19,817 matches
-
general nu se confirmă, și-și motivează afirmațiile apelînd la statistici oficiale privind originea etnică a personalului direcției. Spre deosebire de Deletant, Câmpeanu dă doar o listă cu principalele posturi din aparatul ideologic ocupate de evrei, însă este mult mai categoric în afirmațiile pe care le face. E foarte greu să lucrezi cu o astfel de carte - în măsura în care ea merge prea puțin pe o argumentare credibilă la nivel, să-i spunem, științific, și mult mai mult pe argumentul de autoritate; Pavel Câmpeanu este
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
sînt domeniile preferate ale autorului. Publicul românesc are ocazia de a se întîlni cu o lucrare foarte bine documentată, accesibilă fără să fie facilă, cu o bună utilizare a istoriei orale și a documentației de specialitate, moderată în ton și afirmații. Deși teoretic se vrea o completare a cărții despre perioada Ceaușescu, există multe informații reluate în Teroarea comunistă... Aceasta este metoda tradițională în acest tip de istoriografie - fiecare carte își are propria autonomie, presupunînd inclusiv repetarea datelor, iar avantajul este
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
concrete, nu de puține ori ajutate de intuiții, la rându-le, complice active în obținerea rezultatelor documentării. Aș mai observa, ca reper fundamental al acestei experiențe, relația dintre publicistică și romanul La răspântie de veacuri, din Prefața căruia reținem în favoarea afirmației de mai sus: "Urzeala cărții mele - câtă se vede azi, și câtă va mai fi - este luată dintr-un jurnal intim și completată după trebuință, cu mărturiile cotidianelor epocii. Din acest punct de vedere fabula mea are picioare de cronică
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
jocurile de noroc decît la fotbal e adevărată. Președintele Ligii Profesionale de Fotbal, fost proprietar al foii Atac la persoană, una dintre cele mai imunde publicații din România pe vremea cînd era proprietatea lui Dragomir, s-a declarat ofuscat de afirmațiile lui Prunea referitoare la adevăratele sale talente. Evenimentul a publicat chiar documentul consemnînd condamnarea lui Dumitru Dragomir la trei luni de închisoare în 1976 pentru delictul practicării jocurilor de noroc. Dl Dragomir - PRM - dă în ziua următoare un interviu Evenimentului
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
IPB și SSIF" (sublinierea îmi aparține); una dintre ele apare la punctul 3: "Limba română literară a apărut în secolul al XVI-lea pe baza graiului din regiunea Tîrgoviște-Brașov" (Cronică, în SCL, 1-2, 1956, p. 105). La drept vorbind, conținutul afirmației (exprimat cu maximă prudență) era rațional și justificabil științific: se reafirma teza că la baza limbii literare stau traducerile de texte bisericești din secolul al XVI-lea, tipăriturile lui Coresi, care au folosit mai ales graiul muntenesc (evident, nici sfera
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
agravant al unei actualități ce nu exclude secvențe penibile: "Imaginați-vă, domnule Președinte, că în Germania un scriitor ar mai face și acum elogiul lui Hitler! Ei bine! La noi a fost posibil! Nu de mult, Adrian Păunescu a făcut afirmații admirative la adresa vechiului despot Nicolae Ceaușescu. Nu cumva Uniunea Scriitorilor are acum datoria morală și civică să dezaprobe public această atitudine? Raportul dintre etic și estetic este de mult timp elucidat, iar opera nu mai poate scuza nici un scriitor de
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
acest context, variațiunile arcimboldești ale lui Ion Gheorghiu sunt mai mult decît reperele unui dialog peste timp între doi artiști asemănători ca structură și solidari în percepția lumii. Și dacă n-ar fi riscantă, în mod cert ar fi adevărată afirmația că spiritul lui Arcimboldo a intrat într-un nou ciclu sub identitatea lui Ion Gheorghiu. Pentru că Gheorghiu nu doar îl decodifică plastic pe Arcimboldo, ci îi și prelungește viziunea și ridică vălul infinitelor sale precauții. El deconspiră faptul că în spatele
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
de charme, o demonstrație de rafinament stilistic dublat de o subtilitate a interpretării, menite să redeschidă apetitul pentru (re)citirea scriitorilor mai mult sau mai puțin clasici. Pentru a-și argumenta judecățile de valoare, criticul român nu ezită să citeze afirmațiile (deloc timorate în fața superlativelor) ale unor critici de mare autoritate. Pentru a demonstra statutul de capodoperă al romanului lui F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, Mircea Mihăieș îl ia ca aliat pe Allan Bloom: „Marele Gatsby combină sensibilitatea lirică a lui
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
