170 matches
-
Națiunilor și Libertății (ENL) (/ ), fiind singurul deputat român din acest grup care număra 39 de europarlamentari din 9 state (Austria, Belgia, Franța, Germania, Italia, Olanda, Polonia, România și UK). În 2015, a devenit membru supleant în Comisia pentru Afaceri Externe (AFET), Comisia pentru Industrie, Cercetare și Energie (ITRE) și Comisia pentru Dezvoltare regională (REGI). De asemenea, face parte din Delegația la Comisia Parlamentară mixtă UE- Turcia. Pe pagina personală, Laurențiu Rebega afirmă că întreaga sa activitate susține ideologic și participativ apărarea
Laurențiu Rebega () [Corola-website/Science/334738_a_336067]
-
program de dezvoltare. Astfel, proiectul a fost continuat la inițiativa lui Grabin, a echipei sale de concepție, si a conducerii uzinei. Niciunul dintre aceștia nu a informat autoritațile statului (i.e. Mareșalul Kulik) despre proiectul ZiS-3. ZiS-3 era o combinație între afetul ușor al tunului antitanc de 57 mm și puternica gură de foc de 76,2 mm a mai vechiului tun de câmp divizionar . Pentru a reduce reculul piesei de artilerie, a fost instalată o frână la gura țevii. Această modificare
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
mm și puternica gură de foc de 76,2 mm a mai vechiului tun de câmp divizionar . Pentru a reduce reculul piesei de artilerie, a fost instalată o frână la gura țevii. Această modificare a permis montarea țevii pe un afet relativ ușor, diminuând riscul apariției avariilor mecanice la tragere. ZiS-3 utiliza tehnologii de productie superioare față de tunul F-22USV. Multe dintre piesele tunului erau turnate, ștanțate sau sudate pentru a diminua necesarul de transformari efectuate cu mașini-unelte. În consecință, trei ZiS-3
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
tun ZiS-3 de captură, într-o cutie blindată cu trei laturi, pe șasiul unui tanc R-2. Soldații sovietici apreciau tunurile ZiS-3 datorită fiabilității, durabilității si preciziei lor deosebite. Piesele de artilerie erau ușor de întreținut, și antrenamentul servanților era facil. Afetul ușor permitea atât tractarea tunului ZiS-3 de către camioane și de către mașini de teren puternice (precum Dodge 3/4 americane obținute prin actul Lend-lease), cât și împingerea de către echipaj. ZiS-3 avea performanțe bune împortiva blindajului în general, și putea, cu ajutorul muniției
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
Rachete sol-aer. Inițial purtătorul de cuvânt al MApN a anunțat doar ruperea unui sigiliu, însă în urma inventarului s-a constatat lipsa a cel puțin 55 de arme, din care 15 pistoale-mitralieră de tip AKM-47 cu pat rabatabil, o mitralieră cu afet PKS 9 pistoale de tip Carpați și cca. 30 pistoale de instrucție de tip TT, câteva baionete și câteva binocluri, însă nu și muniție, deoarece aceasta nu se depozitează în același loc cu armele.Se considera că furtul a putut
Cazul Ciorogârla () [Corola-website/Science/314934_a_316263]
-
Ramona Nicole Mănescu (n. 6 decembrie 1972, Constanța) este un politician și jurist român. Este europarlamentar (2007-prezent) PNL unde activează în cadrul Partidului Popular European. În cadrul acestui grup este membră în "Comisia pentru afaceri externe" (AFET), vicepreședinta "Delegației pentru relațiile cu țările din Mashrek" (DMAS) și membru supleant în "Comisia pentru transport și turism" (TRAN), "Subcomisia pentru drepturile omului" (DROI) și "Delegația pentru relațiile cu Peninsula Arabică" (DARP). A fost ministru al Transporturilor în al doilea
Ramona Mănescu () [Corola-website/Science/310485_a_311814]
-
fiind denumită D-20. Lungimea țevii este de 25 de calibre. Piesa de artilerie era deplasată inițial cu ajutorul tractoarelor de artilerie AT-L și ATS-59, însă în prezent este folosit camionul Ural 365 6×6. Obuzierul D-20 are un afet similar tunului lung D-74 (dezvoltat concomitent cu modelul D-20) de calibrul 122 mm, ambele piese de artilerie fiind dotate cu o placă de bază. Prezența plăcii de bază asigură o stabilitate mai mare și o manevrabilitate mai bună
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
Caradja a depus spre păstrare colecția sa de lepidoptere Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București. Dulapurile conținând cutii etanșe, cu fețe din sticlă, și biblioteca marelui savant au ajuns la București la 14 iunie 1944 pe un afet de tun, din ordinul direct al ministrului apărării naționale, generalul Constantin Pantazi, care a răspuns insistentelor solicitări ale profesorului Constantin Motăș. Această colecție cuprindea exemplare de lepidoptere capturate atât în România, cât și în China, India, America Centrală și de Sud
