1,245 matches
-
nitric derivat din endoteliu scade rezistența vasculară renală și crește GFR. Prostaglandinele (PGE2 and PGI2) și bradikinina sunt substanțe vasodilatatoare, care deși nu sunt de importanță majoră în reglarea fluxului sanguin renal, ar putea fi implicați în contracararea unor efecte adrenergice prea puternice, prevenind reduceri excesive ale GFR în condiții de stres excesiv sau prelungit. Autoreglarea renală In condițiile denervării experimentale, se observă o păstrare deosebit de bună a GFR, chiar dacă apar variații majore ale presiunii arteriale. Capacitatea rinichilor de a păstra
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
Centrii nervoși situați deasupra hipotalamusului (nucleii amigdalieni și ariile corticale ale sistemului limbic) au rol important în declanșarea senzației de foame și de sațietate. Leziunile nucleilor amigdalieni produc hiperfagie moderată cu pierderea capacității de selectare a alimentelor. Excitarea receptorilor alfa-2 adrenergici din hipotalamusul medial determină ingerarea de alimente, iar a receptorilor beta-adrenergici, dopaminergici, colinergici, serotoninergici din hipotalamusul lateral determină anorexie (fig. 27). Factorii care reglează ingestia de alimente Nutriția la om este în așa fel reglată încât greutatea lui corporală să
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
care cresc cAMP, cu creșterea influxului de calciu în timpul potențialului de acțiune. Foforilarea PKA-dependentă a fosfolambanului înlătură efectul tonic al acestuia de inhibare a pompei reticulare de calciu, ducând la scurtarea sistolei prin creșterea captării calciului de către reticulul sarcoplasmic. Creșterea adrenergică a frecvenței de descărcare a impulsurilor la nivelul nodului sinoatrial (efect cronotrop pozitiv) este de asemeni mediată de către β1 adrenoceptori și implică o mai rapidă scădere a permeabilității pentru K în cursul fazei de depolarizare diastolică spontană. Tot stimularea simpatică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
arterelor. Impulsurile simpatice către vase sunt obișnuit însoțite de stimularea medulosuprarenalei, ducând la eliberare susținută de adrenalină și noradrenalină, care asigură un efect prelungit și modulat. Fibrele simpatice vasodilatatoare inervează vasele din mușchiul scheletic și sunt colinergice la pisică și adrenergice (β adrenoceptori postsinaptici) la primate, fiind implicate în vasodilatația ce însoțește debutul efortului și sincopa. Aceste fibre constituie sectorul periferic al unui sistem integrat de origine corticală, cu releu hipotalamic și mezencefalic, ce poate contribui la fenomenul vasodilatator ce însoțește
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
autoreglare. Reglarea simpatică Tubii proximali și distali și ramul ascendent gros al ansei Henle prezintă o inervație simpatică bogată. Noradrenalina are efecte vasoconstrictoare puternice, atât pe arterele interlobulare cât și pe cele aferente. Efectul se realizează prin stimularea receptorilor α adrenergici vasculari, prin stimularea receptorilor β1-adrenergici de la nivelul celulelor sistemului juxtaglomerular și crește reabsorbția de Na+ prin efect direct asupra celulelor tubular. Stimularea simpatică face parte din reacția de stres și reduce eliminările de apă și Na+ pentru a păstra un
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
nitric derivat din endoteliu scade rezistența vasculară renală și crește GFR. Prostaglandinele (PGE2 and PGI2) și bradikinina sunt substanțe vasodilatatoare, care deși nu sunt de importanță majoră în reglarea fluxului sanguin renal, ar putea fi implicați în contracararea unor efecte adrenergice prea puternice, prevenind reduceri excesive ale GFR în condiții de stres excesiv sau prelungit. Autoreglarea renală In condițiile denervării experimentale, se observă o păstrare deosebit de bună a GFR, chiar dacă apar variații majore ale presiunii arteriale. Capacitatea rinichilor de a păstra
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
