442 matches
-
sa ii supere pe cei ce îi țin pe jilțuri fără să le pese de interesul națiunii trădând jurământul făcut la învestire. - Tu taci; Asta se întâmplă astăzi, popor român, și - Tu taci; - (...)- Trezește-te popor român, trezește-te român adormit și nu lasă să se șteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ți-au lăsat părinții, nu îți lasă copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu știai să scrii. Pe langă adevărurile istorice scrise
Petiție pentru Dacia, în loc de România. Câți au semnat și de ce by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/79547_a_80872]
-
naștem și până la moarte - trăim, de fapt, o stare de adormire. Aș intra în polemică cu o anumită concepție ce aparține bisericilor iudeo-creștine, tuturor confesiunilor provenite din cele trei culte monoteiste, din iudaism, creștinism, islam, culte care, toate, vorbesc despre „adormiții întru Domnul", atunci când se referă la moarte. Deci cei care trec pragul acestei lumi, către „lumea de dincolo", ar fi niște adormiți * care s-ar trezi undeva la obșteasca înviere. Or, eu cred că lucrurile stau altfel. Nu pun în
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
iudeo-creștine, tuturor confesiunilor provenite din cele trei culte monoteiste, din iudaism, creștinism, islam, culte care, toate, vorbesc despre „adormiții întru Domnul", atunci când se referă la moarte. Deci cei care trec pragul acestei lumi, către „lumea de dincolo", ar fi niște adormiți * care s-ar trezi undeva la obșteasca înviere. Or, eu cred că lucrurile stau altfel. Nu pun în discuție problema învierii, ci doar aceea a faptului că noi suntem adormiți în starea de întrupare, de la naștere până la moarte; și că
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
prin moarte, din mare se ivește, ca o spaimă ultima, un val gigantic: uriașă mâna verde, înaltă și amenințătoare că o trâmba a răzbunării, maturând și brumă de viață rămasă. Adesea totul începe cu o unduire nelămurita, trezin-du-i pe cei adormiți. Sufletul, aflat între somn și veghe, comunica prin rădăcinile-i adânci, cu străfundurile pământești. A vrut s-o știe dintotdeauna. Ei bine, acum o știe. Apoi, cănd marea cutremurare ia sfârșit, n-ai încotro s-o apuci: zeii s-au
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
dea o raită acolo unde dormea comandantul, mai știi, uneori oamenii au insomnii, se trezesc înspăimîntați pentru că, în somn, au crezut că sînt morți, sau cîte o ploșniță, din multele care se ascund prin cusături, a venit să sugă sîngele adormitului. E de consemnat informația că ploșnița a inventat, fără să știe, transfuziile de sînge. Zadarnică speranță, comandantul dormea, și nu doar dormea, sforăia cît îl țineau bojocii. O santinelă veni să-l întrebe ce vrea, iar subhro răspunse că avea
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
cotului stâng, în timp ce femeile își vor acoperi capul cu un batic negru; - Timp de 40 de zile, bărbații din familia celui decedat nu se vor bărbieri; - Se pun în buzunarul mortului bani și grâu, aducându-se astfel omagii tuturor celor adormiți, și numai femeile vor sta de veghe la cel decedat; - Se are în vedere ca nu cumva vreo pisica sau vreun câine să treacă peste mort, deoarece se crede că astfel mortul va deveni strigoi („umbrî”) sau vor apărea arătări
Tradiții și obiceiuri de înmormântare la aromâni. Cum alungi strigoii by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63836_a_65161]
-
vânători de vise și a visaților era aceea de a putea să se mute dintr-un vis într-altul, de a circula nestingherit prin breșele somnului și de a culege fapte de viață, biografii etc. Vânătorii erau numiți „duhovnici ai adormiților", întrucât ei extrăgeau viețile visaților și chiar propriile lor vise, fișându-le în ceea ce avea să devină Dicționarul khazar, construit, astfel, ca un conglomerat de artă a solomonarilor și ca o sinteză a vieții celor mai consacrați vânători de vise
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
Am facut jocuri și râsete la priveghiurile de morți. 167. Nu mi-am făcut datoria față de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce trebuia. 168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe pentru sufletele celor adormiți. 169. Am jelit morții. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mână. Am dat lucruri peste groapă lor. Am spart ceva când a fost scos mortul din casă. 170. Am în casă, am citit cărți sectare. Am