Conacul Caradja din Grumăzești () [Corola-website/Science/320989_a_322318]
-
reprezentanți în aproape toate capitalele , Alfred devenise o instituție internațională. La 43 iulie 1887, regele tunurilor a decedat în urma unui atac de cord. Alfred stabilise cu amănunte planul funeraliilor sale și Essenul a respectat riguros toate instrucțiunile date. Pe un afet de tun, sicriul a fost transportat spre locul de veci al familiei din cimitirul de la poarta Kettwig. Cimitirul a trebuit să fie demolat pentru a construi o stație de cale ferată. În 1956 a fost însă așezat într-un cavou
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
a fost un autotun folosit de Armata Română în a doua parte a celui de-al Doilea Război Mondial. Primul prototip a apărut în vara anului 1943 și purta denumirea de "Tun Anticar pe Afet Mobil R-2". În total au fost produse 21 de exemplare din iulie 1943 până în iulie 1944. La data intrării în război a Armatei Române dotarea acesteia era mult în urmă comparativ cu cerințele Frontului de Răsărit, având numai 2 regimente
TACAM R-2 () [Corola-website/Science/305962_a_307291]
-
(denumire în limba română AG-9, "aruncătorul de grenade 9") este un tun fără recul de calibrul 73 mm, montat pe afet trepied, dezvoltat în Uniunea Sovietică. Având o mare mobilitate în teren, AG-9 poate lansa grenade antitanc (folosind lovitura cumulativă) sau explozive (folosind lovitura cu bombă explozivă din oțel) similare proiectilelor tunului de calibrul 73 mm 2A28 Grom folosit de mașina
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
de armament începând cu anii 1970 sub denumirea AG-9. În prezent, aruncătorul AG-9 este fabricat de către uzina Carfil din Brașov în varianta modernizată AG-9M, cu mânere de transport amplasate în partea din față a țevii și cele două roți pentru afet. Capacitate de perforare a loviturii cumulative (cu greutatea de 4,4 kilograme) este de aproximativ 400 de milimetri. AG-9 este o armă antitanc cu un design relativ învechit. Principalul dezavantaj al aruncătorului este jetul de gaze care apare în spatele țevii
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
a forței vii adăpostite a inamicului pe câmpul de luptă. Țeava era ghintuită, fiind construită din oțel forjat. Proiectilele erau explozive sau încărcate cu șrapnele. Pentru atenuarea reculului era folosit un sistem cu „sapă elastică”. Obuzierul era montat pe un afet mobil cu două roți cu spițe din lemn, pentru transport montându-se un antetren cu roți identice.
Obuzier „Krupp” de 120 mm, model 1901 () [Corola-website/Science/337589_a_338918]
-
aprilie, insă conducerea armatei a cerut să fie evaluată și o variantă înarmata cu tunul de 100 mm S-34. În urma testelor din luna iunie a anului 1944, s-a dovedit că varianta inițială, denumită ȘU-100 (abreviere de la "Samochodnaja Ustanovka": "afetul autopropulsat", numeralul era calibrul tunului) înarmata cu tunul D-10S era superioară varianței ȘU-100-2 înarmata cu tunul S-34. Producția în masă a început în luna septembrie a anului 1944 la fabrica Uralmaș din Sverdlovsk. Din cauza procesului de fabricație complex al
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
n. 27 ianuarie 1958, Sinaia) este un politician român, membru al Parlamentului European din 2009, fiind aleasă pe lista PNL. a deținut funcția de vicepreședinte a Subcomisiei pentru Securitate și Apărare (SEDE), a fost membră a Comisiei pentru afaceri externe (AFET), a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (FEMM), precum și a Delegației la Comisia parlamentară de cooperare UE-Rusia. La alegerile europarlamentare din 2014 a obținut un nou mandat, fiind aleasă prima pe lista PNL. Este vicepreședinte al Grupului ALDE
Norica Nicolai () [Corola-website/Science/305340_a_306669]
-
a organizat în cadrul Parlamentului European la Bruxelles numeroase evenimente, conferințe și seminarii referitoare la promovarea culturii românești, apărarea intereselor naționale, a egalității dintre șanse și a securității și apărării. Printre acestea se numără: Ca membră a Comisiei pentru afaceri externe (AFET) a inițiat o serie de colaborări între statele membre UE sau NON-UE, prin redeschiderea dialogului dintre Europa și țările de unde România ar putea importa gaze naturale și petrol. În același timp, a susținut alinierea la standardele europene cu privire la drepturile omului
