422 matches
-
apărută și a se împăca cu ideea, spre a nu avea regretul momentului decisiv. Trebuie avută acea virtute numită răbdare, stăpânire de sine. James Clawell, în cartea sa „Shogun”, considera că sunt șapte emoții importante ale omului: „Bucuria, mânia, neliniștea, adorarea, mâhnirea, teama și ura. Dacă un om nu se lasă în voia lor, înseamnă că are răbdare”. Apoi, odată ce ideea compromisului a fost confirmată, acceptată, ea devine obișnuință și uneori chiar resemnare, se începe construirea altui „univers”, el nemaiavând acel
POLITICA ŞI COMPROMISUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345720_a_347049]
-
povestea începutului Dincolo de draperia văzutului a-l simți cum vestește înmugurirea a ști că el numai pentru tine se pregătește să înflorească înmiresmat cât crângul de splendoare. în cereștile-i odoare. Înflorească! Totul în jurul meu Dansează curgând Învăluitor ca adierea, Adorarea luminii pe gând! Luceafărul Coboară la fiecare poartă Binecuvântând dragostea În destăinuire, Slăvită fii iubire! Referință Bibliografică: Înflorire / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1594, Anul V, 13 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Armenescu : Toate
ÎNFLORIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352108_a_353437]
-
izvor Când tresărind la viață se-nșiruie-n tăcere Cuvintele pitite în tainice unghere... Mai fac un pas spre clipa ce naște veșnicia Și gândul se-nfioară și caută bucuria În dulcea regăsire la tronul de-ndurare Când firea biruită se-apleacă-n adorare! Vibrează-n părtășie și inima și duhul Și parcă îngeri cântă învăluind văzduhul... Din rugă și iubire o scară se formează Ce duce pân' la ceruri...și Domnul mă veghează! Pășesc spre galaxii pe aripă de vis Și caut ascuns
OMAGIU DIVIN 7 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352225_a_353554]
-
naturii sale, să pună accentul pe acel aspect al relațiilor sale care îl unesc pe om cu Dumnezeu. Unii, sensibili la puritatea Sa, la propria Lui nenorocire, propovăduiesc înainte de toate pocăința; alții, impresionați de măreția Lui, cer în primul rând adorarea, reverența. Ioan nu vrea să-I vadă decât bunătatea, nu vrea decât să aducă slavă, mulțumire. Este un punct la care se întoarce mereu în același mod, iar cuvintele care îi sunt împrumutate în momentul morții: ‚Slavă lui Dumnezeu în
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
a mai fost odată Căci viața că și moartea e-o piesă repetată. Sunt anii minunați,când ești copil hoinar, Scutit fiind de griji, de greu nu ai habar, Când ție ți se pare ca esti pe tot stăpân, Iubire,adorare și farmec se pătrund. Adolescent fiind, în grabă ai vrea să crești, Să știi a lumii taine, să-nveti și să iubești, O viață întreagă mereu înfrunți destinul Și el piedici îți pune în cale cu duiumul. Norocul îți oferă
MĂRGELE DE STICLĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355947_a_357276]
-
Damaschin (+749) justifică, în acest fel, această adorație: "Unul este deci Hristos, Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit adorat împreună cu Tatăl și cu Duhul, cu o singură adorație împreună cu trupul Său neprihănit, fiindcă pentru noi trupul lui nu este nedemn de adorare. Într-adevăr, îl adorăm în Persoana unică a Cuvântului Care este Ipostasul Lui; nu ne închinăm unei creaturi, fiindcă nu adorăm trupul ca atare, ci întrucât este unit cu Dumnezeirea". În istoria desăvârșirii creștine tema urmării lui Hristos deține un
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
idee și pledoarie, dar, artisticește, a eșuat, întrucât nu recurge, spre a comunica, la mijloacele, la mecanismele, la convențiile subsumabile poeticității. Potrivit dihotomiei pe care am propus-o în amintitul eseu, “poezia religioasă (religio, - onis ‘credința în forțe supranaturale și adorarea lor’) este legată de o formă determinată a unei religii (ca instituție) și-i exprimă scesteia simbolurile, ritualurile, manifestările exterioare. Poezia religioasă este trăire mediată de ritual a misterului” (op.cit., p. 57). Pe de altă parte, “poezia mistică (mysticus ‘ascuns
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
soare Și pe aripa lui unduitoare Îmi culc, în liniște, obrazul, eu. Aud cum doarme marea în ochii tăi Și zbuciumul ți-l simt, dincolo de culoare. În ei mă văd o nimfă ce pe zei Îi lasă mereu muți, în adorare! Și simt, crescând în inima-ți, speranța Așa cum orizontu-n răsărit Face să crească în lumină, viața Și-atâtea vise la zenit! Referință Bibliografică: Aud cum vine dragostea / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 303, Anul I, 30
AUD CUM VINE DRAGOSTEA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356569_a_357898]
-
