165 matches
-
bucure el însuși de ospăț și petrecere, trebuie, dimpotrivă, să-i distreze pe ceilalți bătându-se cu Iros, un alt cerșetor (18.1-111)97*. Acest lung episod este presărat și cu alte inversări (baia transformată în spălatul picioarelor, faptul că aedul cântă forțat, darul de bun venit constă într-un picior de bou, partea cea mai rea, și care nu-i este servit ci aruncat pentru a-l lovi). Penelopa îi spune că nu mai este nimeni în palat care să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu se comportă întotdeauna ireproșabil: el taie spatele fripturii, bucată onorifică prin excelență și i-o dă lui Demodocos rugându-l să-i cânte (8-474/498)129*, gest care nu îi revine oaspetelui și care uzurpă locul gazdei regale. Cântecele aedului Demodocos în loc să-l încânte pe Ulise îl fac să plângă în două rânduri, ceea ce contrazice uzanțele 130. Este de altfel neobișnuit ca regale să ofere dintr-odată unui străin găsit gol pe plajă, mâna fiicei și o parte din regatul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tristă și crudă decât cea inventată de Ulise despre propria lui soartă. Povestirea lui Eumeu repetă și accentuează ideea de revers al norocului, câștigând astfel simpatia lui Ulise. Astfel istoria se repetă, dar în mod direct și nu prin intermediul unui aed. Eumeu este vrăjit de talentul de povestitor al lui Ulise, care spune povestea unui pseudo-Ulise: "bine-ai vorbit, moșule, și să știi că n-ai spus nimic fără folos" (14.508-509)143* p. 29 II În seara unei zile frumoase
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe un așternut negru, este de asemenea, fără nici o îndoială, albeața mallarmeană a unei pagini de scris, a unei alte scene de investit de către spectatorul înlănțuit într-o confruntare ce are pentru el semnificații necunoscute. Oaspete, Ulise, îl asculta pe aed, ostatec, Lucain, o vede pe actriță murind. Ospitalitatea este spectaculară, reflexivă, joc de priviri întoarse, joc de oglinzi. Actrița e considerată oglindă, Lucain oglindă a acestei oglinzi. Dar la aceste schimburi corespunde un regim particular prin hipertrofierea semnelor, prin monstruozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dinamismul într-o continuă derivă a regulilor, mereu în remaniere printr-o oscilație metaforo-metonimică care solicită să fie ghicite în permanență, fiindcă adesea aceea care se dezvăluie cu ușurință nu domină câmpul în care se joacă esențialul artei"472. Cântecul aedului, pictura și muzica lui Usher sunt tot atâtea moduri, de a realiza prin artă acest "domeniu rezervat, locul secretului, enclava narcisistă, de unde schimbul cu celălalt se realizează tocmai prin împărtășirea incomunicabilului; este locul ascuns de unde țâșnește izvorul și reprezentarea însăși
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ai Pleiadei, traducere și note de Romulus Vulpescu, Editura Tineretului, București, 1965, p. 136, (nota trad.). 220 "Dar o lăută poate să exprime vocea acelui ceas" (Hölderlin). Gândul întoarcerii ca întoarcere a gândului în el însuși se arată în cântecul aedului cu repetițiile formulare și reflectarea acțiunii într-o distanțare care garantează prezența. 221 Jean-Paul Hameury, Ithaque et après, Editions Folle Avoine, 1993; Raymond Farina, Fragmets d'Ithaque, Rougerie, 1980. 222 Claudio Magris, Itaca e oltre, Garzanti, 1991, p. 44-48. 223
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe care autorul o consideră cea mai importantă operă a sa". În același 1979, apărea Muzeon; de menționat în continuare Doina (I, 1983; II, 1987); Sutrele muțeniei (1994) și Rosarium (1996). Poezia, crede autorul Baaad-ului, se cere cântată; așa procedau aezii, rapsozii, poeții medievali ai iubirii: trubaduri, menestreli, minnesängeri, baladiști. "La începutul anului 1971 aflăm din amintitul Contrapunct -, susține spectacole de muzică și poezie însoțit de propria-i orchestră "Baad". Spectacolele conțin poeme de Pindar, Rutebeuf, Villon, Lorenzo de Medici, Baudelaire
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
receptate cu simpatie. Ca preocupare constantă, de remarcat monologurile despre Poezie în genere, aceasta fiind: "Precum un cerc cu centrul în afara sa, / Precum o secundă în care începe vecia, / precum un cer născându-și propria stea..." Dintr-o Rugă de aed se reține ideea că un poem "ar putea face lumea mai bună..." Legat prin mii de fire de fenomenul basarabean în toată complexitatea lui, tribun, rapsod și evocator, Nicolae Dabija continuă, alături de alții, cântul atât de repede întrerupt al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ale trandafirului și crucii, ale vulturului și pelicanului, păsări care simbolizează cele două fețe ideatice cristice. Ca din senin o altă lume se deschise În calea ucenicului profet. Porți