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
m-am referit nu o dată, Borges descrie neînțelegerea de către arabii de acum o mie de ani a părerilor despre tragedie ale lui Aristotel, pentru că nu aveau idee de genul dramatic. Pretindeau că nu are nici un rost să spui, bunăoară, legenda Adormiților din Efes, folosindu-te de câteva zeci de persoane aflate pe o scenă, în loc să-i dai glas unui singur povestitor. Așa se explică de ce majoritatea capodoperelor epice arabe sunt dintotdeauna povestiri, de la 1001 de nopți încoace. Abia influența occidentală i-
Povestirea și romanul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4761_a_6086]
-
care nu iartă pe nimeni, dar de când începem, de fapt, să îmbătrânim? Un sondaj britanic a stabilit care este vârsta la care un bărbat începe să semene cu tatăl său. Potrivit Europe 1.fr, vârsta critică este 38 de ani. Adormitul în fața televizorului și dorința de a avea propriul fotoliu pe care să nu se mai așeze nimeni, se numără printre lucrurile care indică apropierea de bătrânețe. Sursa citată arată care mai sunt și alte semne clare de înainte în vârstă
Semne că devii bătrân la 38 de ani by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36090_a_37415]
-
reflectând spaima ovoidală extazul rotund De-acum ca să vezi îmi plimb și eu îngerul sub cerul înstelat pe sub arbori genealogici în care maimuța vegetală cântă la frunză preaînaltului cântă și cântă cântă și cântă apoi cade pe gânduri Cântecel de adormit Moartea A fost frumos a fost adevărat a fost bine cititul și răscititul cărților mi-au mâncat tinerețea din opera lui T.S. Eliot preferam Oamenii goi de sine în traducerea strălucitului eminescolog român Petru Creția a fost frumos a fost
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
umane pozitive și mai ales negative se substantivizează ușor pentru a desemna persoane cu respectivele însușiri - deșteptul, prostul -, putînd intra și în tiparul specific insultei: prostul de cutare. Participiile (mai ales cele cu sens activ) capătă extrem de frecvent asemenea utilizări: adormitul, amețitul, nepriceputul. În limbajul familiar-argotic actual, mai ales în limbajul tinerilor, se observă o tendință puternică de a folosi acest tipar gramatical pentru a crea desemnări expresive, adesea bazate și pe o extindere de sens, metaforica sau metonimica, prin hiperbola
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
se poate deduce că scheletul narativ nu are nimic în comun cu basmele (în care există o singură lume, un Făt-Frumos perfect de la început la sfârșit etc.) cel puțin nu în sensul în care ar vrea Roger Ebert. Poveștile de adormit copiii sunt întâi în stadiul de franjuri narative, pentru ca apoi să fie sublimate în mizanscenă, una dintre cele mai coerente pe care le-am văzut. În acest punct intervine clivajul remarcat de criticul american de film. Mai exact, poveștile de
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
copiii sunt întâi în stadiul de franjuri narative, pentru ca apoi să fie sublimate în mizanscenă, una dintre cele mai coerente pe care le-am văzut. În acest punct intervine clivajul remarcat de criticul american de film. Mai exact, poveștile de adormit copiii n-ar mai adormi pe nimeni în viziunea lui Gilliam. Dimpotrivă, se restaurează cruzimea basmului, fața lui întunecată implicată de legăturile acestei specii cu subconștientul, calitatea lui de nisipuri mișcătoare. Efectul este într-adevăr o tramă care nu e
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
vocile. Așadar, cum nu putea să ne vadă, nu trebuia să-și țină ochii deschiși. Îi închidea și părea că doarme, dar nu dormea, desigur, din moment ce mâinile i se plimbau pe spatele pisicii care huzurea în patul lui. Făcea pe adormitul, fără să înceteze să perceapă chiar și cel mai mic zgomot în salon, nu numai pașii tiptili ai servitorului, dar și zborul unui țânțar care i se oprise pe chelie. ,Alungă-mi de pe cap țânțarul, dragă Filippo", a scris pe
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
Acasa > Poeme > Emotie > HAI! Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe pragul acela doarme o alinare fereastra ademenește iar cerul spintecând auzul adormitului de după amiază nu vezi și tu steaua ilegală cum clipește complice cu el? Lasă-i! ... și hai,vino, să ne pierdem în liniștea mării senine! Referință Bibliografică: Hai! / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI, 21
