2,458 matches
-
adjectivele în adverbe. S-au păstrat însă unele cuvinte perfect stabile, în care sufixul -mente se recunoaște ușor și prin care el rămîne încă foarte prezent în limba. Înregistrările recente mi se par a dovedi în primul rînd persistentă acelor adverbe în -mente care pot fi echivalate printr-o construcție prepoziționala (cu statut de locuțiune): actualmente "în prezent", finalmente "în final", realmente "într-adevăr": "actualmente membru în comisia SIE" ("Academia Cațavencu" 37, 1998, 3); "finalmente, poporul va decide" ("Evenimentul zilei" 1678
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
fost inundate literalmente, în cursul zilei de joi (...), de mii de ori" ("România liberă"= RL 2174, 1997, 1). O altă direcție a uzului este cea pe care o remarcă de acum o jumatate de secol Iorgu Iordan - preferință pentru unele adverbe în -mente în limbajul juridic și administrativ: "am cerut că Ministerul Apărării Naționale să fie introdus în cauză, ca parte responsabilă civilmente" (RL 2588, 1998, 24). În fine, la intersecția dintre modelele interne și influențele străine, se pot înregistra chiar
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
Eminescu, suprasolicitat, ce să nu-și posedeze clonările" ("Viața românească", 9-10, 1998, 97); "e un artist mondialmente cunoscut" ("22", 8, 1999, supliment literar, VIII). Se mai poate, cred, observă încă o nuanță stilistica în uzul actual al acestei categorii de adverbe: ca elemente culte, livrești, ele se asociază adesea tonului ironic; eminamente, dar parcă și fatalmente, trimit la lumea lui Caragiale (ultimul, poate, prin toposul fatalității, pe jumătate serios, pe jumătate minimalizat parodic: "Fatalitate! Madam Georgescu lipsește de pe banca"). O statistică
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
paginile de mică publicitate din ultimele luni din "Evenimentul zilei" și "Libertatea"), observ persistența adjectivelor european și occidental, în contexte în care contează nu atît rigoarea plasării geografice, cît valoarea apreciativă ("mașini europene", "cîștiguri occidentale"), ca și impunerea adjectivului și adverbului discutabil, cu referire la un preț sau un act de vînzare-cumpărare, cu sensul "negociabil". între adjectivele calificative apare, cu o frecvență mai mare decît ne-am aștepta, modestul curat, dovadă totuși a unei aprecieri destul de oneste a situației. Rubrica Matrimoniale
Triumful inteligenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17393_a_18718]
-
mixte", "arii relativ extinse"; "arie de nebulozitate"), numărul mic de verbe, ale acțiunilor pur meteorologice ("a ploua", "a ninge", "a sufla" etc.), static-descriptive ("a prezenta", "a se încadra") sau ale transformării ("a se accentua", "a se restrînge"); frecvență mare a adverbelor ("predominant", "local", "izolat", "temporar", "trecător"); cuantificarea și modalizarea zonelor de inevitabilă imprecizie ("pe alocuri", "mai mult", "relativ", "unele"); enunțul rezultat e în genere accesibil, dar adesea prea artificializat în comparație cu stilul comunicării curente ("vremea se va răci accentuat, luînd aspect de
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
cărei vine fluidul vital și-a pierdut porfiria firească. La Sibiu părinții o țin trei ani la pensionul de fete „Sfîntul Francisc“, fundație catolică sub rigoarea căreia Maria învață germană și maghiara. Primul cuvînt nemțesc pe care îl reține este adverbul zurück (înapoi) și, în ciuda ambiției de a fi mereu premiantă, adverbul poate fi privit ca un indiciu lexical al zodiei actriței (racul), dovadă că toată viața i-a fost un șir de înaintări urmate de reculuri dramatice. Un rac îndrăgostit
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
părinții o țin trei ani la pensionul de fete „Sfîntul Francisc“, fundație catolică sub rigoarea căreia Maria învață germană și maghiara. Primul cuvînt nemțesc pe care îl reține este adverbul zurück (înapoi) și, în ciuda ambiției de a fi mereu premiantă, adverbul poate fi privit ca un indiciu lexical al zodiei actriței (racul), dovadă că toată viața i-a fost un șir de înaintări urmate de reculuri dramatice. Un rac îndrăgostit de idealuri spre a se retrage în bolgii. În cei trei
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
adversativă (cu sensul dar) Ex: S-a luat o hotărâre, or aceasta nu a fost respectată (sensul lui = dar nicidecum disjunctivul sau ). Greșeli în scrierea unor nume de localități, unor nume românești de scriitori, muzicieni, pictori, greșeli în scrierea unor adverbe și a unor sintagme omofone (altădată / altă dată, altfel/ alt fel); decât/ de cât; greșeli de acord gramatical, în scrierea și pronunțarea unor neologisme. Fortuit înseamnă întâmplător, nu înseamnă forțat; prerie, proroc, a se reincarna, reziduuri (nu reziduri); sau greșeli
Constantin Voiculescu: „Cum vorbim, cum scriem”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
Rodica Zafiu Multe dintre expresiile populare folosite cu valoare de intensificare circulă ca determinanți stabili pentru anumite cuvinte (verbe, substantive, adjective, adverbe). Asocierea constantă se explică uneori etimologic, alteori doar prin uz. în cel de-al doilea caz, vorbitorul de azi poate avea surpriza de a găsi, în textele mai vechi, combinații neașteptate. Expresiile la toartă sau la cataramă sînt un bun