după porți din astrele prezise Permisu-i-au să intre ca un proscris aed. Nu-i niciodată scopul rătăcitor de vise Nu-i niciodată locul timpului perfect. Ca din senin o altă lume se deschise În calea ucenicului profet. Atingerea e însă în semnele înscrise Un început și clipa de efect A ruperii de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care caută să descifreze destinele oamenilor în mersul stelelor. Uneori îi întâlnim în persoana unor prinți însetați de cunoaștere sau a unor regi adânciți în meditație în palatele lor, alteori sunt păstori ce visează pierduți în imensitatea pășunilor, sau anonimi aezi, povestitori de legende la adăpostul colibelor... Ei se recunosc la un semn, dintr-o privire, odată cu magnetismul pe care-l emană ființa lor, se recunosc mai degrabă prin tăcere decât prin cuvinte 484. Mesajul esoteric al acestora este unul singur
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care caută să descifreze destinele oamenilor în mersul stelelor. Uneori îi întâlnim în persoana unor prinți însetați de cunoaștere sau a unor regi adânciți în meditație în palatele lor, alteori sunt păstori ce visează pierduți în imensitatea pășunilor, sau anonimi aezi, povestitori de legende la adăpostul colibelor... Ei se recunosc la un semn, dintr-o privire, odată cu magnetismul pe care-l emană ființa lor, se recunosc mai degrabă prin tăcere decât prin cuvinte 607. Mesajul esoteric al acestora este unul singur
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
e-o cale-atât de lungă/ că mii de ani i-au trebuit/ luminii să ne-ajungă... // Era pe când nu s-a zărit/ Azi o vedem, și nu e...782. Numai aplecându-ne asupra mesagerului înțelegem cum poetul, menestrel și aed destăinuie secretul din cuget. Și cine știe când se va mai naște Poetul? Peste câte mii de ani natura/ Va scoate iarăși din neant/ Alcătuirea de celule/ În care sufletu-mi visează/ Asemeni unui împărat captiv?// O, frate, tu mai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
oi bucura de-un colț în el ca de un rai întreg!...1160 Cea mai răspândită tradiție împarte iadul în nouă ceruri, opuse celor nouă ceruri ale îngerilor din paradis. ...facilis descensus Arverni; Noctes azque dies patet atri ianua Ditis . Aed revocare gradum superasque evadare ad auras, Hoc opus, hic labor est1161. Dar iadul, unde luntrile te duc fără întoarcere, e o lume greu de descifrat pentru cei ce nu au puterea de a-i dezvolta arhitectura secretă. Imaginația și visul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sale. El a fost cel care a poruncit să se ridice zidul Urukului-celui-împrejmuit și sfânta piață a sacrului Eanna 1324. Turnul e un zigurat, o piramidă, inversat e puțul spre infinitul tenebrelor. Oricum e athanorul alchimic, viața creatorului. Și poetul, aed și mesager, cântă alegoria prințului care scapă tânăra domniță din ghearele balaurului. Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn În visul meu te port1325. Pătratul triunghiului aflat în cerc
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
n-au fugit de spaimă, nici de ger...”. Voshopolea imortalizează o lume mirifică, dar și de coșmar. Compunerea ei aproape exclusiv în sonete este o performanță de o rară virtuozitate. Dacă George Murnu l-a tradus magistral pe Homer, neîntrecutul aed al Antichității grecești, despre B. se poate spune că a creat el însuși în stil homeric, folosind un grai românesc dialectal, ce-și dovedea astfel nebănuite resurse de expresivitate. Autorului i se mai publică, tot postum, în 1996, un alt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
sursa economică exactă a veniturilor ei, prestigiul scriitorului la fiecare societate. Liniile generale ale istoricului acestei probleme sunt destul de clare. Putem studia în cadrul literaturii populare orale rolul cântărețului sau al povestitorului care depinde direct de preferințele publicului care-1 ascultă: rolul aezilor în Grecia antică, al scopului în antichitatea teutonică, al povestitorului profesionist în Orient și Rusia, în vechile cetăți ale Greciei, tragedienii și unii Compozitori de ditirambi și imnuri, ca Pindar, ocupau o poziție specială semireligioasă, poziție care, treptat, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
fost deputat al Parlamentului Republicii Moldova în mai multe legislaturi. Fiind unul dintre reprezentanții șaptezeciștilor, care promovează esteticul, maximalismul etic și afirmarea identității naționale, D. impune în creația lui, vizionară și oraculară, o nouă poeticitate. El își asumă rolul mesianic de aed, care „speră cu un poem/ c-ar putea face lumea mai bună”. Placheta de debut, Ochiul al treilea (1975), propune o lirică de idei în care imaginarul (inclusiv acela nutrit de lecturi bogate) prevalează asupra realului. Poetul se refugiază în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
