187 matches
-
așa-zișii "demolatori" Gh. Grigurcu și Alexandru George. Un alt articol substanțial din volumul despre care scriu este acela consacrat lui Gabriel Dimisianu, ca memorialist, pe care-l surprinde foarte bine în această postură: spirit echilibrat, ca și criticul, acum adumbrit de o discretă melancolie. Evocarea anilor de boemă literară din strada Naipu, 20, din mahalaua Rahovei, a copilăriei petrecute la Brăila, pasiunea lecturii, apoi, portretele unor colegi scriitori, ca și al unora din vechile generații, se bucură de pagini pline
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
de credință în eficiența unor invenții, ca de pildă ridicarea în stratosferă, coborârea în subteranul metroului, traversarea podurilor, a tunelelor, urcatul și coborâtul cu liftul, unde întreaga noastră siguranță e încredințată altora. Unor lucruri făcute de mâna omului care ne adumbresc. Și acest lucru este valabil până și în legătură cu carnea de pe masă, căldura din țevi, cerneala de pe hârtie, sunetele din aer, astfel că toate lucrurile sunt la fel, au aceeași greutate, același rang, clocotul furiei lui Dumnezeu pe pagina unu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
bună cu necesitatea. — Necesitatea, zise Carmen Carpen, ar consta în faptul, dom profesor, că și bla-bla este un termen palindromic. Citit pe dos, el e alb, alb. — Punct ochit, punct lovit, duduie Carmen, zise Vasile Elisav, făcând-o să se adumbrească oleacă pe duduia Nora. Care întrebă, imperativ: — Și ce sau cine este acest ridicol rotitor bla-bla; care devine, citit invers, un alb, alb, rotitor?! — Rotitor, nu, bătu Vasile Elisav cu pumnu-n masa Norei Aron, cam descleiată. Zic nu, deoarece opusu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
de a ne vedea în casa ei foarte luminată în seara aceea, o sărbătoare, prima după atâția ani de singurătate ai ei. - Cât timp ai să stai acolo? - Depinde. O lună... două cel mult. Zâmbi. Pe dată fața îi fu adumbrită de o tristețe vagă în mod absurd mi se făcu deodată dor de ea, deși încă nu plecase. O și vedeam departe, niciodată întoarsă și începui să duc aberant dorul vocii ei cu inflexiunile de tandrețe știute de mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să fie răpuși, prin perceperea imaginii părinților. Hamlet se deosebește de ceilalți nu prin hainele cernite purtate și nici prin lacrimi "bogatul ochiului șuvoi". Acestea sunt toate semnele firești ale unei dureri sincere. El este mai "altfel" decât ceilalți, îl "adumbresc într-una norii" prin faptul că simte moartea dând târcoale și o provoacă înainte ca duhul să i se arate: "Sunt gesturi ce se pot juca; podoabe-s/Și haine pentru chin; ci port ceva/În sine-mi, nefăcut a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în duel222 pe bătrânul rege al Norvegiei, Fortinbras. Dintr-o asemenea perspectivă cu certe conotații mitice, groparul se substituie Parcelor, acele divinități ale Infernului care hotărau, chiar de la naștere, soarta oamenilor. Nu ar fi exclus ca umoarea prințului, sufletul său adumbrit de un fior tanatic greu de reprimat, ca și antinomiile pe care le constată în tumultoasa-i viață, să-și aibă sorgintea tocmai aici: anul ivirii în lume este unul al morții și al confruntărilor (duelurilor), al neantului și dilemelor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vei găsi perechea nicăirea:/ Făcând-o s-a-ntrecut pe sine Firea.”679 Poetul îi închină o adevărată baladă în poem, având un refren care-i subliniază superioritatea și unicitatea, și care amintește de chansons d’amour ale trubadurilor: „Pe toate le-adumbrește doamna mea”680. Zeiță și femeie în același timp, ea îmbină realul cu fabulosul, devenind un prototip al spiritului de sacrificiu în iubire și al fidelității: a fost preschimbată în stea de către Jupiter (așadar a primit atributul luminii, simbolizând detașarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
una mistică. Hipnotizat de „tainica țintă”, dreptcredinciosul și-ar dori să pipăie, arghezian, bolta ce adăpostește misterul veșnic. Un murmur de vecernie îngână, în ora de descumpăniri și de nădejdi, „cântecul lăuntric”. Pe lângă psalmi, a mai compus sonete, versuri laice, adumbrite de „gânduri necăjite”, poezii patriotice și stihuri pentru copii. În 1940, i se anunța volumul de versuri Pe treptele Altarului. Proza, de un tezism ireductibil, reia mereu aceeași schemă, a binelui care învinge răul, fiorul curat al revelației curmând la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