terminațiilor simpatice postganglionare, acetilcolina asigură transmiterea influxului nervos atât la capătul filetelor parasimpatice, cât și prin sinapsele ganglionare și neuromusculare. De aici, interesul deosebit acordat acțiunilor muscarinice (periferice) și nicotinice (ganglionare) ale acetilcolinei și clasificarea structurilor vegetative în colinergice și adrenergice (Dale, 1934), după cum folosesc ca substanță mediatoare acetilcolina sau adrenalina și noradrenalina. Descoperirea reflexelor sinocarotidiene de către Hering (1927) a extins, pe de altă parte, noțiunea de reglare neuro-umorală de la nivel de organ la nivelul marilor funcții ale organismului (circulație, respirație
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lor lucrările lui Von Euler, onorate cu Premiul Nobel (1970), precizând că adevăratul mediator chimic al fibrelor simpatice postganglionare este noradrenalina, prevăzută cu acțiuni parțial diferite de ale adrenalinei, au sugerat lui Ahlquist (1948) existența a două tipuri de receptori adrenergici (receptori excitatori și receptori inhibitori), ce pot fi blocați în mod selectiv cu ajutorul diverselor substanțe simpatolitice. În cazul mediației parasimpatice (colinergice) s-au pus de asemenea în evidență 2 tipuri de receptori, care determină sensul muscarinic sau nicotinic al efectelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
după cum vom vedea ulterior, prin intermediul unor factori umorali specifici de tipul acetilcolinei și catecolaminelor (adrenalină, noradrenalină). Descoperirea particularităților morfochimice ale transmiterii umorale simpatice și parasimpatice a dus la clasificarea structurilor vegetative după criteriul funcțional al mediației chimice în colinergice și adrenergice (Dale, 1933). În afara neurotransmiterii colinergice și adrenergice, numeroase alte substanțe neuroactive își dispută candidatura la mediația chimică sau modularea impulsurilor nervoase vegetative noncolinergice și nonadrenergice. I.1.3. FIBRE VEGETATIVE NONADRENERGICE ȘI NONCOLINERGICE (ENTERICE) Au fost puse în evidență la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
umorali specifici de tipul acetilcolinei și catecolaminelor (adrenalină, noradrenalină). Descoperirea particularităților morfochimice ale transmiterii umorale simpatice și parasimpatice a dus la clasificarea structurilor vegetative după criteriul funcțional al mediației chimice în colinergice și adrenergice (Dale, 1933). În afara neurotransmiterii colinergice și adrenergice, numeroase alte substanțe neuroactive își dispută candidatura la mediația chimică sau modularea impulsurilor nervoase vegetative noncolinergice și nonadrenergice. I.1.3. FIBRE VEGETATIVE NONADRENERGICE ȘI NONCOLINERGICE (ENTERICE) Au fost puse în evidență la nivelul tubului digestiv, creierului coronarelor, căilor urinare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediatori chimici ATP și mai ales, produsul de degradare al acestuia, adenozina. Acțiunea ATP și adenozinei se exercită asupra a două tipuri de receptori purinici atât în teritoriul postsinaptic cât și în cel presinaptic ca entități distincte sau alături de receptorii adrenergici și colinergici. Ca și în cazul mediatorilor chimici clasici, derivații purinici par a îndeplini la nivelul diverselor teritorii sinaptice rol dublu atât de neurotransmițători cât și de transmițători cu acțiune modulatoare asupra fenomenelor electrochimice neuroefectoare. Pe plan funcțional s-a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sfenopalatin și glanda lacrimală. La rândul său, nucleul vegetativ al trigemenului de la nivelul zonei locus coeruleus stimulează secreția mucoasei nazale și glandelor palatine. În afara structurilor vegetative parasimpatice, locus coeruleus, ca principală componentă a formației reticulate pontine, conține și celule nervoase adrenergice, secretorii de noradrenalină, care se articulează monosinaptic cu neuronii ariilor corticale implicate în producerea reacțiilor somato-vegetative comportamentale, fenomenului ciclic de veghe și somn și chiar în stocarea informațiilor (Olson și Fuxe, 1971). În bulb, se găsesc numeroase elemente vegetative proprii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rădăcinile posterioare ale măduvei spinării ar aparține mai curând simpaticului colinergic, descris de Folkow și Uvnas (1955) decât parasimpaticului spinal. În acest sens pledează și dispariția efectelor vasodilatatoare ale excitării rădăcinilor posterioare după administrare de Alderlin, blocant specific al beta-receptorilor adrenergici (Haulică și colab., 1967). I.2.1.21. Plexurile prevertebrale În afară de nervii simpatici și parasimpatici bine individualizați, un rol important ocupă plexurile prevertebrale sau periviscerale. Acestea sunt entități vegetative cu conținut mixt simpaticoparasimpatic și senzitiv, dispuse fie în jurul pediculului vascular
