554 matches
-
însă nu în forma „manuscript”) se mai înțelege prima formă a unei scrieri ce se dorește a fi publicată. ul poate fi în acest sens, autograf (scris de mână) sau dactilografiat (bătut la mașina de scris sau la calculator). Locuțiunea adverbială sau adjectivală „în manuscris” desemnează tocmai această formă sub care se poate prezenta un text.
Manuscris () [Corola-website/Science/311670_a_312999]
-
evoluției celor două limbi. Cartea descrie fondul lingvistic al amândurora, confruntă societatea tradițională evreiască cu cea arabă, renașterea ebraicei cu cea a noii arabe literare. De asemenea discută despre influența standardului european și despre academiile celor două limbi. Cartea „An Adverbial Construction in Hebrew and Arabic” (O Construcție adverbială în ebraică și arabă), publicată în 1977 discută propozițiile care se deschid printr-o construcție adverbială despărțită de restul propoziției printr-o conjuncție sau printr-o prepoziție. La origine aceste construcții adverbiale
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
al amândurora, confruntă societatea tradițională evreiască cu cea arabă, renașterea ebraicei cu cea a noii arabe literare. De asemenea discută despre influența standardului european și despre academiile celor două limbi. Cartea „An Adverbial Construction in Hebrew and Arabic” (O Construcție adverbială în ebraică și arabă), publicată în 1977 discută propozițiile care se deschid printr-o construcție adverbială despărțită de restul propoziției printr-o conjuncție sau printr-o prepoziție. La origine aceste construcții adverbiale servesc drept subiecte (uneori și ca predicate) psihologice
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
literare. De asemenea discută despre influența standardului european și despre academiile celor două limbi. Cartea „An Adverbial Construction in Hebrew and Arabic” (O Construcție adverbială în ebraică și arabă), publicată în 1977 discută propozițiile care se deschid printr-o construcție adverbială despărțită de restul propoziției printr-o conjuncție sau printr-o prepoziție. La origine aceste construcții adverbiale servesc drept subiecte (uneori și ca predicate) psihologice, al căror statut special este însemnat de o conjuncție/prepoziție. Însă in unele cazuri adverbul se
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
Adverbial Construction in Hebrew and Arabic” (O Construcție adverbială în ebraică și arabă), publicată în 1977 discută propozițiile care se deschid printr-o construcție adverbială despărțită de restul propoziției printr-o conjuncție sau printr-o prepoziție. La origine aceste construcții adverbiale servesc drept subiecte (uneori și ca predicate) psihologice, al căror statut special este însemnat de o conjuncție/prepoziție. Însă in unele cazuri adverbul se unește cu conjuncția/prepoziția și în felul acesta dispare însemnarea diviziunii propoziției în părțile ei psihologice
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
frumoasă dintre toate”. Și adjectivul poate avea mai multe complemente: "C’est très difficile à comprendre" „E foarte greu de înțeles”. Și un adverb poate avea complement exprimat prin adverb ori prin substantiv sau pronume cu prepoziție, iar construcțiile grupului adverbial se aseamănă și ele cu ale grupului adjectival: trop vite" „prea repede”, "indépendamment des circonstances „independent de împrejurări”, "contrairement à țoi" „spre deosebire de tine”. În câteva cazuri, complementul exprimat prin adverb urmează adverbul care îl subordonează: surtout aujourd’hui" „mai ales
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
acestora unul față de celălalt depinde de felul pronumelor și, în cazul celor personale, de persoana lor. Dacă este vorba de două pronume personale, unul este complement direct, celălat - complement indirect: Un pronume personal poate fi asociat și cu un pronume adverbial. În acest caz, pronumele personal este totdeauna pe primul loc: Într-o asemenea propoziție, locul complementului exprimat printr-un adverb poate fi între verbul auxiliar și forma de participiu trecut, sau după acesta. Există mai mulți factori care determină una
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
pozitive a imperativului, complementele exprimate prin pronume neaccentuate stau după predicat (în scris cu cratima între cuvinte), iar pronumele personal de persoana I singular complement indirect ia forma "moi". Topica cu pronume personale: Topica cu pronume personal și cu pronume adverbial: Dacă predicatul la imperativ pozitiv are și alt fel de complement, acesta se plasează după pronumele atașate de predicat: "Parle-moi franchement !" „Vorbește sincer cu mine!” Ordinul și interdicția la adresa subiectului de persoana a III-a se fac cu modul subjonctiv
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
