7,836 matches
-
trierea și purificarea “elementelor indezirabile” (arestate sau omorîte de comuniști), se trece la eradicarea memoriei sociale și la uniformizarea reflexelor individuale. Desființarea tradiției e completă, iar alienarea țăranului desăvîrșită. Între dezastru social și ratare psihologică Citite în cheia dublă a afirmării și negării, informațiile furnizate de “glimbocani” (antieroi ai unor biografii comune -adică deopotrivă colective și banale) se constituie într-o fotografie exactă a noii societăți create de PCR: tembelă, uniformizată, lipsită de repere valorice; în ultimă instanță, golită de orice
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
hazul situației în care se vorbește pe îndelete, cu indiscutabil profesionalism, pornind de la niște versuri care, cel puțin conform legilor în vigoare, nu pot fi citate înainte de ora 24... Referirile la lupta dintre Eros și Thanatos, plonjările în istoria artei, afirmarea ritoasă a libertății de creație și a anomaliei prin care o autoritate non-literară ar lua o decizie în legătură cu literatura, sublinierea diferenței dintre realitatea nemijlocită și cea transfigurată - toate acestea cu greu ar putea fi atacate ori criticate în vreun fel
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
Toma Roman Prăbușirea (aparent) rapidă a comunismului a rupt echilibrul planetar. Dispariția unui pol din „balanța terorii” (cum a fost denumită confruntarea Est-Vest) a pus lumea într-o situație inedită: afirmarea unui singur centru de putere, cu toate consecințele lipsei de alternativă. Destrămarea superputerii comuniste (reprezentate de URSS) era, totuși, previzibilă, sistemul reprezentat de ea pierzând, vizibil, de câteva decenii bătălia pentru eficiență socială și economică. Încă de la sfârșitul anilor ’80
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
a le converti în calități. Trufia este alimentată de mândria culturală de oltean și european, în același timp, care se revendică mai mult de la Brâncuși decât de la Arghezi. Dar trufia este și o chestiune de onoare, de ofensivă benefică pentru afirmarea sinelui: „De fapt, într-o oblomoviadă generală, într-o puturoșenie valahă seculară, nu cumva trufia este ferment de ameliorare, de aerisire și de creație?” - se întreabă confesorul sfidător și semeț (p. 13). A doua mare problemă din rândul păcatelor capitale
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
conferințe dialogate.”, cum spune același Florin Mugur). Nici urmă însă a acestor temeri aici: convorbirile Ileana Mălăncioiu - Daniel Cristea-Enache ajung, într-un fel, cam de prea multe ori în acel punct discutabil al adeziunii necondiționate față de partenerul de discuție, al afirmării unui adevăr împărtășit față de care îndoiala nu mai e posibilă. Deși se prea poate să fi fost nevoie de constanta reafirmare a admirației și adeziunii pentru a pătrunde dincolo de platoșa unei simțiri atît de reticente cu lumea precum cea a
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
curînd un artist de factură spiritualistă, în general, și unul religios în particular. Nefiind doar o convenție grafică sau o modalitate obișnuită de comunicare, nonfigurativismul său este, în consecință, o formă subtilă de meditație filozofică, de angajare morală și de afirmare a credinței. În mod absolut, artistul glosează pe tema (spirituală și nu livrescă) a sacralității textului, a identificării transcendenței cu semnul grafic, în timp ce din perspectiva geografiei culturale el ar putea fi plasat la intersecția civilizației hebraice cu lumea imaginii arabe
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
se contrazic în prezență, ca Cioran și Țuțea în filmul lui Gabriel Liiceanu (nu fac aici decît o comparație „topologică”). Radu Toma vede în literatura echenoziană, postmodernă, un artificiu rupt de transcendență al cărui singur sens pare a fi tocmai afirmarea acestei schisme (Jean Echenoz ar fi, așadar, un Raymond Roussel trecut prin cîteva recente prises de conscience). Literatura postmodernă vorbește despre o lume „scoasă din țîțîni”, autarhică (asta face literatura beckettiană, prin excelență), crede autorul în final, iar cititorul suferă
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
Legătura dintre viață și artă este totală. Aderarea la acmeism nu este o simplă înscriere într-un un set de principii de creație, este un modus vivendi: „Pentru O.M. acmeismul nu însemna numai «dorul de cultura universală», ci și afirmarea elementului pământesc și social. Ca la orice om cu o concepție despre lume unitară, în fiecare dintre raționamentele lui se vede legătura dintre cu concepția sa generală despre lucruri. Firește, nu este vorba despre un sistem filosofic bine gândit, elaborat
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