este deci o localizare parazitară, în permanență negociată între "un loc și un non-loc", care subzistă prin însăși imposibilitatea stabilizării. Cîteva exemple de paratopie: filozofia antică a cunoscut piața publică, Academia, Porticul, Liceul. În literatură, Antichitatea grecească îi cunoaște pe aezii nomazi, Evul Mediu pe truveri, clasicismul secolului al XVII-lea pe paraziții protejați ai aristocraților. V. discurs constituent. MAINGUENEAU 1993; MAINGUENEAU - COSSUTA 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; MAINGUENEAU 2004. NM PARAVERBAL. În sens restrîns, trăsătura "paraverbal" este atribuită aspectelor vocale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
decât în forma delirantă și iradiantă pe care Magris i-a imprimat-o. Adevărul e că autorul a transpus în plan literar afirmația lui Musil, conform căreia "eul este un delir al multor euri". La fel de adevărat este însă că un aed, tip Homer, în calitate de voce postumă preia numeroasele voci ale narațiunii și încearcă cu răbdare să le pună în ordine și să le reunească într-un poem care nu-și ascunde înnăditurile și rupturile și nici măcar amalgamul și urzeala de variațiuni
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Petipa 3 nu ar fi avut ce să le reproșeze. Gigi Căciuleanu și profesoara sa, Miriam Răducanu au fost atunci, la televiziune, în hala de producție a unei fabrici, pe-o scenă de teatru, în sufrageria unui apartament mai larg, aezii fără glas ai baletului modern românesc, inspirați de versurile recitate de Virgil Ogășanu sau Victor Rebenciuc, de tânguirile Mariei Tănase. Poezia, cântecul tradițional românesc l-au scăpat pe Gigi Căciuleanu de angoasa și disperarea exilului, i-au eliberat mult doritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
inovații, în afara rânduielii, în gimnastică și în arta Muzelor, ci să le păzească pe cât este cu putință. Să se teamă când ar auzi pe cineva spunând: ...preț se pune mai mult pe cântarea cea care nouă s-aude în a aezilor gură. (Od., I, 352-353) Ei să se teamă ca nu cumva cineva să își închipuie că poetul ar da glas, nu unui cântec nou, ci unui chip nou de a cânta și să laude aceasta. Căci nu trebuie nici lăudat
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
metafore și motive aflându-se în centrul poemelor: apa ca reflex al trecerii, singurătatea ș.a. Fără mari tulburări metafizice, lirica se naște și din observarea ritmurilor naturii, a perindării anotimpurilor. Versurile sunt variațiuni pe tema tristeții lumii, poetul devenind un aed melancolic și epicureu. El aparține cetății dunărene, a cărei imagine este apropiată de cea a cetății grecești antice (Agora, Triptic). Metaforic, câmpia este asociată limbii: „E-o câmpie necuprinsă limba română / pas cu pas o străbatem până la moarte” (Limba română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288333_a_289662]
-
flagrante între versiunile miturilor chiar în Antichitate, de multe ori la același autor (un exemplu relevant fiind Euripide Homer încă nu era canonizat, precum în modernitate). Fenomenul este paradoxal doar la o privire superficială, căci perpetuatorii și popularizatorii mitului, poeții, aezii, dramaturgii, repovesteau ceea ce deja narase un altul, dar niciodată în același mod ("poet" vine din latină, unde derivă din grecescul "poietes" și care înseamnă "făcător", deci poetul este un important creator și interpret de mituri).31 Poeții, barzii, rapsozii, dar
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fals. Exemplul cel mai cunoscut îl reprezintă aventurile intelectuale în labirintul olimpiadelor, care au acreditat definitiv în școli practicile mneomotehnice idiotizante, cu adaos zero de creativitate. (Era cel puțin cazul disciplinelor umaniste, dar și al biologiei.) Tinerii se întreceau cu aezii homerici în memorarea a sute de pagini, indiferent de conținutul lor; cei care se întâmpla să aibă un alt tip de inteligență sufereau apoi de complexe de inferioritate și, adesea, din cauza stresului de subsolicitare. Unele remedii, în pauzele acestor competiții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de sprijin pentru interpretarea noastră o aserțiune esențială a lui Platon: Hosper pateres tQs sophías eisin kai hegemónes ( (Wsper patere" thv" sofía" eisin kai h(gemóne") - „șCei vechiț sunt părinții înțelepciunii și călăuzele umanității”)8. Se referea, bineînțeles, la vechii aezi, precum Homer, sau la primii sophoi, precum Thales. În ciuda legendei despre izgonirea poeților din Polisul ideal închipuit de el în Politeia, Platon nu putea ignora o cutumă milenară. Peste veacuri, un Heraclit (Retorul) observa: Începând de la vârsta cea mai fragedă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]