291 matches
-
promite să-și povestească viața, filosoful nu face decît să-și elogieze cărțile, nici o altă motivație neumbrindu-i preocupările. Disproporția dintre violența perorațiilor și cumințenia omului e flagrantă, spiritul care declara că filosofează cu ciocanul fiind în realitate de o afabilă și prevenitoare gingășie. Nicolae Stan analizează fiecare carte a lui Nietzsche, în spiritul unei cunoașteri pertinente și oneste, identificîndu-i conceptele-cheie, laitmotivele și tentele. Dintre exegezele de limbă română, aceasta e cea mai clară lucrare dedicată profetului lui Zarathustra. Și deopotrivă
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
chinuri și suferințe fizice și morale 41. Deși de temperament ascetic, Ioan n-a fost un solitar, un mizantrop. Acuzat cu răutate că ceartă, că bate și că nu e sociabil, era de fapt un păstor și un părinte comunicativ, afabil, blând, jertfelnic, devotat credincioșilor cu toată afecțiunea și capacitatea sa de a le face bine. Îi era milă de turma ce i sa încredințat ; suferea cu cerșetorii, cu cei fără de lucru, cu săracii, cu năpăstuiții, cu toți cei în lipsă
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
consemnează în cele două epistole, inedite, trimise istoricului si criticului literar Dumitru Micu (n. 1928) cu prilejul publicării cărților - Tudor Arghezi(1972) si „Gândirea"si gândirismul (1975). Cele două scrisori mpresionează, ca de altfel întreaga sa literatură epistolară, prin tonul afabil, delicatețea rostirii si pertinența nuanțărilor si, uneori, a retusurilor pe care, fără ezitare, le propune si susține. Cunoasterea temeinică a operelor, a climatului în care au fost scrise si, desigur, a autorilor, îi îngăduie evaluări estetice si critice transante, neechivoce
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
vin și l-a băut împreună cu prietenii până în 1953, când proprietar a devenit un alt ofițer, de data aceasta de aviație, Joseph Maffei, a cărui existență aventuroasă ar merita un roman. Din 1987, stăpânul domeniului e Jean-François Brando — un domn afabil, în jur de șaizeci de ani, amfitrion perfect, pe care-l surprindem ajutând câțiva tineri să-și umple portbagajul cu un număr impresionant de colete de vin îmbuteliate chiar „au chateau”. În 1925, Virginia Woolf vine pentru prima oară la
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
pentru eleganța, frumusețea și puritatea stilului, un aspru ascet, un mare ierarh, cu vaste cunoștințe teologice și filosofice și cu o operă uriașă, inegalabilă atât ca dimensiuni, cât și prin conținut, cuprinzând 18 volume în ediția Migne (vol. 47-64), un afabil și zelos păstor de suflete pe care îl au ca model clericii din toate timpurile și din toate locurile, o persoană eroică în încercări dureroase, înflăcărată și nestăpânită în lucrarea binelui, ci și un mesager al poporului, un om cu
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
și oase, cum sînt cărți a căror lectură s-a nimerit s-o facem avînd mereu în gînd ființa vie a celor care le-au scris. Profesorul Ion Ianoși face parte din această categorie. Ceva din anvergura cărturarului viu și afabil trece mereu în paginile cărților lui, și chiar acesta e cazul lucrării de exegeză intitulate Constantin Noica, o carte apărută anul acesta într-o ediție nouă și revăzută. Mărturisesc că niciodată nu l-am putut citi pe Ion Ianoși fără
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
pentru a o feri de văpaia soarelui, după obișnuința oamenilor deșertului. În timp ce se apropia, Își coborî vălul, arătându-și chipul. Era unul dintre membrii celui de al Treilea Cer: Augustino di Menico, filosoful natural. Îi ieși În Întâmpinare cu expresia afabilă a prieteniei. Dar privirea sa Înghețată Îi dezmințea acea aparentă cordialitate. Dante se puse În gardă. — Sănătate, messer Alighieri. Eram aici, În piață, ca să mă Întâlnesc cu studenții mei, când te-am zărit și m-am Întrebat dacă nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
