87 matches
-
Un alt tip de receptor pentru ET (ETC) are afinitate mare pentru ET3 dar redusă pentru ET1 și 2 și nu a fost detectat în țesuturile de mamifer. 14.3. Controlul microcirculației de către sistemul nervos vegetativ Arterele prezintă la nivelul adventicei un plex “perivascular” (mai slab reprezentat în peretele venos), format din fibre subțiri ne mielinizate, cu numeroase varicozități, sediul eliberării de neuro-transmițători. Cu toate că nu există o membrană post-sinaptică propriu zisă (bine delimitată, specializată) în cazul acestei joncțiuni neuro-efectoare, termenul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
a creșterii de presiune hidrostatică, debitul de filtrare capilar devine mai mare decât reabsorbția capilară, determinând reducerea cu 5% a volumului plasmatic și cresterea corespunzătoare a hematocritului. 15.1. Proprietățile funcționale ale venelor Venele sunt structuri tubulare cu 3 tunici: adventice (țesut conjunctiv, cu un conținut de fibre elastice mai mic decât în artere), medie (țesut muscular neted, absentă la venele mici) și intimă (endoteliu). Inervația este reprezentată de fibre simpatice vasoconstrictoare (mediator noradrenalina, vezi 14.3). Venele membrelor prezintă valvule
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
neregulată, liniară a intimei, de întindere variabilă; contuzia de gradul II - constă în întreruperea mediei și a intimei pe o anumită porțiune; contuzia de gradul III - când endoteliul și media sunt întrerupte circumferențial, încât continuitatea vasului este asigurată numai de adventicea rămasă intactă, care se dilată fuziform. Neregularitatea intimei sau/și a mediei, decolarea straturilor parietale de către fluxul arterial, spasmul supraadăugat ca și tromboza determină aproape constant obstrucția arterială cu consecința ei clinică ischemia acută traumatică. 12.4.2.1.2
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
primară (principalii factori care influențează supraviețuirea nou-născuților cu HDC) și ulterior cu hipoplazia inimii stângi. Hipoplazia pulmonară presupune și hipoplazia vaselor pulmonare. La pacienții cu HDC complicată cu hipertensiune pulmonară se produce alterarea structurală a vaselor pulmonare cu modificări ale adventicei prin creșterea presiunii transvasculare [80, 108, 125] (fig. 8.25 a, b*). Studii experimentale au arătat că deficiența de surfactant contribuie la fiziopatologia HDC. Examenele imunohistochimice și morfometrice au depistat asocierea cu imaturitatea sistemului surfactant și întârzierea în maturarea funcțională
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by LUCIAN ALECU () [Corola-publishinghouse/Science/92116_a_92611]
-
pericardului * Inervația pericardului * Proiecția pericardului la nivelul peretelui anterior toracic * Aplicații clinice </resume> * Caractere generale Pericardul este o structură saculară, alb sidefie, rezistentă, de forma unui trunchi de piramidă, care se inseră inferior pe diafragmă, iar superior se continuă cu adventicea vaselor mari de la baza cordului. Pericardul prezintă pentru descriere două componente: pericardul fibros (sacul pericardic), situat la exterior; pericardul seros, care tapetează fața internă a pericardului fibros, și se răsfrânge pe suprafața cordului, unde poartă numele de epicard. * Funcționalitatea pericardului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pericard fibros (sac pericardic); foița internă seroasă formată din mezotelium (epiteliu scuamos simplu) care derivă din celomul embrionar primitiv, numită pericard seros. Cele două foițe sunt contigue la nivelul emergenței vaselor mari din sacul pericardic, stratul fibros fiind continuu cu adventicea vasculară și fascia pretraheală. Foița seroasă se reflectă pe suprafața cardiacă și poartă numele de pericard visceral sau epicard. Din punct de vedere clinic, pericardul trebuie considerat ca o entitate unică conținută în sacul fibroseros. Pericardul fibros are forma de
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