rătăci. 2/ (Când) nu studiază, 1/ cum o să știe? 2/ d. pronume relative precedate de prepoziții: ce, cât : Nu refuz oferta 1/ ( de ce) crezi tu. 2/ Nu-și revine 1/ (de căte) a suferit. 2/ ELEMENTE CORELATIVE: adverbele și locuțiunile adverbiale: apoi, atunci, pentru aceea, de aia, de aceasta. Conjuncțiile menționate, în afară ultimelor trei, sunt specifice. Specifice sunt și locuțiunile conjuncționale menționate, cu excepția ultimelor trei. TOPICA: - postpusa: Vin,1/ (că) vreau. 2/ (cele introduse prin că și căci) - antepusa: (Cum
Propoziție circumstanțială de cauză () [Corola-website/Science/309929_a_311258]
-
asociațiile lexicale expresive ale domeniului - , adverbele de intensitate cel mai des folosite pentru a bate sînt bine (dar și antonimul sau rău, echivalent din puntul de vedere al funcției de intensificare) și zdravăn: și mai frecvent apare substantivul cu valoare adverbiala măr. Atributele tipice ale bătăii sînt bună (nu însă și rea), zdravăna, sora cu moartea etc. Intensificatorii populari apar consecvent în știrile cotidiene: "i-a mai dat o bătaie bună" ("Evenimentul zilei" = EZ 1939, 1998, 16); "murise după o bătaie
Despre bătăi bune by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17645_a_18970]
-
supraumană, a lui Dumnezeu pentru unii, a întâmplării pentru alții. În ce mă privește, am exclus definitiv întâmplarea ca având vreun rol dincolo de domeniul evidențelor mărunte, iar Dumnezeu a fost multă vreme un nume, utilizat mai degrabă în derivat adjectival, adverbial sau interjecțional, care exprima gradul superlativ al unei emoții. Neimplicarea spirituală este consecința târzie a unei - insolubilă multă vreme - probleme religioase, cu originea într-o proastă, nefericită, neinspirată pedagogie aplicată în prima copilărie de către consorțiul adulților, compus din preot, primar
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
trauma propriei sale prezențe, generând perplexitate și angoasă. În plus, trebuie să precizăm că un rol important în subminarea distincției amintite revine, în cadrul modelului propus de Bottiroli, trecerii de la „global” la „local”, renunțării la articolul hotărât și postulării unei viziuni adverbiale asupra realului (perspectiva creează, la urma urmelor, obiectul). Dificultățiile și confuziile - generate în primul rând de tendința de a nu ne specifica propriul sistem de referință, (considerându-l de la sine înțeles, atunci când ne aparține) - s-ar putea elucida prin postularea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ales când au un sens mai larg, metaforic, referinduse la succesiune, la reacția imediată: minutul al doilea, secunda a doua. Am auzit însă tot mai des, în dezbaterile din diferite emisiuni de televiziune, teribila sintagmă în secunda doi (cu sensul adverbial „imediat, instantaneu”), devenită pentru unii chiar tic de limbaj. Destule exemple de folosire a sintagmei sunt deja furnizate și în forma scrisă, pe internet: „L-ai uitat în secunda doi dacă nu-l iubești” (tpu.ro); „îi mulțumesc Domnului că
În secunda doi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5902_a_7227]
-
rar" pare mai curînd o indicație normativă: la I.A. Candrea, în Dicționarul Enciclopedic ilustrat "Cartea Românească" (1931), tocmai substantivele maxim și minim ocupau locul principal și primeau definiții detaliate. Una dintre utilizările frecvente ale celor două cuvinte este cea adverbială, cu sens restrictiv ("cel mult", "cel puțin"), cînd sînt plasate în vecinătatea unei indicații cantitative: maximum doi metri, trei minute minimum. Dicționarele mai consemnează și substantivele feminine maximă și minimă (cu sensuri specializate). Locutorii au deci de operat cu adjectivele
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
maxim și minim, maximă și minimă și cu adverbele maximum și minimum, toate înregistrate ca atare în DOOM2. Dicționarul normativ fixează, mai clar decît dicționarele explicative care l-au precedat, specializarea gramaticală și semantică a formelor, indicând și pentru locuțiunea adverbială singura variantă corectă (la maximum). Un ansamblu de factori etimologici și care țin de tradiția limbii literare au condus așadar la situația actuală, în care tendința de simplificare a formelor în -um nu este acceptată de norme, devenind chiar un
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
tehnice: "moneda americană a atins și luni un maxim al ultimelor șase luni" (EZ 16.08.2008), "reprezintă un maxim istoric" (EZ 14.08.2008), "nivelul Prutului a atins ieri un nou maxim istoric" (EZ 14.08.2008). Și locuțiunea adverbială apare în forma literară - "să profit la maximum de fiecare minut" (EZ 17.08.2008); "vreo 3-4 motocicliști cu motoarele turate la maximum" (EZ 16.08.2008) - , dar și în cea substandard (foarte frecventă în oralitatea mai puțin supravegheată): "dansează
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
08.2008), dar în comentariile cititorilor apare la maxim ("tocmai acuma răsună la maxim, peste întregul oraș, muzica țigănească", ibid.). Să recapitulăm: maxim și minim sînt forme mai scurte, mai comode, foarte frecvente; generalizarea lor (și la adverbe și locuțiuni adverbiale, după modelul formelor adjectivale și a variantelor substantivale) nu ar fi total nejustificată. Sînt totuși stigmatizate ca forme inculte, ca mai toate cele produse de tendința de simplificare a neologismelor, într-o perioadă în care formele etimologice sînt în genere
