186 matches
-
Vis păgân... Stelele salbă, Dulce-a verii dimineață Te îmbie, te răsfață, Să faci dragoste în iarbă. Te privesc uimit, viril... Vrei și tu!... Nu-mi vine-a crede!... Paradisul ne dezmiardă, Ne înlănțuie tiptil. Ne aruncă peste nori, Ne-adumbrește în lumină, Împrăștiind a vieții tihnă Cu ai dragostei fiori... Obosiți, flămânzi și goi, În amurgul dimineții, Nu vom da voie tristeții Să pătrundă între noi. Dulce-a verii feerie Cu miros de iarbă-ncinsă Va rămâne neatinsă... Doar a
VIS DE VARĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372439_a_373768]
-
ROUA Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului Vârfuri de catedrale Verzi, Pictate în albastrul divin Al cerului... Apa, timp lichid, Curgând Prin venele munților... Întoarcere... Lacrimile iubirii, rouă... Vis de început adumbrind Amintirea orașului... Încheiere... Mereu o să revin... Mereu o să rămân... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) ( Sovata, 15 mai 2016 ) Referință Bibliografică: ROUA / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ROUA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/371279_a_372608]
-
Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului am înecat hazardul în lacrima de stea sarea lăsa o dâră o scară ce trecea prin lespedea cu visuri le-ai îngropat acolo copilă adumbrită de marginea tăcerii și dintre două ramuri doi spini te-au încolțit: viața și moartea-n cupa de gânduri ai privit și-ncet cu pas de flutur dansând din floare-n floare albastru punct tu prins-ai și-ai ridicat
ROAGĂ-TE LIBERTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347299_a_348628]
-
bătrâne pe eroi mai pot să caut; Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut Poți să-ntâmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! O, eroi! care-n trecutul de măriri va adumbriseți, Ați ajuns acum de modă de va scot din letopiseț, Și cu voi drapându-și nulă, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
bătrâne pe eroi mai pot să caut; Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut Poți să-ntâmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! O, eroi! care-n trecutul de măriri va adumbriseți, Ați ajuns acum de modă de va scot din letopiseț, Și cu voi drapându-și nulă, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
Netrăind sunt scos din legea celor care mor din fire, Izgonit de pretutindeni, am ajuns să-mi fiu povară. Toate cele mă întreabă cine sunt, că nu sunt eu Cel ce-nduioșam și demoni cu durerea pusă-n vers, Ce-adumbream cu-amorul tainic chiar și îngerii din mers Și mișcam tot universul cu puterea unui zeu. Cine sunt? Că fără tine nu am nume, nu am chip, Nu mă am și nu am viață, nu am moarte, nimic n-am
ŞTERGERE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346903_a_348232]
-
de duminică atunci când oboseala învinge durerea * cuvântul te doare răbdare nu are vino mai curând să îți prind un gând colea pe hârtie pentru clipe-o mie călimara-i goală tristă că o boală ți-aduc leac lumesc să te adumbresc cu genele fluturi boare de săruturi când cuvântul doare fără de răbdare * nu poți să vezi un lan de porumb este doar o himeră sunt bananieri cu frunza palmată nu poți să vezi roua picurând pe știuleți este doar o himeră
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
înalț altare din visu-mi efemer Cu doine de lumină, mirabil giuvaer... Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoare Iar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmier Și-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea, Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor. Știu c-am să pot din raze să-ți țes înfățișarea Și să te urc pe tronul eternului decor, Unde, pe veci, domni-vei zdrobind prin ani uitarea Iar eu rămân vulcanul de foc
EU TE PICTEZ CU RAZE (SONET) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375184_a_376513]
-
înalț altare din visu-mi efemer Cu doine de lumină, mirabil giuvaer... Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoare Iar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmier Și-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea, Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor. Știu c-am să pot din raze să-ți țes înfățișarea Și să te urc pe tronul eternului decor, Unde, pe veci, domni-vei zdrobind prin ani uitarea Iar eu rămân vulcanul de foc
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