traiect descendent ocolind esofagul și traheea, și se termină pe vârful pericardului (fibrele anterioare) și pe elementele pediculilor pulmonari (fibrele posterioare ligamente visceropericardice, care sunt fascicule conjunctive difuze, slab individualizate. * Raporturi topografice Sacul pericardic are formă conică, aderă superior de adventicea vaselor mari și fascia pretraheală, iar inferior de diafragm, prezentând două puncte de susținere reprezentate de ligamentele sternopericardice superior și inferior. Raporturile topografice ale pericardului sunt: * anterior * recesurile costomediastinale drept și stâng, cu excepția unei arii nude corespunzătoare cartilajelor costale IV
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
formațiune tisulară, alungită, elipsoidală, situată la joncțiunea venei cave superioare cu auriculul drept, în extremitatea cranială a șanțului terminal. Dimensiunile nodulului sinusal variază, lungimea fiind între 0,51cm, iar grosimea între 1-5mm. Țesutul conjunctiv al nodulului sinoatrial formează aparent o adventice a atrerei nodulului sinusal la nivelul căreia se află celule specializate. Artera nodulului sinusal este primul ram al arterei coronare drepte în majoritatea cazurilor, după care descrie un traiect invers acelor de ceasornic în jurul bazei venei cave superioare pentru a
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
Eferențele simpatice. Pentru toate glandele salivare fibrele eferente pornesc de la nivelul măduvei toracale (T1-T2; coarnele laterale), părăsesc rădăcinile anterioare, merg prin ramuri comunicante în ganglionul cervical superior unde fac sinapsă și de unde pornesc fibre postganglionare pentru parenchimul glandular pe traiectul adventicei carotidei și a ramurilor sale. Mecanismul reflex necondiționat de intensificare a secreției salivare este cel mai important. Este declanșat de acțiunea stimulatoare a alimentelor asupra receptorilor gustativi. Masticația contribuie la întreținerea secreției salivare. Mecanismul reflex condiționat se realizează prin intermediul receptorilor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
vasodilatatoari (nitroglicerină, nitroprusiat de sodiu, nitrați și nitriți organici și anorganici). 14.2.2. Prostaciclina PGI2 este generată de către microzomii vaselor sanguine; capacitatea peretelui vaselor mari de a sintetiza PGI2 este mai mare la nivelul intimei și scade progresiv către adventice. PGI2 este cel mai puternic inhibitor cunoscut al agregării plachetare și un vasodilatator al tuturor paturilor vasculare testate, find un agent hipotensor puternic. In numeroase teritorii vasculare o parte din relaxarea și hiperpolarizarea endotelio-dependentă a mușchiului neted vascular este mediată
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Un alt tip de receptor pentru ET (ETC) are afinitate mare pentru ET3 dar redusă pentru ET1 și 2 și nu a fost detectat în țesuturile de mamifer. 14.3. Controlul microcirculației de către sistemul nervos vegetativ Arterele prezintă la nivelul adventicei un plex “perivascular” (mai slab reprezentat în peretele venos), format din fibre subțiri ne mielinizate, cu numeroase varicozități, sediul eliberării de neuro-transmițători. Cu toate că nu există o membrană post-sinaptică propriu zisă (bine delimitată, specializată) în cazul acestei joncțiuni neuro-efectoare, termenul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
a creșterii de presiune hidrostatică, debitul de filtrare capilar devine mai mare decât reabsorbția capilară, determinând reducerea cu 5% a volumului plasmatic și cresterea corespunzătoare a hematocritului. 15.1. Proprietățile funcționale ale venelor Venele sunt structuri tubulare cu 3 tunici: adventice (țesut conjunctiv, cu un conținut de fibre elastice mai mic decât în artere), medie (țesut muscular neted, absentă la venele mici) și intimă (endoteliu). Inervația este reprezentată de fibre simpatice vasoconstrictoare (mediator noradrenalina, vezi 14.3). Venele membrelor prezintă valvule
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]