Norica Nicolai () [Corola-website/Science/305340_a_306669]
-
("Samokhodnaya Ustanovka 76", în traducere: afetul autopropulsat) a fost un autotun fabricat și utilizat pe scară largă de Uniunea Sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bazat pe sașiul modificat al țancului ușor Ț-70, a fost fabricat în număr mare, fiind cel mai numeros
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
scurt alocat proiectării și a nevoilor urgente de pe front, noul vehicul trebuia să folosească un sașiu aflat deja în producție. Inginerii sovietici au fost nevoiti sa foloseasca sașiul țancurilor ușoare ale armatei pentru prototipuri. Primul prototip, OSU-76 ("Opytnaya Samokhodnaya Ustanovka" - afetul autopropulsat experimental), folosea sașiul țancului ușor Ț-60 și tunul ZiS-3 de calibru 76,2 mm. În urma testelor, prototipul nu s-a dovedit a fi o soluție viabilă, fiind instabil din cauza sașiului mult prea mic. În primăvara anului 1942, echipa
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
frontal gros de 35 mm și 25 mm în lateral. Producția a fost oprită în septembrie 1942. În 1943, treizeci și patru de tancuri T-60 capturate au fost modificate la Atelierele Leonida. Proiectul, denumit oficial TACAM T-60 (Tun Anticar pe Afet Mobil T-60), a fost condus de lt. col. Constantin Ghiulai. Vehiculele care au supraviețuit evenimentelor din preajma zilei de 23 august 1944 au fost confiscate ulterior de Armata Roșie.
T-60 () [Corola-website/Science/320458_a_321787]
-
(rusă:"Degtyaryova-Shpagina Krupnokaliberny", 'Degtiariov-Șpaghin de calibru mare') este o mitralieră grea antiaeriană sovietică care folosește cartușe de calibrul 12,7x108mm. a fost folosită și ca o mitralieră grea pentru infanterie, fiind dotată cu un afet pe două roți și un scut metalic de protecție. Mitraliera a fost denumită după proiectantul său, Vasili Degtiariov, și după Georgi Șpaghin, care a îmbunătățit sistemul de alimentare cu gloanțe. Mitraliera este uneori poreclită "Dushka" (rusă: draga, scumpa) din cauza abrevierii
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
care a îmbunătățit sistemul de alimentare cu gloanțe. Mitraliera este uneori poreclită "Dushka" (rusă: draga, scumpa) din cauza abrevierii DȘK. Arma este fabricată și în România de către Uzina Mecanică Cugir în varianta 12,7x108mm DȘKM și în varianta 12,7x99mm pe afet trepied. Nevoia proiectării unei mitraliere grele pentru Armata Roșie a apărut în anul 1929. Primul model de acest tip, Degtyaryov, Krupnokalibernyi (abreviat DK, Degtiariov de calibru mare), a fost construit în 1930 și fabricat în cantități mici între 1933 și
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
Vânătorul de tancuri (denumit în trecut și tun anticar pe afet mobil) este un vehicul de luptă blindat care este dotat cu un tun antitanc. Vânătorii de tancuri sunt proiectați pentru a fi folosiți în sprijinul unităților de infanterie și mecanizate, în operațiuni de retragere și apărare. Unele tipuri au substituit
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]
-
și 26 SS. 21 de tancuri R-2 au fost transformate în vânători de tancuri la Atelierele Leonida între luna iulie a anului 1943 și luna iulie a anului 1944. Denumirea oficială a acestor autotunuri era TACAM R-2 (Tun Anticar pe Afet Mobil R-2).
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
piața de export și a vândut proiectul tunului anticar Regatului României. Contractul prevedea livrarea a 40 de baterii de tunuri și înființarea unei fabrici de armament și muniții în România în cadrul uzinelor Concordia. Tunul antitanc Schneider model 1936 avea un afet de tip bifleș (termen militar franțuzesc al epocii pentru tunurile cu două fălcele). Scutul tunului era relativ mic, însă exista posibilitatea deplasării roților în lateral pentru a mări protecția echipajului, o trăsătură unică la tunurile antitanc ale epocii. Țeava tunului
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
tunurilor antitanc model 1936 a întâmpinat numeroase probleme care au dus la întârzieri: documentația a fost pusă treptat la dispoziție de către casa Schneider, mașinile industriale au ajuns greu, iar țevile autofretate nu au mai ajuns deloc. În plus, fabricarea roților afetului s-a realizat cu întârziere din cauza lipsei documentației, iar sistemele optice au fost construite cu întârziere din cauza unor indecizii. Inițial, s-a dorit un contract de producție a aparatelor de ochire cu firma SOM ("Société d'Optique et de Mécanique
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]