stârnite de-nnoptare,Ca să-ți înalț altare din visu-mi efemerCu doine de lumină, mirabil giuvaer...Te-nalț, o, necuprinso, cu-amurguri cântătoareIar tu mă-mbraci în toamne și-n flori de palmierși-mi pustiești și cântul, și visul și culoarea,Când mi-adumbrești prin grații durerea mea de dor.Știu c-am să pot din raze să-ți țes înfățișareași să te urc pe tronul eternului decor,Unde, pe veci, domni-vei zdrobind prin ani uitareaIar eu rămân vulcanul de foc clocotitor !-----------------------------------------------------------NR
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
unui vechi cronicar. Mai lasă-mi durerea, în pântec să-mi bată! Și sângele-mi urce, spre tâmple șuvoi, Prin pleoapele strânse, o lacrimă toată, Să cadă-n pământ, de-atâtea nevoi. Mai lasă-mi copacul, cu creanga plecată! S-adumbrească adâncul ce tare mă ține, Și golul să-mi umple, cu umbra lui toată Și coasta ce-i ruptă din mine. Referință Bibliografică: MAI LASĂ-MI ! / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016
MAI LASĂ-MI ! de DANIEL DAC în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372678_a_374007]
-
Acasa > Poezie > Amprente > NOAPTEA UNUI MILENIU Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului Vine noaptea, iubito... Inorogi poartă-n coarne ( Renăscuți din lumina unor vremi dispărute... ) Steaua noastră, duală, adumbrind peste toamne, Strict urmându-și cărarea, fantomatica rută. Noaptea-i trenă de stele...Trupul tău se coboară Peste plumb și mileniu, în cămașă de nuntă, O vioară-o să-ți cânte de alean si durere, Peste vremi nucleare, într-o
NOAPTEA UNUI MILENIU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372233_a_373562]
-
și eu la versul alb care contaminase poeții (pre-)optzeciști și post-optzeciști (aflați în căutarea unor exprimări libere dar codificate până la a fi excesiv de sofiste și sofisticate. A fost perioada marilor mele revelații. Nichita Stănescu s-a detașat de departe adumbrind teribilismul unui Geo Dumitrescu a-talentat dar politrucizat, al unui Mircea Dinescu aparent rebel, indisciplinat, dar cu limbaj sec, epuizat, atipic și al altor scormonitori în gunoaiele comunismului, găsitori de noi arpegii lirice dedicate conducătorului și patriei după încă un
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]
-
pe veci, Aripi largi cu ciocuri de cleștar, Se rotesc pe cer, cerșind cuibar. Primăvara moare pe alei, Plâng în teci aromele de tei, Ceru-i plumburiu... Peste oraș Fulgi plutesc, se frâng în lin relaș. Orizonturi gri, neclare forme, Adumbresc trăirile-mi diforme, Dalmațieni par munții-n depărtări, Ciori negre-n frac, înnegurează zări. Prim anotimp? Nicicând nu va mai fi... Doi refugiați în aspre sihăstrii, Suntem noi doi, himeră, cânt și zbor, Sub rece fald, în hibernal decor. Tu
IARNĂ PE VECI ( II ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371732_a_373061]
-
Este critic cu el însuși, căutând perfecțiunea. În subcapitolul “Cabana iubirii“ poetul aduce ofrandă pasiunii arzătoare, prin vers. Mugurel Pușcaș scrie dintr-un plin sufletesc ce se revarsă cu generozitate într-un roșu tril, ,,mereu pribeag, drumeț spre alte zori”, adumbrind cu nonșalanță, uimire, plăcere și dor popasul inimilor noastre, aducând un omagiu etern și nedisimulat femeii, iubirii ca cea mai înaltă și minunată trăire umană, pătrunzând cu alese cuvinte în intimitatea cititorului, răscolindu-l... Poetul trăiește profund clipa, fiind într-
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
Los 335 Lasă un rece leș; urlete-ncepură peste al morții trup. Los glăsui: "Zadarnic Dumnezeul tău te va chema de pot prin vajnica-mi putere Să-mi revărs scumpă răzbunare în sînul sau ce arde luminos. Atuncea gelozia va adumbri toți munții săi și-Ahania Blestem va arunca asupră-ți, care năpasta ești a jalnicului Los, si va cerca să se răzbune". 340 Așa vorbind cu-adînci suspine se mistui de dor pînă ce, neînsuflețit, căzu și el. Noaptea trecu, si Enitharmon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
VIII), în așteptarea cântecului ucigător al sirenelor, semn al sfârșitului (XXXV). Călătorul nu mai este privilegiatul care-și consumă surplusul de energie prin cunoaștere (precum la Dante), ci martorul neputincios al dezastrului dezrădăcinării unui neam. Acest vast tablou simbolic se adumbrește în structura complexă a ciclului de poeme Titanic, în care combină original și straniu imaginea marelui vas scufundat în 1912, devenit aproape firesc semn al unei civilizații îndreptându-se inconștientă spre neantul disoluției valorilor sale, cu cea a lui Robinson
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