lampa, familia acolo unde trebuie, deci nici aproape, nici departe (Proust în camera lui de lucru cu miros de stînjenei) etc. Formidabilă consolidare a eului (prin fantasmă); inconștient vătuit. Plăcerea aceasta poate fi spusă: de aici provine critica" (p. 223). Afirmațiile lui Roland Barthes vin ca o mănușă scrisului lui Mircea Mihăieș. Instalat confortabil în arealul (romanele propriu-zise, plus contextul biografic în care au fost zămislite și comentariile critice care le-au fost dedicate) operelor literare despre care scrie, Mircea Mihăieș
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
dezinteresul românilor cu virtuțile estetice ale francezilor. Ei recitau, pe vremea lui Napoleon, ode la prânzurile obișnuite, comentau între prieteni volumele purtate în buzunare sau, ofițeri fiind, trimiteau din bivuacurile lor din Africa de Nord, scrisori lui Sainte-Beuve, anume pentru a corecta afirmațiile făcute de el, referitoare la călătoria lui Horațiu la Brindes. Dar, iată până unde merge subtilitatea interpretării traducerii în englezește a unei piese de Pirandello: "Situațiile și caracterele erau așa cum le cerea mentalitatea italiană și a fost imposibil de găsit
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
semnalat în legătură cu acest nou volum al lui Eco, este că, deși cel mai adesea, autorul reia subiecte asupra cărora s-a pronunțat și în alte împrejurări, reușește să aducă puncte de vedere inedite, nu se sfiește să revină asupra unor afirmații mai vechi și nici nu ține cu tot dinadinsul să traseze o frontieră rigidă între cele două roluri - de critic/teoretician, respectiv de prozator. Nu de puține ori recurge, cum se întîmpla și în mai vechile "Marginalii și glosse la
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
ș.a.m.d. Memorabilă mi se pare însă mai cu seamă paralela dintre Proust și Nerval, din final, grilă prin care se redimensionează, practic, întregul text: "Sylvie este cea care simbolizează adevăratul timp pierdut (și imposibil de regăsit). Dar această afirmație ar presupune o anumită teorie care nu își vădește adevărata semnificație decît prin comparația cu Proust. Nerval a încercat și el să regăsească timpul pierdut, dar nu a reușit decît să probeze zădărnicia propriei himere. Data rostită de Sylvie în
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
anii '80 din perspectiva livrescului și să scoată în evidență, mai mult tangențial, și alte caracteristici generale noii viziuni poetice care pare să se contureze destul de clar. Meritul principal al eseului este moderația și prudența cu care, de altfel, face afirmațiile ce-i legitimează demersul analitic. Sesizând destule elemente care indică o oarecare sincronie, Lucia Țurcanu nu-i raportează pe optzeciștii basarabeni la congenerii lor din România, scopul studiului ei fiind de altfel unul așa-zicând general-teoretic: "de a dovedi că
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
în domeniul artei poate fi ceva alarmant, că am scăpat de directive și de ideologii, că exprimarea în libertate presupune o enormă responsabilitate și asumarea ei, că un punct de vedere nu se poate rezuma, pînă la urmă, la inconsistentele afirmații "mi-a plăcut/nu mi-a plăcut". Întotdeauna argumentele sînt suportul esențial și ar fi minunat dacă ne-am manifesta disponibilitatea de a ne asculta, în condițiile mai sus menționate, unii, pe ceilalți. Mă gîndesc că un festival de teatru
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
cărții pe care o prezint: subiectul ei e imposibil. Și totuși e vorba despre o experiență obișnuită, cel mai adesea zilnic încercată, de care oricum nimeni nu a fost scutit. Literatura, ni se spune în aceeași prefață - deși cu această afirmație nu aș fi decît pe sfert de acord, l-a ocolit constant. Nu are pic de eroism, ba chiar e trivial. E însă o consecință a libertății omului. Poate apărea în orice moment și orice îi servește drept cauză ori
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
tradusă în română, tot la Editura Amarcord, care încearcă răspunsuri la această întrebare. David Le Breton, autorul, își începe drumul către corp cu axioma: "A trăi înseamnă a reduce continuu lumea la corp, prin simbolistica pe care o propune." Discutabilă afirmație, dar acceptată ca atare ea are avantajul de a deschide cu destulă ușurință calea către imaginarul corporalității în două direcții. Formula modernă a corpului uman e definită în negativ. Există în carte o raportare constantă la un model ce tinde
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
să-ți spun că eram vreo 12 oameni și fiecare a dat altă conotație acelorași versuri. A fost o experiență uimitoare pentru noi toți. „Ochiul somnului - darul iubirii” și „Taina” - În postfața la volumul „Ochiul somnului - darul iubirii”, se face afirmația că ești o poetă a eternului feminin. Care dintre poetele amintite În această postfață, printre care Marina Țvetaeva, Ana Ahmatova, Nemes Nagy Agnes, Magda Isanos, Ana Blandiana, Angela Marinescu, Monica Pillat, ți-au slujit ca model și sursă de inspirație