ale Lumii de la ceea ce am putea presupune că e drumul său drept, poeta nu se oprește într-o manieră conformistă la polul binelui, nu se cantonează într-o imnografie închinată acestuia. Ethosul său cu subtext metafizic nu e unul al afirmării exclusiv pozitive. El se vădește pătruns de un simțămînt al declinului, expresie a "omului apocaliptic" al vremurilor noastre, pentru care transcendența e tot mai "slăbită", mai "ștearsă", "mai depotențată", compensator proiectat în trecut, marcat de conștiința unei dispariții iminente, așa cum
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
aria tematică a poeziei sale, Cipariu intuind supremația literară în epocă a poetului Doinelor și lăcrămioarelor, pe care Eminescu avea s-o fixeze în metafora "rege-al poeziei". Fiind "cea dintâi oglindă a poeziei românești, privită în totalitatea ei", concretizând "afirmarea deplină în unitate și organicitate a stării poeziei românești la mijlocul veacului al XIX-lea, nu numai în ceea ce privește versificația, ci și în dimensiunea axiologică, selecția versurilor fiind reprezentativă și pe planul estetic" (Valeriu Nițu, Traian Vedinaș, Timotei Cipariu, Arhetipuri ale permanenței
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
neprielnic literaturii: anii 1939-1942, înaintea angajării României în război, ani de declin și prefigurare a marasmului din ce în ce mai amenințător. Efervescența culturală a deceniului patru rămăsese în urmă, iar vitalitatea acelui interval (1930-1938) nu mai putea fi egalată. Dar generațiile doritoare de afirmare nu pot aștepta. Inițiatorul și sufletul noii grupări este Vintilă Horia. La numărul 1, din ianuarie 1939, "Meșterul Manole" se recomandă ca o revistă lunară de literatură, avându-i ca redactori pe Ovid Caledoniu, Vintilă Horia și Miron Suru. Grupul
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
să înrădăcineze la noi manierele unui occidentalism în decadență", pe când "noi - afirmă Vintilă Horia - tindem să realizăm fenomenul invers: inocularea Europei cu ser românesc" (p. 230). Scriitorii din gruparea de la revista "Meșterul Manole" erau animați de o mare dorință de afirmare europeană, recunoscând tradițiile românești și încercând să le depășească. Din nefericire, puțini dintre ei aveau mijloacele de expresie necesare pentru a îndeplini un asemenea proiect. Dar pentru un grup de scriitori în jurul vârstei de 25 de ani conta enorm declanșarea
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
șansă, atîta vreme cît un alt pachet este plin de mizerii. Se tot străduiesc polițiile vestice să ni-l returneze. Dar, ca un bolovan al lui Sisif, se rostoglește iar într-acolo. Fărîmițînd în cale, printre altele, și șansa de afirmare a literaturii române într-un spațiu în care - chiar dacă nu recunoaștem - nu sîntem doriți ca scriitori. Tot se încearcă împingerea unor autori în acest mirific vest. Traduși în țară. Vreme pierdută. Apuseanul vrea să își aleagă el cartea, iar traducătorul
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
mine este o probă inițiatică de maximă intensitate... riscul de a te arunca într-un rîu fără să știi să înoți... Cine n-a fost nebun de cîteva ori în viață, înseamnă că a pierdut multe ocazii de cunoaștere și afirmare de sine... S.G.: Explicați?... B.N.: Nu este vorba de o nebunie patologică. Este o nebunie asumată lucid sau o schizofrenie senină... Nebunia este ieșirea dintr-un cadru normal, formal și schematic... Dar ce este normal? Nebunia este cheia adevărului nostru
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Uniunea Cineaștilor din România și revista "Cinema", în care Liviu Ciulei produce Pădurea spânzuraților iar Lucian Pintilie Duminică la ora șase; 1970-1980, caracterizată prin accente critice la adresa regimului comunist (Reconstituirea și De ce trag clopotele, Mitică? de Lucian Pintilie) precum și prin afirmarea unor nume importante ale regiei de film, precum Dan Pita, Mircea Veroiu și Stere Gulea. Influențe tardive ale neorealismului italian se pot regăsi, consideră Luciano Mallozzi, și în anumite filme românești produse după 1989, precum Hotel de lux de Dan
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
Gheorghe Ceaușescu Într-un faimos articol publicat în 1903 Oratori, retori, limbuți Maiorescu, după ce constată că "atât oratorul, cât și retorul și limbutul au darul vorbirii", definește cele trei categorii în următorii termeni: oratorul vorbește pentru "precizarea unei situații publice, afirmarea sau combaterea unei idei, convingerea unui auditoriu; mobilul retorului este dorința de a trece de orator sau îngâmfarea erudiției sau încântarea de sonoritatea propriilor cuvinte; pornirea limbutului este de a se amesteca și el în vorbă oriunde și oricum. Pe
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
în extinsa-i formulare): "sigur e că Marin Preda și-a cîștigat demult dreptul, iar ultimele sale cărți i l-au consolidat, de a putea fi privit ca o natură, prin ea însăși demnă de interes, un mod aparte de afirmare reprezentînd o spiritualitate și un tipar psihosomatic cu neputință de întîlnit la structuri similare, în același grad de relevanță." în cazul lui Preda, susține Cornel Regman, interesează scriitorul în același grad cu omul, "subiectul" Preda, progresiv implicat în "aventura" scrierilor