maestre. Dacă ai voi, ar exista pentru domnia ta un loc În Studium. Și tocmai la materia astrologie, În care știu că ești expert. Dante Îl privi În ochi. — M-ați primi și În Al Treilea Cer? Celălalt deveni rigid. Expresia afabilă care Îl Însuflețise până cu o clipă În urmă se risipi. — De ce nu? zise el apoi, după un timp ce păru că nu se mai sfârșește. Al Treilea Cer e al Venerei, iar domnia ta ești un poet al iubirii... Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acorzi mai multă importanță decât li se cuvine: ele nu sunt primejdioase pentru nimeni, În afară, poate, de cei ce le nutresc la sânul lor. Un zâmbet Îi lumină chipul. Expresia Îi deveni Împăciuitoare, iar glasul Îi reveni la tonurile afabile de la Început. — Haide, messer Durante, să părăsim calea asta primejdioasă, care supune frumusețea scânteietoare a științei dinaintea mizeriilor Pământului. Cât despre Redempțiune, să știi că ea nu Îmi contrazice argumentul. De fapt, era prevăzută Întocmai de roatele stelare și anticipată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mea interioară eșua În insignifiant, În derizoriu. Nu merg cu spiritul autocritic atât de departe Încât să recunosc că era, pur și simplu, caraghioasă, deși cam asta era situația. Trimisul se numea Zoran. Cel puțin așa s-a prezentat, surâzând afabil, de parcă am fi făcut cunoștință Într-un salon monden. Cam extremiști indivizii: fie excesiv de sobri, fie zâmbitori cu sau fără motiv. Mi-era dor de un om normal. - Domnule profesor, vă rog, În primul rând, să primiți scuzele noastre pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o abureală de generalități prețioase și pseudosavante, În spiritul teoriilor de dată recentă ale americanului Keith Jenkins, drept pentru care m-am grăbit să i-o servesc: - Observația dumneavoastră e mai aproape de adevăr decât bănuiți, am răspuns afișând o seriozitate afabilă. Istoria, În Înțelesul său prim, dar dominant ca prejudecată culturală (În acest sens, edificatoare este semnificația pe care uzul didactic o atribuie termenului, pentru că, fatal, cei mai mulți dintre oameni rămân la acest nivel de percepție și nici specialiștii nu se Îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se expune să fie văzută? Cine, inteligența ta practică, numele tău, relațiile tale, opera ta comercializată? — Da, opera și vanitatea mea. Apropos, nu te interesează ce s-a mai Întîmplat cu țuite-l cum se destinde cum Își regăsește calmul zîmbește afabil se pregătește să-i administreze adversarului doza letală În lingurița cu dulceață e odios) ...ai văzut pozele, nu? Un set a ajuns pe masa redactorului șef, celălalt În mîinile nevesti-sii — Bine, dar cine — Cine, necine, asta-i bună. Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
hotărît să Închid episodul Într-un ungher al memoriei și să-i ignor implicațiile. La Întoarcerea spre casă, am trecut pe dinaintea ceasornicăriei din cartier. Don Federico mă salută de la tejghea, făcîndu-mi semne să intru În prăvălie. Ceasornicarul era un personaj afabil și zîmbitor, care nu uita niciodată să te felicite cu ocazia unei sărbători și la care puteai apela oricînd ca să rezolvi o dandana, cu Încredințarea că el avea să găsească soluția. N-am putut să nu simt un fior cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
le Îngăduia profesoratul, făcea dublet ca redactor de texte pentru contracoperte la o editură de prestigiu și, se zvonea, compunea versuri de erotică crepusculară, pe care le publica sub pseudonimul Rodolfo Pitón. În raporturile personale, don Anacleto era un bărbat afabil și Încîntător, Însă În public se simțea obligat să Întruchipeze rolul de rapsod și afecta un mod de a vorbi care Îi atrăsese porecla „Gongorinul“. În dimineața cu pricina, profesorul avea fața purpurie de tulburare și mai că-i tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
zise veselă dna Ronaldson. De aceea a ajuns doar maior. Mi-am amintit de previziunea mea făcută cu multă vreme în urmă că o să se mărite cu un militar. Era inevitabil. Avea toate harurile soției de ofițer. Era politicoasă și afabilă, dar nu-și putea ascunde convingerea intimă, că nu e exact ca ceilalți. Robert era extrem de degajat: — Ce noroc chior să fiu la Londra tocmai când ați apărut dumneavoastră, îmi spuse el. N-am decât trei zile de permisie. — Moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spătarul scaunului, încrucișându-mi picioarele: — Cunoașteți opera lui Carl Jung pe această temă, domnule? El pufni disprețuitor: — Dumnezeule, de așa ceva se ocupă Kripo la Berlin acum? — Cred că ar fi fost un polițist foarte bun, domnule, i-am zis zâmbind afabil, dacă nu vă supărați că spun asta. — Scutiți-mă de prelegerea de psihologie, Kommissare, oftă Martin. Spuneți-mi doar ce tipar vedeți încât ar putea să-l implice pe iubitul nostru Gauleiter de aici din Nürnberg. — Păi, domnule, e ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doamna nu-i străină de sălile de fitness sau de cele de cosmetică. - Bună ziua! Scuzați-mă vă rog! Mi-a spus recepționerul că sunteți domnul Ștefan Dunca. - Da doamnă, așa mă numesc, răspunse el surprins, cu un glas cât mai afabil. - Ce bine! Sunt doamna Gloria Trifan. Trebuia să aveți întâlnire cu soțul meu, Laurențiu Trifan. - Adevărat, trebuia să am o întâlnire cu domnia sa încă de ieri la aceeași oră, însă probleme de serviciu care nu se puteau amâna m-au