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
conceptul clar al organizării tripartite a sistemului nervos autonom este ignorat timp de aproape cinci decenii. Descoperirea neuromediației clasice a contribuit într-o bună măsură la consolidarea ideii că sistemul nervos autonom este alcătuit din două componente majore, una simpatică, adrenergică și alta parasimpatică, colinergică. După 1950, studii extensive pun în evidență numeroși noi neurotransmițători, sunt descoperiți receptorii membranari și posibilitățile manipulării lor farmacologice și sistemul nervos enteric revine in atenția cercetătorilor. În 1981, Wingate folosește pentru prima dată termenul de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ai submucoasei 2-3 săptămâni mai târziu, iar agregarea ganglionară se finalizează în săptămâna a 19-a. Migrarea materialului neuroenteroformator sacrat începe în săptămânile V-VI ale embriogenezei și rectul este complet colonizat în săptămânile 12-14 ale vieții fetale. Terminațiile nervoase adrenergice și colinergice apar precoce în săptămânile 9-10 de sarcină, iar după săptămâna a 12-a este decelabilă inervația nitrinergică. Serotonina, insulina, glucagonul, gastrina și somatostatina sunt identificabile în săptămâna 24, iar în săptămânile 25-26 de sarcină se definitivează conexiunile cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul terminațiilor axonale presinaptice spre teritoriul postsinaptic reprezentat fie de axonul, dendritele sau corpul neuronului următor, fie de organul efector corespunzător cu participarea obligatorie a mediatorului chimic excitator sau inhibitor. În funcție de natura chimică a neurotransmițătorului, sinapsele se împart în colinergice, adrenergice, histaminergice, serotoninice, peptidergice, aminoacidice, purinergice, nitrinergice etc. După acțiunile postsinaptice ale neuromediatorului, sinapsele pot fi excitatorii și inhibitorii. La rândul lor, sinapsele inhibitorii pot acționa în sens inhibitor atât presinaptic, cât și postsinaptic, după cum inhibiția se exercită asupra eliberării mediatorului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fac parte canalele de Na+ și Ca2+ din cord, activate de proteinkinaza A sau canalul de Ca2+ activat de o proteinkinază C. Coexistența mecanismelor de activare directă și indirectă a canalelor de Na+ și Ca2+ are loc la nivelul receptorilor adrenergici din cord de tip betal. Studiul interacțiunilor receptori-canale, evidențiate cu tehnica patch-clamp a precizat marea varietate a receptorilor sinaptici, în comparație cu numărul limitat al canalelor ionice. Celulele piramidale ale cortexului frontal uman, de pildă, prezintă cel puțin zece tipuri de receptori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sinaptice cardiace, constatându-se eliberarea, în timpul stimulării electrice a acestora, a unei substanțe cardioacceleratoare de tip adrenalinic, denumită inițial simpatină. Descoperirea acetilcolinei și adrenalinei (simpatină) eliberate sub influența stimulării vago-simpatice stă la baza conceptului actual de mediație colinergică (parasimpatică) și adrenergică (simpatică). Ulterior s-au întreprins cercetări sistematice asupra mediației colinergice și adrenergice din alte teritorii, inclusiv centrale. S-a precizat, printre altele, că, în afara acetilcolinei și noradrenalinei ca principali neurotransmițători simpatico-parasimpatici, numeroase alte substanțe biologic active îndeplinesc rol de mediatori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
substanțe cardioacceleratoare de tip adrenalinic, denumită inițial simpatină. Descoperirea acetilcolinei și adrenalinei (simpatină) eliberate sub influența stimulării vago-simpatice stă la baza conceptului actual de mediație colinergică (parasimpatică) și adrenergică (simpatică). Ulterior s-au întreprins cercetări sistematice asupra mediației colinergice și adrenergice din alte teritorii, inclusiv centrale. S-a precizat, printre altele, că, în afara acetilcolinei și noradrenalinei ca principali neurotransmițători simpatico-parasimpatici, numeroase alte substanțe biologic active îndeplinesc rol de mediatori chimici ai influxului nervos excitator sau inhibitor. În prezent, peste 40 de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