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
nivelul standard, româna folosește, ca și alte limbi, condiționalul, pentru a marca dubiul, nesiguranța, neasumarea unei informații primite: "în fapt, ar fi vorba de o remaniere mică" (România liberă = RL 2781, 1999, 28). în registrul popular se folosesc, în schimb, adverbe și locuțiuni, expresii și propoziții clișeizate, a căror funcție e și mai clară: cică, chipurile, pasămite, vezi Doamne etc. Faptul că acestea apar destul de frecvent în presă nu are de ce să ne surprindă: am observat de mai multe ori tendința
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
și construcții lingvistice mimează ipocrit dubiul, în vreme ce dezacordul de esență e foarte limpede: "executîndu-l pe senatorul (sau deputat?) G.F. care, chipurile, a trădat interesul național" (Luceafărul, 15, 2000, 3). Se observă adesea cumulul de mărci, de pildă asocierea dintre un adverb și condiționalul verbului: "pentru că ar avea, chipurile, o cauză mai nobilă și mai urgentă" (RL, 840, 1993, 4). Cică (provenit din formula introductivă cu verb de declarație: "zice că") e una dintre formele cele mai des întîlnite în vorbire și
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
ilustrăm potențialul vag al diferitelor clase gramaticale: substantivele cu sens generic (lucru, chestie), articolul nehotărît (un, niște), unele forme adjectivale (anume, oarecare, diverși..., diferiți...), pronumele nehotărîte (ceva, cineva, oricine), verbele cu valori modale (a crede, a părea), diferitele subclase de adverbe - modale (poate, eventual), de aproximare (cam, circa, aproximativ, oarecum, întrucîtva, destul de...), indefinite (undeva, oriunde, cîndva) - și chiar prepozițiile (prin, pe la). Folosirea unor forme și construcții ale impreciziei se poate urmări foarte bine în domeniul temporalității. Pentru a indica, de pildă
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
mai multe posibilități: "zilele trecute", "acum cîteva zile", "cu cîteva zile în urmă", "de curînd", "nu de mult" etc. Nevoia de asemenea mijloace temporale pare să fie totuși mare; apar de aceea în scris tot mai multe construcții familiar-orale cu adverbul de aproximare mai - "mai ieri", "mai zilele trecute", "mai deunăzi" -"Mai ieri, pe vremea Ciuruitului" ("Luceafărul" = Luc. 14, 2000, 2); "Mai zilele trecute, de pildă, generalul B. căuta un contact" ("Academia Cațavencu", 23, 2000, 3) - și chiar se actualizează exprimări
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
construcțiile citate (care, ca formule fixe, refuză analiza logică și nu pot fi pur și simplu substituite: mai ieri nu se "traduce" prin cam ieri), e că nu pune accentul pe aproximare, ci presupune doar irelevanta preciziei în contextul dat. Adverbul deunăzi (compus, desemnînd la origine un interval de timp determinat - o zi) apare însă în ultima vreme chiar fără a fi însoțit de adverbul mai, ca în atestările mai vechi (în Tiktin, unde găsim citate din Ion Ghica și Iacob
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
ieri), e că nu pune accentul pe aproximare, ci presupune doar irelevanta preciziei în contextul dat. Adverbul deunăzi (compus, desemnînd la origine un interval de timp determinat - o zi) apare însă în ultima vreme chiar fără a fi însoțit de adverbul mai, ca în atestările mai vechi (în Tiktin, unde găsim citate din Ion Ghica și Iacob Negruzzi, apare doar îmbinarea mai deunăzi). în DEX, definiția cuvîntului ("zilele trecute, nu de mult, acum cîteva zile") e însoțită de eticheta "popular". Citatele
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
uneori si probleme de traducere; ușurința cu care în română prepoziția prin introduce presupoziția de imprecizie - prin iunie, prin vară, prin 1970, prin secolul al XII-lea - nu poate fi totdeauna redată cu mijloace similare în alte limbi, alegerea unor adverbe de aproximare riscînd să pună prea tare în relief un element neimportant. Nu e simplu de echivalat diferența dintre "ne-am văzut în iunie"/ "ne-am văzut prin iunie". Construcțiile cu prin înseamnă nu numai "într-un moment neprecizat din
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
cărți mai mult decît au mizat toți cei dinainte; a mări miza". Este evident că a plusa a făcut parte inițial din același "scenariu" cu miză; poziția cuvîntului este însă întărită și de relația lexicală transparentă cu plus (substantiv sau adverb) - din care se reface oricînd sensul de "a supralicita, a încerca mai mult". Contextul cel mai probabil e jocul cel mai răspîndit, pocherul, de care se poate lega ușor și un alt cuvînt destul de folosit în stilul colocvial și gazetăresc
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
în curs de răspîndire: din arhivele pe Internet ale unor publicații, am cules exemple precum "de teama capitalismului mafiotic în curs de instalare" (Rlit 1995), "oamenii s-au resemnat cu regimul mafiotic" ("22", 1999). Mai mult, adjectivul produce chiar un adverb corespunzător: "o țară săracă, exploatată mafiotic, coruptă administrativ și parțial necivilizată" (Rlit 1999).