ROMAN (CAP. II ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367548_a_368877]
-
asigur că acesta va reflecta întru totul ”puterea nemăsurată” și ”înțelepciunea fără egal” de care conducătoarea acestei planete, adică ea, dădea dovadă. Nu mi-am dat seama dacă m-a crezut întru totul, dar cel puțin pe față a fost afabilă și a declarat că mă va sprijini în realizarea reportajului. Mi-am petrecut următoarele zile în compania unui ghid, pasămite pentru a-mi strânge informațiile necesare pentru ce aveam să scriu și să public la întoarcerea pe Pământ. În paralel
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
dădeam perfect de bine seama de ce m-au ales pe mine, teatrul nu era specialitatea mea, dar pot spune că situația îmi convenea de minune. * Mi-a fost prezentat Liviu, un tânăr scenarist care absolvise Facultatea de Litere. Timid, respectuos, afabil, ascunzându-și pudibonderia în spatele unei perechi de ochelari cu o ramă de tip clasic, nu mi-a făcut o impresie rea, dar, ca să fiu sincer, nici una foarte bună. Așteptam, practic, să văd ce poate. Ia loc, te rog”, i-am
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
Nu ai mai scris nimic cam de anul trecut”, îmi spuse pe un ton care nu era chiar unul de reproș, dar oricum nici unul prea încurajator nu putea fi. „Așa este”, am răspuns ușor dezamăgit, dar străduindu-mă să rămân afabil. „Sper să îmi revin”. „Am nevoie de o nouă colaborare. Știu că în general fiecare autor își alege singur subiectele, iar eu nu caut succesul facil, dar iată că o idee nu-mi dă pace de ceva timp și aș
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
de altfel destul de exigent cu așa ceva”. „Știu”, i-am răspuns. Eram destul de afectat. „Mai lăsați-mă vă rog, o lună. O să mai încerc o dată”. „Nicio problemă, tu ești creatorul. Îți las cu plăcere timpul de care ai nevoie”, veni răspunsul, afabil. „Am să vă caut eu”, am rostit și am închis telefonul. Singur în încăpere, trădat de inspirație, părăsit de muză. Am pus o muzică de ambient care îmi plăcea foarte mult și am încercat să scriu. Am stat până către
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
gândesc la nimic. M-am așezat la masă și am privit absent televizorul la care se difuzau piese muzicale de duzină. Am fost servit de o chelneriță tânără, pe care am privit-o încă din prima clipă cu interes. Amabilă, afabilă (deh! Doar aceasta-i era meseria), am observat-o cum trage cu sete din țigară în spatele tejghelei și îmi aruncă ocheade. M-am simțit atins în orgoliul masculin, iată deci că, în pofida aparențelor, nu sunt mort, încă mai pot atrage
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
-l înțelege pe Shakespeare înseamnă „să râzi de fățărnicii, de falsele reguli, de prejudecăți, de ifose, de vanități". Succesul a însemnat pentru Radu Beligan hrană sufletească și bucurie. Dar, gloria nu l-a schimbat. A rămas același Radu, jovial și afabil, cuceritor de modest și discret, în pofida faimei mereu crescânde. Ne e drag și-l prețuim. Genialul actor este inegalabil în arta de a exprima setea devorantă de a trăi, de a râde, de a se bucura, de a captiva. „Iubirea
RADU BELIGAN, UN SENIOR AL SCENEI ROMANE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346625_a_347954]
-
puțin din atmosfera sinistră, autoarea introduce și un element romantic, o notă de exotism: dragostea nazistului pentru țiganca evreică Raisa, deși neamțul îi omorâse fratele. Țiganca Raisa ni-l descoperă pe celălalt Philbert Schirach, cel cald și bun, sentimental și afabil, îmblânzit, romantic, atent, galant, plin de delicatețe, în contrast total cu ofițerul crud și neîndurător care ucidea fără să clipească. „Și ce era cel mai uluitor era faptul că tocmai pe acest tărâm al repulsiilor, al rasismului, Philbert Schirach avea
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
mult mai mult. Nicolae BĂCIUȚ: Ați resimțit discriminarea, din perspectiva condiției de exilat? Lucian DUMBRAVĂ: Da, am simțit atitudine discriminatorie. Dar în înțelesul invers a ceea ce se înțelege, în general. prin termenul „discriminare”. Anume, adesea comportamentul unui funcționar era mai afabil față de mine decât față de compatriotul său. Cunosc, însă, destule cazuri de discriminări crase, dar nu în Portugalia, ci în alte țări menite exilului. Nicolae BĂCIUȚ: Ce loc ocupă credința în exil? Dar prieteniile? Lucian DUMBRAVĂ: În general, cel puțin la
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU LUCIAN DUMBRAVĂ (FARO, PORTUGALIA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353450_a_354779]