175,612 matches
-
fost ciuruită. Lumea își prelungea în mine în mod natural toate tentaculele - vă amintiți, desigur, acest pasaj mult citat din Întâmplările în irealitatea imediată ale lui Blecher. Îl invoc aici ca pe un ecou literar subiectiv stârnit de perspectiva intertextuală adoptată de Floarea Țuțuianu în poeziile sale reunite selectiv în Arta Seducției, volum apărut în septembrie anul acesta la Editura Vinea. Astfel, ființele care se întâlnesc în versurile sale "se răsfoiesc" între ele, sunt ființe-palimsest; vocea poetei este ea însăși o
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
defectele noastre. Mai mult, Barrie ghicește totdeauna când este nevoie de el, iertându-ne slăbiciunile ori tratându-ne cu îngăduință când suntem în cofă și cu franchețe când ne aflăm pe val. Iar noi îi povestim deopotrivă izbânzile și înfrângerile, adoptându-l ca pe unul de-al nostru, cu care uneori ne lăudăm ori ne sfiim, alteori ne confruntăm sau ne pizmuim. Aproape am uitat că este englez, că statutul său de profesor de dirijat și de compoziție la Universitatea din
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
Gheorghe Grigurcu Libertatea înseamnă a nu fi sclavul nici unui lucru, nici unei necesități, nici unei întîmplări; a coborî soarta pînă la tine" (Seneca) În marea majoritate a cazurilor scriitorii noștri care au întreținut un comerț cu comunismul au adoptat o atitudine decepționantă. Dacă n-au așternut tăcerea deplină asupra compromisului, s-au străduit a monta fel de fel de eschive, de explicații oblice, de sofisme care n-au exclus nici intrepida tentativă a etalării unei "opoziții" evident mult exagerate
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
ci și rătăcirea în esența ei. Dl. Sorin Antohi reamintește ideea lui Jürgen Habermas, potrivit căreia, după insuccesul filosofiei moderne de a-și alcătui o normativitate autonomă, fără recurs la trecut, idealurile utopice se leapădă treptat de caracterul lor secular, adoptînd forme religioase. De altminteri, fondul cultic, al unei religii răsturnate cu capul în jos, pe care-l învederează comunismul (cu componente insusiace, marianice, martirice etc.), a fost relevat în repetate rînduri. Istoria ceva mai îndepărtată ne prezintă și ea pildele
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
finală rămâne enigmatică. În limba engleză se face o distincție între "references" și "bibliography", prima variantă având în vedere referințele bibliografice la care se trimite în locuri precise ale textului, pe când a doua poate eluda această condiție. Nu întâmplător, unii adoptă a doua variantă, fie din neglijență, fie deliberat, pentru a menține o stare de imprecizie. Prima variantă este, desigur, de preferat. Față de starea de lucruri care dăinuie de multe decenii, se impune o analiză atentă a sesiunilor de comunicări din
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
3, din a doua jumătate a lunii octombrie, e consacrat Scriitorilor din Țara Sfîntă. Colaborează: Andrei Fischof, Solo Juster, Bianca Marcovici și Sesto Pals. E preluat un interesant, cum altfel?, interviu cu dl. Al. Mirodan. Un punct de vedere personal adoptă dl. Alexandru George în privința lui Ș. Cioculescu, "aniversîndu-l" și d-sa în LITERELE de pe octombrie: autorul articolului observă diferențele destul de mari care există între tînărul, din anii '30, și bătrînul Cioculescu, din anii '70-'80, și consacră cea mai mare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
au fost cîțiva români. După o asemenea cumplită blestemăție, Ministerul Afacerilor Externe ar trebui să se asigure că în această afacere de răpire "creierul" n-a fost în afara bandei descoperite, dar totodată, oficialitățile române ar face bine dacă n-ar adopta obișnuita atitudine de mirare nevinovată cînd se întîmplă ca infractori din România să-și facă de cap în alte țări. Pentru ca România să nu aibă de suferit prea mult de pe urma acestei ticăloșii, ar fi normal ca autoritățile de la București să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
cît, în perioada post-decembrie 1989, despre ortografie și despre schimbarea ei s-a tot scris - deși, cum am mai spus-o, era mai necesar a schimba țara și mentalitatea, nu ortografia! Dar în 1990-1991, ortografia noastră "cea nouă" a fost adoptată. Scrierea "cu â din a" și formele sunt(em, eți) au fost adoptate, regulile ortografice din 1953 - ulterior, în 1965, modificate - au fost, cu democratică furie anticomunistă, abolite... Pentru ca, azi, după atîția ani, să se constate că normele academice nu
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