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
cel al lui Napoleon, fie că va avea alt nume. Furtuna pe care imperiul de gheață o dezlănțuie vrea "să spargă cerul", adică să readucă totul la starea de haos. Istoria se repetă în viziunea eminesciană, repetare sugestiv exprimată prin adverbul "atunci" care introduce atît strofele dedicate cavalcadei antiromane, cît și celei pornite de același Nord împotriva "păcii eterne". Și pentru a înlătura orice dubiu, de mai poate exista vreunul, în ceea ce privește realitatea politică care se ascunde în spatele versurilor eminesciene, în ceea ce privește semnificația
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
care o capătă limbajul, folosit pentru a marca solidarități și a separa generații, schimbările lexicale sînt de obicei rapide. în ultimul deceniu, un cuvînt care și-a amplificat vizibil sfera de întrebuințare, mai ales în rîndul tinerilor, e adjectivul și adverbul nașpa: Vom acorda premiul de cel mai nașpa student" (Opinia Studențească, 24, 1991, 3); "e tare nașpa să lucrezi pe ger" (M. Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994, 34); "cea mai "nașpa" fază a trăit-o o dată cînd (...) a rămas mut
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
cunoscut și frecvent, avînd o evoluție semantică destul de transparentă, nașpa e unul inexistent în afara limbajului argotic și are o etimologie neclară. Le apropie totuși trăsăturile formale și funcționale: ambele sînt invariabile chiar în uzul lor adjectival; ambele apar și ca adverbe. în cazul lui marfă, sursa caracterului invariabil e schimbarea valorii gramaticale; în cazul lui nașpa, trunchierea. Nașpa are, ca și mișto (cuvîntul-emblemă al argoului românesc, rămas în uzul principal invariabil, deși i s-au format un feminin - miștoacă - și cel
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
varianta nasfaló, cf. Micul dicționar rom-român al lui Gh. Sarău); acesta are sensul "bolnav", de la care se poate imagina ușor o extindere negativă. De fapt, a existat ipoteza că țigănescul nasvalo ar fi chiar sursa mai vechiului nasol (adjectiv, substantiv, adverb), care s-a răspîndit destul de mult, depășind sfera argoului și constituindu-și o familie lexicală deloc neglijabilă (a nasoli, nasoleală, nasulie etc.). Ipoteza îi aparține lui Al. Graur, primul care a scris, în anii '30, despre cuvintele țigănești care stau
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
care stau la baza unor termeni argotici românești. Schimbările fonetice pe care le presupune această etimologie nu sînt însă tocmai ușor de explicat. Nasol pare să provină de fapt din țigănescul nasul (cu accentul tot pe ultima silabă), adjectiv și adverb cu sensul "rău", "urît", atestat în graiul lăieșilor, al spoitorilor - cf. și un mic Dicționar rrom (spoitoresc) - român (autor tot Gh. Sarău). Mult mai justificată pare transformarea lui nasfalo (nasvalo) în nasfarliu (înregistrat de Alphonse Juilland, în 1952) și apoi
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
perfect și imperfect - durativ / punctual (trecea / a trecut), repetitiv / unic (sărea / a sărit). Există apoi numeroase perifraze cu verbe ca a începe, a porni, a se pune pe..., a termina, a sfîrși, a continua etc., precum și posibilitatea de a folosi adverbe și locuțiuni specifice (deodată, în continuare). Limba vorbită preferă de exemplu, pentru valoarea continuativă, unele construcții cu adverb în locul celor cu verb de aspect: "vorbește mai departe", "vorbește înainte" = "continuă să vorbească". Una dintre construcțiile cele mai interesante prin care
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
verbe ca a începe, a porni, a se pune pe..., a termina, a sfîrși, a continua etc., precum și posibilitatea de a folosi adverbe și locuțiuni specifice (deodată, în continuare). Limba vorbită preferă de exemplu, pentru valoarea continuativă, unele construcții cu adverb în locul celor cu verb de aspect: "vorbește mai departe", "vorbește înainte" = "continuă să vorbească". Una dintre construcțiile cele mai interesante prin care româna populară și familiară exprimă aceste valori este cea formată dintr-un verb cu sens aspectual - a sta
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]