lor manifest: succesul, chiar și cu prețul scandalului; gloria, chiar și prin anihilarea oricărei tradiții. S-a născut înVariație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271] 
- 
  
  se arată, la sfîrșit, ca o suită de tablouri și schițe explicite în jurul aceluiași protagonist. Acesta este centrul, la care ajungem treptat, depășind, pe rînd, granițele succesivelor cercuri concentrice. Este ca o expoziție de fotografie în care ACTORUL este privit, admirat, introspectat, idolatrizat din mii și mii de perspective, de foarte aproape, de departe, dintr-un joc de lumini care permit intuiților să se arate. Din fiecare imagine-comentariu simți mai mult, înveți codul discursului ca să poți să-l însoțești pe autorÎn căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642] 
- 
  
  Știință. Totul pentru M. S. îi va fi predat zilele acestea. La vie des mamm. I-am trimis mai demult și mi-a mulțumit. - Cazul meu este unic în țară și în lume. Nu ignorat, nici contestat, ci cu entuziasm admirat - și lăsat fără mijloace de existență. De nu va avea vreun efect, voi începe în ziare cu acest tablou sinoptic... Dar atunci va fi lată rău: corect în formă, dar coroziv în fond... După articolul meu din Convorbiri (Starea științelorSurprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710] 
- 
  
  Cred că s-ar supăra mai tare dacă ar bănui adevăratul motiv pentru care vin. De-aceea nici nu rămîn la petrecerile voastre. Nu rămîi pentru că ne consideri doi con-țărani, nedemni de nasul tău fin! Puțin îți pasă dacă, lăsîndu-te admirată de bărbați, îl jignește pe nea Toader sau nu! Ba-mi pasă, și-mi pasă foarte mult, să știi! se ridică Maria brusc din fotoliu, pornind spre fereastră. Dacă azi sînt doctoriță, sînt datorită lui! Cînd alții, din cauza tatălui meu[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791] 
- 
  
  entuziasmau altfel decît cei cîțiva mecanici ori ofițeri de la aeroclubul din Băneasa, se înflăcărau în scris. Publicau articole fulminante în toată presa continentului și în umbra pe care o făceau nu se mai zărea nimic. Iar contextul, contextul era știut, admirat și detestat, iar în alcătuirea lui il Duce se străduia din plin, aruncînd lire cu lopata și făcîndu-l pe aviatorul Italo Balbo șeful aviației sale, o armă misterioasă, care intimida și oricum inspira respect nu doar pentru flota aeriană în[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805] 
- 
  
  Într-un fel, era și istoria propriului ei trup. Națiunea ei era familia, iar casa, grădina și curtea, țara. Ca să ajungă, aici, i-au trebuit mulți ani. La Început, ea a fost un corp care se mulțumea să se lase admirată și dorită. Se dezbrăca cu ușurința cu care respira, ca și cum ar fi fost mereu singură, mulțumită, În propria ei singurătate cu care nici un bărbat nu s-a putut Împăca. Toți Îi socoteau zâmbetul provocator și se străduiau din răsputeri să[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181] 
- 
  
  răstălmăcit numele, spre a plăcea mai mult fetelor. El nu se simte atras de nimic și de nimeni în mod natural, și toate căutările lui sunt menite să se scoată în evidență pe sine. El va trebui să fie adulat, admirat și în centrul atenției pentru faptele sale netrebnice și nesăbuite. Aceeași impostură o dovedește și actorul ce interpretează acest personaj, ce joacă în viața de dincolo de această scenă întocmai rolul personajului său. În acest sens, deși personajul său ar trebui[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865] 
- 
  
  forța spre casă. Pentru că în aerul cu pixeli al Brăilei s-a imprimat viața ce poate fi văzută de cei care vor s-o vadă. O enciclopedie în imagine. O istorie care poate fi atinsă cu mâna și respirată, și admirată. * * * M -am văzut pe mine, ca personaj trecut, pășind pe dalele de marmură. Și privind spre mine ca spre cineva cunoscut. Eram din viitor sau din trecut? Nu știu, pentru că zgomotul prezentului sparse imaginea, dar de ce eram ca acum, femeie[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792] 
- 
  
  decor, ca să afli că e la fel de frumoasă și în altă parte. Natura divină se va mândri de neuitarea sa pentru că sunt una și aceeași, capricios de vii, tulburător de îndrăznețe, chinuitor de frumoase, neîndurătoare în dorința de a fi privite, admirate, adulate, neantizate și cineva o va face, se va naște o pană înmuiată în cerneala care suportă așternerea unei asemenea frumuseți. Maestrul orb, după ce lectură în Braille paginile, închise cu zgomot cartea dincolo începea simfonia naturii -, schimbă din partitură un[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792] 
- 
  
  de profil; valoros și prolific autor de tratate, studii și politici, de strategii și analize, are o solid... reputație internațional... și o deplin... recunoaștere național...; afabil conlocutor și persistent activist civic, este o prezent... mediatic... și social... dintre cele mai admirate. Dar ceea ce îl singularizeaz... și mai mult pe Daniel D...ianu într-un mediu profesional ale c...rui tradiții interbelice s-au relansat cu greu în 1990, dup... o trist... traversare a deșertului în care, din fericire, unii specialiști au[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223] 
- 
  