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
r s ś t u ŭ v z ź. În această etapă "v" îl înlocuise pe "w" pentru sunetul [v]; inflexiunea verbală pentru persoană și număr a fost abandonată; pluralul la nominativ era "-oj" în loc de "-es" (precum și adjectivalul "-o" și adverbialul "-e"); iar cazurile substantivale au fost reduse la două (deși genitivul "-es" există încă și astăzi în corelativele posesive). Sufixul din cazul acuzativ a fost "-l", dar în multe cazuri el a fost folosit doar la pronume: În afară de forma de
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
ADVERBE ȘI EXPRESII ADVERBIALE DE MOD ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ CARMEN MÎRZEA VASILE 1. OBIECTIVE. CORPUS Cercetarea prezintă câteva aspecte actuale legate de clasa adverbului de mod1, foarte eterogenă formal și, mai ales, semanticopragmatic 2: inventar, frecvență, utilizare (compatibilități semantice, preferințe stilistice, sinonimii contextuale
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
-ește (-icește), -mente și -iș (-îș) în dicționare și în corpus, urmărindu-se inventarul, productivitatea și folosirea acestora în cinci tipuri de texte (jurnalistice, literare, științifice, juridice și de română vorbită). În a doua parte vor fi analizate construcțiile lexicale adverbiale de tipul în mod/din punct de vedere + adjectiv 3, arătându-se, de asemenea, frecvența acestora, marcarea stilistică și relațiile de sinonimie în care pot intra. A fost folosit un corpus de texte jurnalistice (pentru capitolul 2. au fost consultate
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
total, 19 lucrări), științifice (12), juridice (7) și texte de română vorbită (două corpusuri, IVLRA și CORV, discuții de pe forumuri și romanul Muzici și faze de Ovidiu Verdeș)4. Textele postate pe internet au constituit o sursă importantă pentru dinamica adverbialelor descrise 5. La finalul textului au fost atașate patru anexe, care ilustrează sintetic faptele prezentate: Anexa I. Frecvența adverbelor în -mente în corpus; Anexa II. Frecvența adverbelor în -ește (-icește) în corpus; Anexa III. Expresiile lexicale adverbiale în corpus (compatibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
importantă pentru dinamica adverbialelor descrise 5. La finalul textului au fost atașate patru anexe, care ilustrează sintetic faptele prezentate: Anexa I. Frecvența adverbelor în -mente în corpus; Anexa II. Frecvența adverbelor în -ește (-icește) în corpus; Anexa III. Expresiile lexicale adverbiale în corpus (compatibilitatea semantică a adjectivelor cu principalii categorizatori adverbiali de tipul în mod/din punct de vedere); Anexa IV. Compatibilitatea semantică a adjectivelor absolut, absurd, actual, artificial, ciudat, concret, deosebit, direct, esențial, filosofic, fizic, intelectual, istoric, moral, natural, real
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
fost atașate patru anexe, care ilustrează sintetic faptele prezentate: Anexa I. Frecvența adverbelor în -mente în corpus; Anexa II. Frecvența adverbelor în -ește (-icește) în corpus; Anexa III. Expresiile lexicale adverbiale în corpus (compatibilitatea semantică a adjectivelor cu principalii categorizatori adverbiali de tipul în mod/din punct de vedere); Anexa IV. Compatibilitatea semantică a adjectivelor absolut, absurd, actual, artificial, ciudat, concret, deosebit, direct, esențial, filosofic, fizic, intelectual, istoric, moral, natural, real, serios, statistic, strict, teoretic cu procedeele de adverbializare. Frecvența în
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
a unui popor etc.). Multe adverbe terminate în -icește au valoare categorială 8 și reprezintă, de cele mai multe ori, variante marcate stilistic în comparație cu sinonimele lor "scurte" (adverbe nemarcate morfematic cu un corespondent adjectival în -ic sau -al) ori cu expresiile lexicale adverbiale obținute prin recategorizarea adjectivului, dintre care din punct de vedere + adjectiv este reprezentativă. Printre unitățile cu o frecvență mare în corpus se numără: firește (714 ocurențe), sufletește (110), omenește (92), nebunește (62), regește (55), orbește (52), creștinește (40), prostește (39
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
în mod/chip actual (vezi Anexa IV). Cele mai frecvente dintre adverbele în -mente, în unele apariții, reprezintă o alegere morfologică ce pare neutră, nemarcată, fiind, pe de o parte, sinonime mai economice (pentru că sunt mai sintetice) ale expresiilor lexicale adverbiale (esențialmente - în mod/chip esențial, din punct de vedere esențial, realmente - în mod/chip real, vezi Anexa IV) și/sau ale unor construcții prepoziționale (finalmente - "în cele din urmă", DEX on-line; totalmente - "cu totul, în întregime, cu desăvârșire", DEX on-line
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]