De vorbă cu poeta Viorela Codreanu Tiron. In: Editura Destine Literare by Octavian D. Curpaș () [Corola-journal/Journalistic/81_a_342]
-
mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc dispare pur și simplu adverbul "pururi" (referitor la îndreptarea inspirației poetului spre trecutul istoric și anistoric). Din afirmația că Eminescu avea o viziune a vieții "în care progresul nu mai poate ocupa nici un loc", secvența citată dispare în ambele reeditări. O frază ca "Atitudinea spirituală a lui Eminescu orientată într-un sens opus civilizației va reflecta și ceea ce
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc dispare pur și simplu adverbul "pururi" (referitor la îndreptarea inspirației poetului spre trecutul istoric și anistoric). Din afirmația că Eminescu avea o viziune a vieții "în care progresul nu mai poate ocupa nici un loc", secvența citată dispare în ambele reeditări. O frază ca "Atitudinea spirituală a lui Eminescu orientată într-un sens opus civilizației va reflecta și ceea ce
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
autorul are o revelație: proiectul nu va interesa pe nici un editor. Și-atunci se gândește să scrie un... "jurnal". Cu care să mai scoată un ban cinstit. ("Dă Doamne bani!" - pag. 10) Personajul principal al jurnalului este chiar autorul. Prin afirmațiile pe care le face, fie despre el, fie despre alții, el își creionează un portret neașteptat chiar și pentru cei care îl cunosc. Sub motto-ul "Caut, nu știu ce caut, caut...", care îi definește sistemul de referință, citim, între altele: "Astăzi
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
și publicitate prin exploatarea imaginii publice - deformate și mistificate de către autor - a unor personalități politice, culturale, jurnalistice etc. Forma folosită: delațiunea. Dacă acest "jurnal" n-ar conține cancanuri asociate unor personalități ale vieții publice, ar zăcea pe tarabe. Curățit de afirmațiile imunde la aderesa acestor personalități, jurnalul ar muri într-o anonimitate deplină. Însă problema de fond este alta. Între cartea lui Răsvan Popescu și recentele evoluții amendate de Consiliul Național al Audiovizualului, al cărui demnitar de stat se află, nu
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
dovediți ca stîlpi ai informărilor la Securitate. Aici însă mă simt furat la cîntar, cu un zîmbet blajin de înțelept, chiar de unul care m-a păcălit într-atît, că mă face să mă simt vinovat chiar și de propriile mele afirmații. Cer scuze cititorilor acestei rubrici că i-am indus în eroare, lăsîndu-mă eu însumi indus în eroare, atunci cînd am comentat sondaje de opinie care ieri mi s-au părut la locul lor, iar azi îmi miros urît a încercări
Vina de a te lăsa păcălit by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14612_a_15937]
-
provocator-compensatoare. Miracolului inițial i se dă replica prin miracolul obținut în retortă al "Demiurgiei verbale": "Aproape obsesiv, ideea de miracol și fenomen, alipită lui Arghezi, revine în interpretări, observă Ștefan Melancu, ce aparțin fie unor critici, care-și continuă consecvent afirmații mai vechi despre opera argheziană (precum Șerban Cioculescu), fie unor critici, cîndva învederați (și întemeietori, de fapt) ai criticii dogmatice (cum este cazul lui Ov. S. Crohmălniceanu), fie unora care s-au afirmat în anii '70". Astfel, Alexandru George, în
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
de dinainte de următorii treisprezece. Funcționar imperturbabil, dl. Pintilie n-a lăsat să se întrevadă nici cea mai mică emoție. Roboțel perfect. În ce-l privește, dl. Stan are mai mult temperament. Nu și vreo idee. Dă aprobator din cap la afirmații complet diferite, chiar opuse. Se declară tot timpul de acord cu interlocutorii, dar face imposibil dialogul. Dl. Stan se numără printre specimenele umane cu care nu se poate dialoga: are răspunsuri aduse de acasă la toate întrebările, de obicei fără
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]
-
de înjurături care sînt blasfemii". "Și șînț celelalte, utopice, în care se figurează relații erotice cu bunici, cu obiecte - este un suprarealism extraordinar", "babele sînt păstrătoare de civilizație" (Alexandru Paleologu). Oricît de paradoxale ar putea părea, scoase din context, aceste afirmații sînt argumentate, dovadă a jocului inteligent. Exercițiile de memorie nu sînt simple dovezi de indulgență sau, pseudo-memorie, reflex al uitării, ci rezultatele anesteziilor bizare prin care inteligența s-a opus experiențelor-limită.
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]