  cu umorul involuntar din textele propagandistice dinainte de 1989. Din nefericire, nu lipsesc nici versurile denigratoare. În stilul grosolan vehement practicat de revista Săptămâna (și, ulterior, de România Mare), Florin Iordache face aluzii nerușinate la una dintre cele mai demne și admirate poete ale românilor, Ana Blandiana: „Nu se mai întoarce timpul din trecut, / Chiar de vor lichele titluri de eroi! / Cabotinii scenei văd ce n-au văzut: / Sânii poetesei linși de un pisoi. Plânge poetesa cu lacrimi de noroi... / Nu seCum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703] 
- 
  
  povestește într-un stil tenebros ce simte. În plus, în mod frecvent realitatea descrisă este sordid-licențioasă, fără nici o justificare estetică: „și-astfel din adevăr se născu molusca și pocnind începu să se vorbească - fuckme • spermatozoidul varsă negru în extazul geamătului • admirați vaginul meu anal - ooooooîoîo - o!“ Era bine ca autorul să scrie numai două-trei poeme de acest fel, iar după aceea să ia un antinevralgic. O poezie și mai trăsnită ne propune Viorel Savin, care într-un volum intitulat Evanghelia ereticăCum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703] 
- 
  
  pornește spre casă. N-am timp în seara asta de tine. Vino doar ziua la mine, este clar? Sigur, cum vrei. Frasin se oprește și privește doar el spectacolul. Injură de mama focului. Dobitocul, cretinul, cine se crede? Bărbatul celei admirate nici o clipă n-a bănuit complicitatea acesteia la oferirea spectacolului. Seara tîrziu îl găsește mîngîindu-și nevasta. Știi, iubito, tu ești naivă și alții pot profita de puritatea ta. N-au decît. Eu știu cine sînt și cum sînt. Este adevărat[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809] 
- 
  
  însuși, făcute exclusiv după Septuaginta? Philon, deși evreu, nu știa ebraică decât la un nivel elementar. De fapt, autonomizarea deplină nu s-a realizat efectiv decât în mediul creștin. În mediul iudaic, textul Septuagintei a fost mereu contestat, validat, invalidat, admirat, refuzat etc. După apariția creștinismului, care transformă Septuaginta în Vechiul Testament al creștinilor, evreii s-au lepădat de această versiune. Nu înseamnă că s-au lepădat și de limba greacă, ca vehicul cultural și spiritual. Nu. Trebuie să încercăm să ne[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321] 
- 
  
  de vorbe își spuse îngerul și dădu să plece. Deodată, una din pietrele digului glăsui: " Lumea se bucură de dig, admiră cum ne ținem una de alta, e frumos și bine, dar uite: tare aș vrea să fiu și eu admirată, măcar o singură dată, numai și numai eu, dintre toate... și să se ducă vestea de mine peste toate timpurile". Îngerul stătu ce stătu, dar cum celelalte nu spuneau nimic, oftă și-și luă zborul. Domnul nu-și putea călca[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844] 
- 
  
  un val mai mare, spun că piatra se rostogolește spre mal. Ba unii o și aud glăsuind: "Iertare, drumule, iertare, apă, iertare, animalelor, iertare, oamenilor, iertare, voi, suratelor... N-am să mai spun niciodată că eu singură vreau să fiu admirată... Nu să fii admirat e totul, ci să ne facem munca așa cum trebuie... oricât de grea sau de umilă ar fi ea. Am învățat lecția, primiți-mă înapoi !" Dar acum e prea târziu : locul ei nu mai e în digul[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844] 
- 
  
  ar fi ea. Am învățat lecția, primiți-mă înapoi !" Dar acum e prea târziu : locul ei nu mai e în digul de pietre, acel dig nu mai există. Locul ei e în poveste, ca să ne învețe ce trebuie lăudat și admirat, ce durează și ce e cu adevărat important în viața noastră: iubirea fermă și caldă între toți, munca în folosul tuturor și solidaritatea, care face truda mai ușoară, greutățile suportabile și dă rost existenței fiecăruia. Alb Poveste japoneză Paul Miki[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844] 
- 
  
  puterea ta ? Zâna: Asta nu e puterea mea. E puterea cunoașterii, puterea gândului. Cunoașterea înseamnă putere. Poți face bine, poți face și rău cu ea. Dar nu poți dărui nici sănătate deplină și nici viață, nimănui, niciodată. Dar poți fi admirat și invidiat. Și-i poți face pe toți ceilalți oameni să facă exact ceea ce vrei tu, chiar fără ca ei să-și dea seama. Oamenii mari numesc asta "fericire". Rămâi cu mine în pădurea gândului, pădurea cunoașterii... rămâi... bucură-te de[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844] 
- 
  
  we will die). Și timpul există. Totul moare. Unde se termină evoluția și când a început viața, i-a dorit Rațiunea (omul) ? Nevoia de oglindă, vederea-ceva minunat, un miracol, făcută pentru admirație și contemplare. Poate că și natura se cere admirată, nici ea nu exista, nu se cunoaște, deoarece nu o vedem în întregime. Autosuficiente nu sunt decât plantele, poate animalele chiar dacă fac parte dintr-un plan al naturii, din viata ei. Atunci noi am fost creați, special pentru abstract, cunoștința[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806] 
- 
  
  de orice fel. Dar, chiar dacă eludează surprinderea într-o formulă simplă și clară, ea își dezvăluie coapsa de aur (desigur, fără talentul geometric al lui Pitagora) atunci când îi sunt privite cât se poate de detașat metamorfozele. Unul dintre cei mai admirați nebuni din istorie, despre care un alt maniac (același care avea să-i îndemne pe universitarii germani, în a sa Rektoratsrede, să îmbrățișeze doctrina lui Hitler) scria că întrupează esența poeziei, se mira, într-o dezlânată, dar sfâșietor de frumoasăDarurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]