tot scris - deși, cum am mai spus-o, era mai necesar a schimba țara și mentalitatea, nu ortografia! Dar în 1990-1991, ortografia noastră "cea nouă" a fost adoptată. Scrierea "cu â din a" și formele sunt(em, eți) au fost adoptate, regulile ortografice din 1953 - ulterior, în 1965, modificate - au fost, cu democratică furie anticomunistă, abolite... Pentru ca, azi, după atîția ani, să se constate că normele academice nu-s (integral) respectate și să se simtă nevoia unor intervenții, în forță, ale
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
un altul, înțeles ca un cosmos unitar, cu originalitatea lui, a căuta să trăiești în el, drept el, să trăiești valorile sale - nu raportîndu-le la cele ale tale, ci în calitatea lor de extraneitate, de valori ale altuia -, a-l adopta, însușindu-ți durerile și împărtășindu-i bucuriile, trăindu-i, mai exact zis valoarea, iată ultima treaptă sau cea dintîi dacă vreți și cea în care se împlinesc final toate celelalte trepte ale înțelegerii omenești șs.a., I.F.ț". în fața fanatismelor
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
cutia Pandorei, muza inspiratoare care, cu timpul, se fixează definitiv în universul artistic. Iar mai târziu, grecii pornind de la începuturi epice au dezvoltat toate genurile literare pe care le cunoaștem azi: însă atât apariția acestora, cât și subiectele și imaginile adoptate poartă pecetea lui Homer, căci genurile, multe necunoscute Orientului antic genul dramatic și romanul, de pildă - se nasc datorită mentalității și inventivității pe care eroii Iliadei și Odiseii au dezvoltat-o, realizând o adevărată revoluție spirituală majoră în istoria omenirii
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
Eladei ( asediul Troiei, victoriile de la Maraton și Salamina, campaniile lui Alexandru Macedon) se metamorfozează în momente emblematice a căror faimă se perpetuează prin tradiția literară. Primul popor care a făurit o cultură similară celei elenice au fost românii. Ei au adoptat și prelucrat genurile și toposurile culturale născute în Grecia. Imperiul Roman a fost din punctul de vedere al culturii o extindere în timp și spațiu a Eladei. Dar cetatea eternă inventa propriile toposuri culturale care se adaugă moștenirii grecești: Roma
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
a Asiei Mici ( atunci s-a produs un adevărat Big Bang cultural), cosmosul european se află din acel moment într-o permanentă expansiune geografică cuprinzând, mai întâi, vechiul continent și, treptat, întreaga planetă, căci azi mai toate popoarele lumii au adoptat în bună măsură formele și tiparele culturale europene. Cosmosul european mai are însă o caracteristică, și asta încă din Antichitate: el este inventiv, el se îmbogățește permanent, pe de o parte generând noi motive, de pildă doctor Faust, Don Juan
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
care apare în SRS; unii autori nu sînt trecuți strict alfabetic, de ex. Nechit este înregistrată după Negrici și Negruzzi; la Ionel Teodoreanu este omis din lista cărților sale romanul Crăciunul de la Silvestri ( 1934) ( rămînînd în spiritul criteriului "totalității" operei adoptat în SRS); la Sorin Titel se notează ca an al apariției romanului Lunga călătorie a prizonierului, 1972, în timp ce în Dicționarul esențial al scriitorilor români ( 2000) este indicat anul real, 1971. Evident însă că astfel de amănunte, pe lîngă că sînt
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
dreptul să aibă case, dar nu au dreptul să le stingă dacă iau foc"! Dar jocul de-a alienarea e atît obiectiv, cît și subiectiv. Simțind nevoia de a-și abandona eul sau, mai bine-zis, eurile succesive ori simultane, scriitorul adoptă la un moment dat el însuși identiatea... englezească, precum o exasperare a ficțiunii. O ficțiune în ficțiune, de natură sado-masochistă: În fața operei sale, Ionesco însuși se comportă ca un «englez», un «interpret radical» al propriei creații care se autonomizează ca
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
în tot cuprinsul Constituției. Pe de altă parte, statul român și-a asumat în mod expres anumite obligații culturale într-o serie de tratate internaționale pe care le-a semnat sau la care a aderat. Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la data de 10.12.1948, prevede că: "Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viața culturală a colectivității, de a se bucura de arte, și de a participa la
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
aptă a da impresia prospețimii (expresive) în oboseală: "hălci galbene de pămînt/ despuiate de vîntul isteric/ pulpe de lut tremurînd/ roșii/ deasupra orizontului// ori nisip zdrențuit/ pasional/ de luna/ dodecafonică// cum un falus enorm/ plopul lucind luciferic" (Pastel). Extincția poate adopta aspecte carnavalești, se poate teatraliza așa cum zăbovește asupră-și în cuprinsul unei poetici inteligent unitare: "toate s-au risipit în rîsul sardonic al clovnului/ luna se scutură de viermi pe somnul păstorilor// veacul e din ce în ce mai hain/ memoria e fără de mantie