HAI! de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384400_a_385729]
-
Dumnezeu Se face om, mijlocind mântuirea neamului omenesc; - cifra 12 reprezintă numărul căderilor sub cruce ale Mântuitorului. Acestea sunt puse în legătura cu cele 12 Evanghelii sau stâlpi citiți în timpul ritualului înmormântării pentru a arata celor prezenți faptul că cel adormit urmează „drumul firesc” al oricărei ființe pământești, dar și faptul că această moarte îi este spre înviere; -12 este și numărul Ierusalimului ceresc, este și numărul porților pe care sunt scrise numele celor 12 seminții ale lui Israel și al
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
Iisus Hristos a semnat actul eliberării noastre. Dimensiunea pascală a Duminicii și prăznuirea Crucii se întregesc astfel într-o iconomie teologică unică, în care suferința neamului omenesc se unește cu nădejdea sigură a Învierii lui Iisus Hristos, "Începătura Învierii celor adormiți" (I Corinteni 15, 20). După cum reiese din Sinaxar, această Duminică a Crucii este și o lumină profetică a Pătimirilor Domnului, care se apropie. În ea, Biserica a așezat simetric pedagogia sa teologică, înfigând în inima postului Crucea jertfei și a
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
fiorul copilăresc al Întâlnirii cu miracolul. Dar reprezenta, Într-adevăr, consemnarea aceea telegrafică o dovadă peremptorie că tezaurul templierilor exista? De ce n-ar fi argumentat ea, dimpotrivă, exact contrariul, respectiv faptul că Întregul text era o aiureală, o poveste de adormit copiii proști? Îmi doream oare atât de mult ca teoria mea să fie valabilă, Încât eram dispus, mai curând, să accept orice aberație care i se asocia decât să admit că, pur și simplu, mă Înșelasem? Naiba știe!... Cert este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
crezare poveștilor Îndrugate de fratele său, le azvârlise neglijent În scrinul negru al familiei. Le-a parcurs cu aviditate și a aflat astfel despre tezaurul de la Rennes-le-Château și despre faptul că el nu e o simplă legendă, o poveste de adormit copiii romanțioși. Respectiv, că există cu adevărat și poate fi găsit - Îngropat, bineînțeles - În subsolul Centrului, unde abia așteaptă să fie degropat și dat În folosință publică În beneficiul omenirii... - Ți-am mai spus că n-ai haz, dar văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
E intolerant față de colegi, de familie și față de sine. Își impune o conduită morală severă care Îi anihilează orice dorință de evadare. Coliziunea subită cu lumea lui Bârsan a trezit În el un instinct vital, poate un orgoliu de mult adormit, lucru perfect explicabil la un om care duce o existență de obiect și vrea să-i transforme și pe ceilalți În obiecte ca să nu se simtă un intrus. Spuneam că M. A. este poate cel mai apropiat ca structură tipologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de desen animat aproape, în care aproape că devenise invizibil din cauza vitezei. Nu era decât un pretext însă. Pentru că Luca făcuse acest lucru cu un singur scop - acela de a înșela vigilența mereu la pândă și luciditatea cosmică, imposibil de adormit, a lui Cioran -, în încercarea de a-i fura pula. Lucru care, stupoare, poate datorită planului foarte bine gândit, lui Luca îi reuși, astfel că la numai câteva secunde după explozia aceea de energie menită a-l deruta pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
al cancerului. Deci desenarea obsesivă a motivelor florale coincidea cu evoluția bolii. CÎnd i-am arătat doctorului Petrović desenul, mi-a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din pîntecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața-n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atîta terciuială și zvîrcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața-n sus, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr-un zvîcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stîncii o bătucise de atîta somn Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu fața-n sus, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr-un zvîcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stîncii o bătucise de atîta somn Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor, ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]