este viu, fii pentru mine împlinirea acelui vis țesut duios în noaptea depărtării când te priveam de sus. O, nu pleca! Mai lasă-mă să te privesc cum te-am privit de-atâtea ori din ceru-nsingurării mele și-n schimbul adorării dă-mi tot ce-i în tine de prisos - dă-mi chiar durerea, dar cu ea dă-mi și speranța că odată iubirea va țâșni din primul nume de femeie. Cum între timp se ridicase și se-ndrepta cu pas
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
silă Zilele-s prea grea povară Iar zeii reci n-au nici o milă. Îmi doresc să fiu mai tandru Cu-a mea inimii năvală Să visez - umil sau mândru - La o dragoste banală. Să-mi doresc modeste mostre De sublimă adorare Să mă fac punte și luntre Ca s-ajung o nonvaloare. Să strivesc pierdut prin mine Negru gând de supărare Și să nu-mi fie rușine Când și sufletul mai doare. Aș vrea să fiu uitat în vise Fără dorință
SENTIMENTE PIERDUTE PRIN GĂRI EUDEMONICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368939_a_370268]
-
conținând o scânteie din Sufletul viu; fiecare act al vieții, respirația, mâncatul, mersul, trebuie îndeplinit cu bucurie, extaz, căci fiecare dintre ele vorbește despre Dumnezeu. Le spunea că dorința inimii de a adora este mai prețioasă decât forma sau locul adorării. În jurul său se adunaseră mulți discipoli la vremea aceea și pentru faptele minunate și învățăturile lui, Rabbi Israel a fost numit Baal Shem Tov, care însemna „Maestrul Numelui Minunat”. Cariera lui s-a încheiat într-un târg în Podolia carese
„DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370915_a_372244]
-
spune tuturor: „Ai încredere! (în Dumnezeu )/ Doar Domnul ne-a zidit/ Nu vezi câtă matematică (El) știe!” (ne mai vorbind de fizică și chimie)... El te înnoiește! Iar în „Purtând urma zăbalei” autoarea e cuprinsă de o patimă nemăsurată - demiurgică adorare - mărturisind, cu pioasă evlavie: „Am știut dintotdeauna clar/ Că numai prin Tine Doamne iar/ voi veșnici netulburat/ purtând urma zăbalei/ lumii/ din care am evadat”. „Trăiește darurile luminii” - aureolează culorile curcubeului într-un gingaș diafan joc: „în roșul răsăritului”... un
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
joc: „în roșul răsăritului”... un îndemn la iubirea universală, eternă: „fratele meu întru iubire/ Te du...”. „Profana” Elena Armenescu își recunoaște credința la modul simplu dar sublim: „Mi-am fost străină ca un oarecare/ până să te aflu Doamne/ În adorare”. În „Rătăcirile” - ne reamintește că „Puterea omenirii nu e blândă!” - iar în „Hartă a tainelor” se întreabă dacă există un loc în care Dumnezeu, așezând-o de strajă „insomniei oceanului stelar de vise”, să-l descopere. „Vegheată de îngerul păzitor
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
587 î.d.Hr.), dar refăcut - abia după șaptezeci de ani (516 î.d.Hr) - de Zorobabel, la îndemnul profeților Agheu și Zaharia, tot din piatră. Însă, este lesne de înțeles că nu se putea merge la nesfârșit cu manifestarea adorării lui Dumnezeu pe câmpuri sau prin corturi; trebuia să se facă și în acest sens niște pași în funcție de cerințele și de numărul credincioșilor. Exact ca într-o familie: Atunci când numărul persoanelor sporește, familia trebuie să le creeze tuturor acestora un
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
De la ea știa că Hana însemna floare și că numele ei, Sakura, însemna cireși înfloriți. Asta pentru că o născuse chiar în luna aprilie, când în Japonia are loc cel mai mare festival dedicat naturii, ca însemnătate divină în tradiția de adorare a florilor, un ritual de mare amploare consacrat efemerității vieții. Un clipocit vesel o făcu pe micuța drăgălașă cu ochii migdalați să ciulească urechile. Inspiră cu toată puterea mirosul râului Abukuma, acea mirare a apei captivă-ntre cele două maluri
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
La cruce Departe de-al lumii tumult Cobor în adâncul din mine... Te caut și Te chem și Te-ascult Părinte-al Iubirii divine... Ofranda-mi aduc de-nchinare Prin rugă, prin cântec și vers Și-n clipa de har și-adorare Trecutul prin sânge mi-e șters! Pe calea îngustă pășesc Cu Tine alături Isus Mă-nveți cum să iert...să iubesc De toate și tot mai presus! Mă-nvălui cu pace deplină, Cu har, cu speranță și dor... Cuvântul Tău
OMAGIU DIVIN 10 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362739_a_364068]
-
vreun buton misterios Că din listă eu te-am scos Pe ton muieros, îngrijorat Căci răspunsul n-am aflat Și nici misterioasa setare Cum pierdut printre sertare De bulbucașe că net are Și e chiar fără de hotare Prieteni buni în adorare .. De nu bagat ei vreo blocare De face-pok și alienare Că nu știu nik de tine -doare Și zboare orice nedumerire Cum de ți-am dat delete-ire Mă tot întreb fără răspuns C-am ajuns la așa neajuns Îmi cer