îndeplinesc rol de mediatori chimici ai influxului nervos excitator sau inhibitor. În prezent, peste 40 de substanțe endogene sunt considerate ca neurotransmițători cerți sau potențiali. Din această categorie fac parte o gamă variată de substanțe bioactive aparținând mediației chimice colinergice, adrenergice, serotoninergice, histaminergice, aminoacidergice, peptidergice, purinergice, nitrinergice etc. O parte dintre acestea, precum și alte substanțe endogene îndeplinesc rol de cotransmițători sau neuromodulatori sinaptici. În ultimii ani au apărut dovezi experimentale în favoarea existenței unei mediații chimice gazoase, având ca mediatori chimici oxidul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neurotransmițător simpatico-adrenergic. Sub influența unei enzime metilante din glanda medulosuprarenală, noradrenalina este transformată în adrenalină (fig. 48). După ce au fost sintetizate la nivelul corpului neuronal, catecolaminele sunt depozitate în vezicule cromafine și transportate axonal spre butonii sinaptici sau varicozitățile neuronilor adrenergici, în cazul dopaminei și noradrenalinei, sau stocate în granulele celulelor secretoare medulosuprarenale, în cazul adrenalinei. Conținutul în catecolamine al unei vezicule cromafine variază între 6000 și 15000 de molecule. Migrarea și concentrarea veziculelor cromafine în teritoriul presinaptic al terminațiilor axonale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în cazul dopaminei și noradrenalinei, sau stocate în granulele celulelor secretoare medulosuprarenale, în cazul adrenalinei. Conținutul în catecolamine al unei vezicule cromafine variază între 6000 și 15000 de molecule. Migrarea și concentrarea veziculelor cromafine în teritoriul presinaptic al terminațiilor axonale adrenergice se realizează sub două forme electrondense. Unele sunt mari cu diametrul de 80-120 nm și conținut bogat (aproximativ 60%) în catecolamine neuronale și dopamin-beta-hidroxilază. Cea de a doua categorie de vezicule cromafine au diametrul doar de 40-60 nm. Ambele tipuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mari cu diametrul de 80-120 nm și conținut bogat (aproximativ 60%) în catecolamine neuronale și dopamin-beta-hidroxilază. Cea de a doua categorie de vezicule cromafine au diametrul doar de 40-60 nm. Ambele tipuri de vezicule se găsesc atât la nivelul nervilor adrenergici periferici (terminații presinaptice, varicozități adrenergice), cât și în unele structuri nervoase centrale (hipotalamus, locus coeruleus etc.). La rândul său, membrana veziculară conține o proteină structurală, - cromomembrina - și o serie de enzime membranare implicate în captarea și reținerea catecolaminelor în vezicule
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nm și conținut bogat (aproximativ 60%) în catecolamine neuronale și dopamin-beta-hidroxilază. Cea de a doua categorie de vezicule cromafine au diametrul doar de 40-60 nm. Ambele tipuri de vezicule se găsesc atât la nivelul nervilor adrenergici periferici (terminații presinaptice, varicozități adrenergice), cât și în unele structuri nervoase centrale (hipotalamus, locus coeruleus etc.). La rândul său, membrana veziculară conține o proteină structurală, - cromomembrina - și o serie de enzime membranare implicate în captarea și reținerea catecolaminelor în vezicule (Philippu și Matthael, 1988). Transportul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
etc.). La rândul său, membrana veziculară conține o proteină structurală, - cromomembrina - și o serie de enzime membranare implicate în captarea și reținerea catecolaminelor în vezicule (Philippu și Matthael, 1988). Transportul veziculelor de la nivelul pericarionului neuronal la terminațiile axonale ale nervilor adrenergici se realizează cu participarea activă a unei ATP-aze Mg2+-dependente și a ATP vezicular. În afară de catecolamine, veziculele cromafine conțin neuropeptidul Y, ATP, ioni de calciu și o proteină acidă denumită cromogranină (Blaschko și colab., 1971). De precizat că raportul molecular
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]