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
ai secolului XX, tendință consolidată de atunci încoace cu fiecare nou autor semnificativ. Coborînd din cerul cosmopolit pe terenul familiar al realităților naționale, constatăm că literatura "de tip secol XX" are deocamdată în România un mare viitor și perspective de afirmare tot mai interesante. Aceasta dintr-un motiv extrem de simplu: după optimismul de comandă din epoca realismului socialist și după compromisurile jenante făcute de literatura română la acest capitol, situația economică, socială și morală a țării noastre se menține deocamdată la
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
a fost prezentată, ci un ansamblu coerent, o sală și un spațiu teatral au putu fi descoperite. Ele revelă îndeosebi identitatea teatrului german. Faptul de a reuni artiști, diferiți cert, dar aparținînd unei familii comune, asigură recunoașterea unui profil și afirmarea unei poziții. După acest festival, fiecare știe mai precis care sînt forțele ce agită estetica scenică germană proprie generației Ostermeier. Festivalul nu s-a limitat la aceasta și a expus de asemenea artiști înrudiți sau cîteodată complet opuși. El a
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
convingem Franța că intelectualicește sîntem o provincie din geografia ei, iar literatura noastră un aport, în ce are mai superior, la literatura ei." În așteptarea recunoașterii noastre o colonie a literaturii franțuzești, severul diagnostic contravenea, fără îndoială, atmosferei de entuziastă afirmare națională (inclusiv literară) din care se nutrea în acel moment în cvasitotalitatea ei intelectualitatea românească. Opinia a părut exagerată și au protestat inclusiv autori care se pronunțau deschis pentru sincronizarea literaturii române cu literatura occidentală (precum E. Lovinescu, la a
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
întâlnirea din partea Institutului Cultural Român. Apoi președintele U.S. a dat citire mesajului adresat întâlnirii de către Primul-Ministru Adrian Năstase, din care spicuim: Identitatea Europeană este miezul întregului proces la finalul căruia să se regăsească valorile libertății, respectul față de lege, nevoia de afirmare și respectul celuilalt, păstrarea individualității (...) Inutil să adaug că, în conceptual identității naționale, identitatea culturală constituie un argument forte. Ea justifică și ne justifică pe fiecare în parte (...) Aș dori să vă transmit că eu cred în solidaritatea spiritelor. Și
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
realitatea nivelului de percepție a personalității lui Lovinescu de care dă dovadă, de pildă, un personaj ca Virgiliu Monda. Aceasta în pofida faptului, subliniat cu insistență, că l-a cunoscut " impunându-se atenției sale într-un mod care prevestea o viitoare afirmare binevenită ca scriitor - încă de pe vremea când, începând din toamna lui 1913 i-a fost elev la Liceul "Matei Basarab" și a participat ulterior la mai toate manifestările revistei și Cenaclului "Sburătorul", până la decesul criticului. Voi da un singur exemplu
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
Au fost ediții, însă, cînd au venit la Sibiu spectacole sau trupe în vogă afară, pe vîrf de val. Au fost ani în care a funcționat și o intuiție teribilă a lui Constantin Chiriac, o depistare a celor în plină afirmare, pe care i-am văzut mai întîi la Sibiu și pe urmă, de pildă, la Avignon. O dată cu ramificarea și diversificarea festivalului, s-a pierdut ceva aici, la ștacheta înaltă a spectacolelor invitate. S-a dat o anvergură fenomenului, certă, fără
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
față de șefi e umil - ce-am vrea mai mult? A operat chiar niscaiva schimbări prin minister: s-a debarasat de câțiva din vechii pitecantropi (prin pensionare, nu cumva să intrați la idei!) și a pus în locul lor tineri dornici de afirmare. E drept, inși cam după chipul și asemănarea celor vechi - dar, cum spuneam, cine are acum timp de nuanțe? Tineri să fie, că știm noi să-i punem cu botul pe labe! Așa se definește tehnocratul de tip nou: cinic
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
aparent minimalizator, însă în favoarea indicării unui specific temperamental-moral al aportului nu mai puțin prețios decît corpul textual puțin satisfăcător al operei. în vederile d-lui Lefter, criticul clujean a propus, în succesiunea Școlii ardelene, o operă pedagogică laboriosă, tenace în afirmarea ei nu doar ideală, ci și de un pragmatism istoric, cu mijloacele apostolatului livresc (oare Hronicul lui Șincai nu-și află ecoul îndepărtat în tribulațiile Dicționarului coordonat de M. Zaciu?): Probabil că acestea au fost adevăratele sale vocații: cea a
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]