TELEFONUL FACE-POK.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352634_a_353963]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > MIRARE Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului În fiecare clipă E-o mirare Te-aspir Cu adorare Dar în aceeași clipă Te și pierd De câte ori te-am tras în piept Cu talpa pe inima mea Ți-ai luat avânt Pentru-a zbura Prin diafragma-mi Sfărâmată Și te-ai întors de fiecare dată și-n zi și
MIRARE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347216_a_348545]
-
zumzet sălbatic îmi umple-universul/ Cu zgomot de-aripă, ușor, mă pătrunde.../ Deschid călimara lăsând tandru, versul/ Să picure-n calde, mirifice unde.” (Renaștere). Tonul unora dintre poeziile Georgetei Resteman deși contemplativ, se păstrează limpede, curat, precum ochii nopții căzuți în adorarea magiei cerului înstelat. Deși trăirea prin iubire este singurul mod de supraviețuire statutat de poeta, ea știe să fie pe rând iubita, mama, fiica. Adresându-și întrebări firești asupra locului și rolului omului pe firmamentul vieții, formulează - cu destulă înțelepciune
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
a spune că este chiar determinant. De aceea sesizarea lui Thomas Carlyle, care avea o concepție atât de largă despre realitățile din domeniul religiei, mi se pare binevenită: „Preotul trebuie să aibă într-însul o lumină de inspirație. El cârmuiește adorarea poporului, el este trăsura de unire cu Nevăzutul Sfânt. El este căpetenia spirituală a oamenilor. El îi conduce spre cer, cârmuindu-i înțelepțește pe acest pământ, printre strădaniile vieții. Idealul lui este ca și el să fie o voce din
PĂRINTELE IOAN MORAR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358006_a_359335]
-
de basm, caldă și plină de miresme care te cuprindeau din toate părțile. Am ajuns într--o poiană luminată de raze puternice de lună. Bunicu a început o rugă, parcă adresându--se unei ființe apropiate, dar față de care avea un imens respect/adorare. „Roagă--te și tu”, mi--a șoptit blând. „Iană-Sânziană, dăruiește--mi cununa de aur!”, am spus, fără a--mi mai aminti ruga învățată dinainte. Am privit întrebătoare spre Bunicu, în ai cărui ochi am văzut aprinsă o flacără de mândrie: „Doar sunt nepoata lui
CORONIŢA DE SÂNZIENE de DOR DANAELA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357550_a_358879]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOAPTEA DE SÂNZAIENE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 541 din 24 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Noaptea de Sânzaiene Să crezi în dragoste Chiar dacă te îndurerează! Ramuri înmugurite noul dor Mâinile se caută prinse-n adorare Petrecere, Trecere Sevă pulsând spre desăvârșire Vecină cu imperceptibila trecere A secundei ce bate insistent La poarta timpului prezent. Respirul egal, ochiul piedut În imensitatea înstelată, albastră Timpul abandonat spre gloria gândului. Sublimă-nălțare Noaptea de veghe pe tărâmul devenirii În
NOAPTEA DE SÂNZAIENE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357653_a_358982]
-
CĂUTAM, DOAMNE! Te căutam departe, în galaxii uitate Ca pe un extaz, un trubadur în noapte Miracol, fulger, suflu mult chemat Te căutam nedumerită, pe înserat Te ghiceam în mirările sângelui În pâcla dimineții, zborul îngerului În pajiștea nădejdii mele, adorare A cerului, implorare-nălțată spre zare In mâinile a ruga pioasă-mpreunate Spre înfloriri, albastrul cer, apoi lăsate În dezmierd ca un copil ademenit De aleanul cântecului, de adormit. Erai atât de aproape, Tu! învolburare și flaut În tainița făpturii acum știu
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
a spune că este chiar determinant. De aceea sesizarea lui Thomas Carlyle, care avea o concepție atât de largă despre realitățile din domeniul religiei, mi se pare binevenită: „Preotul trebuie să aibă într-însul o lumină de inspirație. El cârmuiește adorarea poporului, el este trăsura de unire cu Nevăzutul Sfânt. El este căpetenia spirituală a oamenilor. El îi conduce spre cer, cârmuindu-i înțelepțește pe acest pământ, printre strădaniile vieții. Idealul lui este ca și el să fie o voce din
PREOT IOAN MORGOVAN „CUVINTE PENTRU ÎNTĂRIREA ÎN DREAPTA CREDINŢĂ”, EDITURA BUNA VESTIRE, BEIUŞ, 2014, 475 PAGINI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357697_a_359026]
-
o lume întreagă- o lume în flăcări” ( Hermann Rauschning, The Voice of Destruction, New York, G.P.Putnam's Sons, 1940, p. 5). Virtutea cardinală a fenomenului nihilist este VIOLENȚA, „steaua” călăuzitoare ANARHIA, iar „zeul” protector NIMICUL. Programul distrugerii totale din Catehismul adorării NIMICULUI a stat și stă în centrul doctrinei apologetice a NIHILISMULUI. Nihilismul pur este un curent special și lateral al istoriei moderne, care și-a asumat cea mai teribilă și cea mai autentică formă a distrugerii totale a creștinismului. Acest
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]