vis/ Și odaia pulsa dureros în penumbra de fildeș/ Precum inima reculeasă în tăcerea-nsorită a /catedralelor”), sau favorizează propensiunea spre lumea „glacialității translucide”, intermediată prin „mari viziuni plutonice”, cum remarca Ion Vartic („O deschidere ingrozitoare de cataracte/ Cari se adumbresc - liniștit fluviu Lethe/ Ajungând spre ostroavele tăcute ale morților/ Iar pe drumul rupt în adâncimi/ Vine înapoi cea mai grea/ Cea mai ucigătoare otravă/ Plăsmuită în cupoarele de sub oceane grele”). Lumea astfel suspendată, cu prelungiri spre un dincolo mistic („Deschid
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
către casă (1976), Tărâmul magic (1980), Veghe și dor (1984), unde autorul încearcă să confere spațiului natal o dimensiune mitică, morală și sentimentală, consonantă cu datul benefic al firii. Mai târziu, printre imaginile solare se strecoară accente dramatice, tristeți care adumbresc rememorările lirice. Drumul revenirii devine tot mai lung și mai anevoios, deși dorința recuperării unui spațiu de acasă rămâne mereu vie și apăsătoare. În Tărâm al eternei iubiri (1989), Eternele izvoare (1996), Pururi iubirea (1998), Ascuns într-o lacrimă (1999
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
evită sistematic gestul majusculizat, spectaculosul, ostentația; discreția, surdinizarea apar cu mult mai motivante fie că este vorba de fixarea unei stări căreia detaliile-sursă îi ,,rezumă” unda de emoție („Întâmplările se legau între ele, / frunzele împlineau o călătorie prin moarte”; „piatra adumbrea istorii miraculoase, / dar cărțile rămâneau necitite”), fie de semnalizări indirecte, învăluite, ale ,,spaimei de cenușă”. Chiar în monturi „lucrate”, cu un anume aer prețios, accentul de cruzime, evocând parcă oximoronice asocieri în genul lui Gellu Naum, este rarisim (,,prin carnea
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
reducții fenomenologice, prin care orice neînțelegere e privată de conotații, nu împărtășește nimic din agresivitatea indignării. Ca epifanie a întâlnirii originare a sufletului cu ființa lumii, mirarea înviază făptura cu siguranța nevinovată a copilăriei. Stupefacția, în schimb, nutrește resentimentul și adumbrește răzbunarea. Celălalt sau tărâmul făgăduințeitc " Celălalt sau tărâmul făgăduinței" Există însă și o altfel de „neînțelegere”, consumată ca mirare dezamăgită sau resemnare surdă în fața aparenței. O asemenea ecuație se rezolvă nu prin „reducerea la absurd”, ci prin „reducția la tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
una mistică. Hipnotizat de „tainica țintă”, dreptcredinciosul și-ar dori să pipăie, arghezian, bolta ce adăpostește misterul veșnic. Un murmur de vecernie îngână, în ora de descumpăniri și de nădejdi, „cântecul lăuntric”. Pe lângă psalmi, a mai compus sonete, versuri laice, adumbrite de „gânduri necăjite”, poezii patriotice și stihuri pentru copii. În 1940, i se anunța volumul de versuri Pe treptele Altarului. Proza, de un tezism ireductibil, reia mereu aceeași schemă, a binelui care învinge răul, fiorul curat al revelației curmând la
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
simbolică foarte bună. În vis, ea capătă un caracter matern, hrănitor și protector. Îi arată celui care visează ce bogății și ce potențial se găsesc în el. Totuși, expresiile populare «nesimțită ca o vacă», nota tr.), «murdară ca o vacă» adumbresc acest tablou elogios. În această situație, vaca exprimă decepția, jignirea sau trădarea. Nu trebuie să uităm nici placiditatea vacilor, despre care se știe că privesc trecerea trenurilor. Este posibil ca cel ce visează să nu fie decât spectatorul propriei vieți
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
elegiac, meditativ și melancolic. Versurile păstrează solemnitatea dicțiunii, însă într-un registru preponderent confesiv, interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când mă adumbrește,/ așa din senin,/ câte o pală de nor./ Din când în când bătăile ornicului/ îmi par mai moi/ decât blana de cârtiță./ Din când în când din dealul cu pruni/ cineva îmi măsoară prin binoclu/ statura./ Eu îi zâmbesc/ și-
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut; Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut Poți să-ntîmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum de modă de vă scot din letopiseți, Și cu voi drapîndu-și nula, vă citează toți nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii. Rămâneți în umbra, sfântă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]