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
politicului. Există însă, se știe, și o politică a culturii. Același Saint-Exupéry constata că "a dărui cultura înseamnă a dărui sete de cultură, căci așa cum dragostea cere dragoste și cultura cere, la rândul ei, cultură". În principiu, fiecare segment instituțional adoptă și dezvoltă o anume politică în ordinea diferitelor compartimente ale culturii (artă, învățământ, știință). La prima vista, dintre toate artele, muzica ar putea părea o privilegiată: oferta debordantă, maxima tranzitivitate, investiție fiabilă, materie primă la îndemână. Cu toate acestea, fenomenul
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
fi evoluat lucrurile dacă Stalin ar mai fi trăit. Transpunerea la marginea Bucureștiului, în locul pe unde trece șoseaua care leagă capitala țării de Valea Prahovei, a barocului stalinist este dovada dependenței totale și a servilismului față de Moscova pe care-l adoptaseră potentații comuniști români. A doua perioadă s-a pretins națională și patriotică: conducerea ceaușistă se declara independentă față de Moscova. Casa Poporului se voia și simbolul independenței: cu greu vom putea găsi asemănări între ea și clădiri sovietice. Și totuși ea
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
e adevărat (...) dar ar fi interesant să înțeleg măcar în ce ape se scaldă între timp; nu m-aș mira să fie și azi angajat la Ministerul Culturii, urmașul CCES" (p. 109). La o scară mai largă este exact poziția adoptată de puterea instaurată în 1996 față de arhiva fostei securități, iar rezultatele acestei politici se văd astăzi. Nu cred că Liviu Ioan Stoiciu are foarte mulți prieteni în lumea scriitoricească. Judecățile sale sînt uneori nedrepte, adesea excesive și ele nu îi
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
să fie, nu e așa, permanentă: dacă acesta vede că filmul e tragic, se prea poate să-l ocolească, mai ales la ore de seară. Despre semnele prin care CNA limitează accesul la filme, am mai scris, cînd a fost adoptată decizia cu pricina. Între timp am urmărit felul în care se potrivesc indicațiile cu filmele și am remarcat un exces de semnale. AP și 12 ar putea fi un singur semnal: pentru puberi, nu încă, așadar, adolescenți, acordul părinților ar
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
ani îmi dați prilejul să recitesc acest poem jucăuș, la urma urmei nevinovat, și pe marginea căruia m-am exprimat cândva fără entuziasm și fără glorie. Din șapte strofe câte are, desprind acum, aici, doar trei, pe care le și adopt cu bunăvoință, și o fac pentru că rezistați și astăzi în convingerea că vă reprezintă, și eu nu vă contrazic: "Fulgul alb nu fu să cadă/ Nici pe nas și nici pe frunte,/ Albul fulg pe nas să cadă/ Și pe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
ușoară. Din păcate, nu se întâmplă așa. - Memoriile pe care le-ați publicat sunt scrise cu o sinceritate dezarmantă. Manifestați chiar o anumită cruzime față de slăbiciunile dumneavoastră - în primul rând - dar și ale unor contemporani. De ce ați simțit nevoia să adoptați un astfel de ton și să exhibați în văzul tuturora amănunte ce țin de viața dumneavoastră intimă sau dintr-a altora? Aceste memorii pot fi socotite un mod de ispășire? - În primul rând este un mod de confesiune aproape integrală
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
o piedică în calea comunicării, ambiguitatea face, în schimb, un critic de neînțeles. Datoria sa e ca, fără a ceda de la norma urbanității, să se exprime răspicat, cu fermitate, chiar dacă o asemenea manieră încă e privită cu antipatie. Cine o adoptă trebuie să se aștepte la nemulțumiri și adversități". Modelul lovinescian al unor astfel de rînduri e indubitabil. Tot atît de demne de atenție ne apar considerațiile următoare, privitoare la unele metehne ale receptării critice, a căror actualitate vedem că nu
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
și a cuprins întreaga societate. De curând a izbucnit un scandal care ar fi trebuit să rețină atenția presei mult mai mult decât a făcut-o. Academia Română a publicat primele patru volume ale unui tratat de istorie a românilor. Sistemul adoptat de coordonatori este tot cel socialist, o juxtapunere de studii realizate de o multitudine de autori. Până aici nimic deosebit, metoda folosită poate fi acceptată sau nu; din nefericire însă se constată că au fost incluse în tratat studii datând
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]