Fecioara Maria fără a lua nimic de la ea și s-a aflat În ea numai precum conținutul În conținător”61. Explicația sună destul de limpede, Însă Pietre Authié nu pare să Înțeleagă conceptul, căci neagă faptul că Cristos s-ar putea „adumbri” În Maria fără a lua nimic de la ea, afirmînd că acesta nici măcar nu se „adumbrește” el Însuși 62. În rest, Pierre Authié refuză venerarea crucii și a icoanelor, botezul În „apă materială”, Împărtășania, căsătoria, sărbătorile, Învierea cărnii 63. Catharii aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
precum conținutul În conținător”61. Explicația sună destul de limpede, Însă Pietre Authié nu pare să Înțeleagă conceptul, căci neagă faptul că Cristos s-ar putea „adumbri” În Maria fără a lua nimic de la ea, afirmînd că acesta nici măcar nu se „adumbrește” el Însuși 62. În rest, Pierre Authié refuză venerarea crucii și a icoanelor, botezul În „apă materială”, Împărtășania, căsătoria, sărbătorile, Învierea cărnii 63. Catharii aveau cunoștință de două motive distincte pentru adoptarea unui regim vegetarian. Pe unul Îl moșteniseră de la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe romancierul care le oglindea obsesiile și febra? Cu timpul, probabil că balanța s-ar fi echilibrat. Istoria nu i-a lăsat însă răgaz"8. Occidentul l-a impus pe Eliade ca savant, în detrimentul romancierului, a cărui operă va fi adumbrită: dacă savantul este atât de recunoscut încât studiile sale trec în "carte de buzunar", Noaptea de Sânziene în care își pune speranța de a fi recunoscut ca romancier nu dobândește "marele ecou pe care l-ar fi meritat"9. M.
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dincolo de nori. În ceasul dimineții, am zărit numai luciul zorilor, trimis de dincolo de dunga pământului să împrăștie întunericul haotic și să dezvelească din noapte formele făpturilor din apropierea noastră. Orice dimineață seamănă cu momentul creației. În ceasul amurgului, contemplăm luciul auriu, adumbrit de nu știu ce tristețe și neliniște, trimis pieziș de după cealaltă dungă a orizontului. Razele se retrag treptat de pe fiecare făptură ce asfințește în negură. Lumina s-a absorbit în adânc și nimic nu se mai vede. Orice amurg seamănă cu sfârșitul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aduce greutate, măsură, armonie. E singurul care ne poate scoate din lumea secundă în care ne-am ales cu bună știință să fim captivi. Cuvintele tristele/ jumătate Timp jumătate lucruri,/ atât de lucruri încât/ nelămuresc timpul,/ atât de timp/ încât / adumbresc lucrurile...//... Cuvintele tristele/numai dacă se lovesc de ceva, / numai dacă le apasă / ceva/ există.// Cuvintele/ nu au loc decât în centrul lucrurilor,/ numai înconjurate de lucruri.// Numele lucrurilor/ nu e niciodată afară.// Și totuși / cuvintele, tristele, / înconjoară câteodată / timpul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
într-o "călătorie fără întoarcere", în peșterea de pe Muntele Ascuns, unde bătrânul Mag va oficia ritul "jertfei întru spirit". Caracterizarea Mariei Maria simbolizează bunătatea, frumusețea, feminitatea, înțelepciunea, având un destin tragic. Portretul fizic: "Avea păr negru și greu, ochi mari, adumbriți de gene lungi. Rotunzimea obrazului era delicată și a șoldurilor plină". Ea va trăi din plin o iubire platonică față de Kesarion Breb, conștientă de condiția ei de fecioară jertfită. Numele ei amintește de Fecioara Maria. Irina, împărăteasa Bizanțului, încearcă să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
știa, foarte bune șanse spirituale pentru viața de aici și pentru cea de dincolo, dar nu dădea totuși actualitatea unei experiențe unitive. Totuși, discernămîntul între condiția itinerantului pe calea unificării și cea a sedentarului din societatea respectabil religioasă se putea adumbri cîteodată, putea suferi eclipse. Dacă lumile tradiționale se priveau pe ele înseși și universul ca domenii unde se pune în operă ordinea divină, ele puteau fi tentate cîteodată să se construiască ca expresii ultime, și nu ca oglindiri dinamice ale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Cariera mea “încununată de succes“ conține multe eșecuri, multe impasuri fără de ieșire. De pildă, toate piesele scrise de mine au căzut pe Broadway. Ca actor am ratat, ca autor dramatic mi-am încheiat cariera. Dar reputația mea de regizor a adumbrit toate aceste fapte. Dacă puterea absolută te corupe în mod absolut, atunci eu ar trebui să fiu cel mai corupt dintre oameni. Un regizor de teatru e un dictator. (Și dacă nu e, înseamnă că nu-și îndeplinește menirea.) Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi acoperite cu milioane de țăndări de minuscule scoici colțuroase. Ieri am plonjat de la Capul Shruff, de pe „muntele“ meu, la vremea fluxului cu valuri înalte, și am reușit să ies cu bine din mare, deși plăcerea înotului mi-a fost adumbrită de oarecare temeri. Oricum, n-am de gând să mă înjosesc în fața mușteriilor de la „Leul Negru“, ducându-mă la „scăldătoarea pentru doamne“. Astăzi întreg cerul este acoperit de o ușoară peliculă de ceață, iar marea are o înfățișare argintie, înșelător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley începu să coboare încet scările. L-am împins pe Gilbert, care a ieșit afară. Ea cobora cu pași rari, ținându-se de balustradă, de parcă întâmpina dificultăți la mers. Purta fularul pe cap, așa cum dorisem eu, și fața îi era adumbrită. Mi-ar fi plăcut să-și fi pus un văl. Ea ultimul nostru moment, ultima secundă când ne mai aflam singuri împreună. I-am luat mâna, i-am strâns-o, am sărutat-o pe obraz și i-am spus, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și zâmbindu-mi, ca doi copii așteptând să li se dea certificatul de iertare, cu care s-o zbughească apoi în goană, zburdând și fluturându-l în vânt. Doreau de la mine să-i iubesc și să șterg pata care le adumbrea fericirea. Cu câtă grijă trebuie să fi discutat întregul plan, înainte de a veni să mă vadă, în modul \sta, aproape oficial. Îmi apăreau ca doi copii, și deodată m-am simțit bătrân; probabil că îmbătrânisem, în mod semnificativ, de când venisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca niciodată în trecut. Venise la mine, nu îndemnat de fireasca dorință de a ne împăca, ci pentru a se descotorosi de o ultimă preocupare iritantă. Sentimentul de îngrijorare sau de vinovăție pe care i-l pricinuia nefericitul său văr adumbrea condițiile desăvârșitei despărțiri de cele lumești, pe care o premeditase, probabil, de multă vreme încoace. Mă întrebam cum s-o fi petrecut asemenea rupere? O fi avut acea viziune a “întregii realități“ de care spusese el că ți se înfățișează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vis/ Și odaia pulsa dureros în penumbra de fildeș/ Precum inima reculeasă în tăcerea-nsorită a /catedralelor”), sau favorizează propensiunea spre lumea „glacialității translucide”, intermediată prin „mari viziuni plutonice”, cum remarca Ion Vartic („O deschidere ingrozitoare de cataracte/ Cari se adumbresc - liniștit fluviu Lethe/ Ajungând spre ostroavele tăcute ale morților/ Iar pe drumul rupt în adâncimi/ Vine înapoi cea mai grea/ Cea mai ucigătoare otravă/ Plăsmuită în cupoarele de sub oceane grele”). Lumea astfel suspendată, cu prelungiri spre un dincolo mistic („Deschid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
Édes Erdély itt vagyunk..."/" Dulce Transilvanie suntem aici"... Despre atrocitățile ce au avut loc în timpul intrării trupelor în Transilvania, în Pro Minoritate, 2004, primăvara, pp. 58-77.) Studiul comun de etnografie al lui Balogh Balázs și Fülemile Ágnes despre Călata (Kalotaszeg) adumbrește imaginea istoricilor (Societatea, structura regiunii, identitate la Călata, Budapesta, 2004). Studiul Mariei Bucur ("Treznea. Trauma, nationalism and the memory of World War II in Romania", în Rethinking History, 2002, nr. 1, pp. 35-55) ne ajută să ajungem la un alt
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ne introduce prin versul cu valoare de cadru: "Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii...”. Ideea acestui vers este dezvoltată cu o maximă tensiune critică, modalitatea principală continuând să fie antiteza: "O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum la modă de vă scot din letopiseț, Și cu voi drapându-și nula, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
din Scenă în patru. „Replicile-ecou” și încrustațiile picturale transpar în perfectă similitudine. Aceasta este „lecția” dramaturgului și pictorului Eugène Ionesco. Imaginația artistului e bogată, diversificată și ne surprinde plăcut. O imagistică plină de sensuri abstract-filosofice, precum: copacul „văduv și orfan”, adumbrind pământul, în revărsări generoase de încrustații întușate - repaos arborescent sau trunchiul unui arbore înfrunzit, cu brațe deschise, generos, iluminând două valve ale inimii, totul sub protecția binecuvântată a „crucii sfântului Anton”. Vizualul se mbrățLșează accesorizat, ca un „soi de vârtej
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Macedonia nu vezi decât case ai căror locuitori joacă crochet în grădina din spatele casei Armettei Jones, la umbra uriașului arbore de camfor... De ambele părți ale drumului se află niște străduțe lăturalnice. Pe cele două străduțe din dreapta sunt numai căsuțe adumbrite de stejari măreți. Sunt case vechi, făurite din primele vise ale locuitorilor orașului. Drumului mărginit de copaci ce trece pe lângă școală i se spune West Street și traversează câteva crânguri mai mici până ajunge la frumoasa livadă de portocali a
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]