179 matches
-
de date de tip „panel” în ceea ce privește încrederea, vom folosi în locul acesteia o măsură proximă (chiar dacă mai restrictivă), evaluarea generală a tipului de vot. Ne referim la votul acordat constant unui anumit partid, la votul variabil, la non-vot și la votul „afon” (cei care nu pot aprecia sau nu vor să răspundă sau, altfel spus, la votul ignorant). Raportat la totalul populației din mediul urban, 47% declară că votează de obicei în funcție de situație (vot pragmatic), 31% că votează constant cu același partid
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
la votul ignorant). Raportat la totalul populației din mediul urban, 47% declară că votează de obicei în funcție de situație (vot pragmatic), 31% că votează constant cu același partid (vot partizan), 8% că nu votează (non-vot), iar 14% nu pot aprecia (vot „afon”). Aceste valori sunt destul de apropiate de cele înregistrate în alte democrații europene, cel puțin în ceea ce privește ponderea non-votanților sistematici (Comșa, 2005). Pe de altă parte însă, datorită faptului că spațiul partidelor din România este unul mai puțin stabilizat, ponderea celor care
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
tipul de vot din graficul anterior (dincolo de diferențele procentuale ușor vizibile, existența reală a acestora a fost testată cu ajutorul reziduurilor standardizate) arată următoarele: cei care nu pot evalua încrederea în partide sunt într-o măsură mai mare votanți de tip „afon” (de fapt ei sunt non-votanți în cea mai mare parte și cel mai adesea) și în mai mică măsură votanți „pragmatici” sau „partizani”; cei care nu au deloc încredere indiferent de partid, tind într-o măsură mai mare să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
votează să nu fie votanți „partizani”; cei care au încredere scăzută sunt mai degrabă votanți „pragmatici” și mai puțin votanți „partizani” iar cei cu încredere ridicată în cel puțin un partid tind să voteze (să nu fie non-votanți sau votanți „afoni”), iar votul să fie unul de tip „partizan”. Raportate la totalul populației și definite după ambele criterii (tip de încredere și tip de vot), principalele tipuri de alegători (în funcție de pondere) sunt „pragmatic cu încredere mare” (27%), „partizan cu încredere mare
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
cine alege), evaluează relativ mai pozitiv comunismul, comparativ cu situația actuală, au un nivel mai scăzut de modernitate individuală și de integrare socială. Cei care votează („pragmatic” sau „partizan”) vor avea un profil opus celor care nu votează, iar categoria „afonilor” va tinde să urmeze un profil apropiat de tipul „non-vot”. Cu privire la aceleași dimensiuni, diferențele dintre votanții pragmatici și cei partizani sunt mai dificil de anticipat (analizele pe date similare cu privire la alegătorii din România lipsesc), dar ne putem aștepta ca prima
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
pentru simplificarea reprezentării relațiilor am marcat doar situațiile semnificative statistic, tipul semnelor și numărul lor marcând sensul și intensitatea relațiilor): Tabelul SEQ Tabelul \* ARABIC 20. Determinanții tipurilor de alegători (regresie logistică) Tip alegător Variabilă independentă Votant partizan Votant pragmatic Non-votant Afon Sociodemografice Bărbat - Vârsta Numărul de ani de școală Relații + - Venit net în ultima lună Dotarea materială a gospodăriei - Maghiar ++++ ---- Student Șomer/casnică Pensionar Ocupat status scăzut Ocupat status ridicat Mediu urban de mici dimesiuni --- +++ Mediu urban de dimensiuni medii -------- ++++ Mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
mai mari dacă persoana este de etnie maghiară; șansele ca o persoană să fie votant „pragmatic”“ scad foarte mult dacă este de etnie maghiară. Conform datelor prezentate, profilele celor patru tipuri de alegători sunt destul de diferite, tipurile non-votant și votant „afon” fiind cele mai bine conturate („explicate” de predictorii considerați). Astfel, cei care refuză sistematic votul au un grad de bunăstare ceva mai scăzut, ceva mai multe relații utile, provin într-un număr mai mic din mediul urban de dimensiuni medii
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
orientarea politico-economică actuală, mai integrați social. Principalele caracteristici care diferențiază votanții „partizani” de cei „pragmatici” sunt etnia (maghiarii sunt „partizani” și nu „pragmatici”) și încrederea în partide (încredere ridicată au într-o măsură mai mare „partizanii” iar moderată „pragmaticii”). Votanții „afoni” sunt într-o măsură mai mare fără relații, aparțin mediilor urban de dimensiuni mici sau medii, din Muntenia, nu din Transilvania sau Moldova, care nu pot aprecia în ce direcție merge țara, fiind mai puțin interesați de politică chiar dacă se
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
concluzii, relevând și câteva aspecte noi. Pe baza paternurilor urmate de varianțele explicate de diferitele modele testate rezultă câteva concluzii importante. O primă concluzie arată că modelul în discuție distinge în principal votanții (partizani sau pragmatici) de non-votanți (propriu-ziși sau „afoni”). Apartenența la categoriile non-votant și votant „afon” este determinată, în principal, de încrederea în partide, interes, informare și cunoștințe politice, evaluările votului, ale politicienilor și partidelor. În cazul votanților „afoni” o contribuție ceva mai mare o are și alienarea politică
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
baza paternurilor urmate de varianțele explicate de diferitele modele testate rezultă câteva concluzii importante. O primă concluzie arată că modelul în discuție distinge în principal votanții (partizani sau pragmatici) de non-votanți (propriu-ziși sau „afoni”). Apartenența la categoriile non-votant și votant „afon” este determinată, în principal, de încrederea în partide, interes, informare și cunoștințe politice, evaluările votului, ale politicienilor și partidelor. În cazul votanților „afoni” o contribuție ceva mai mare o are și alienarea politică, iar în cazul non-votanților, integrarea socială. Votul
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
în principal votanții (partizani sau pragmatici) de non-votanți (propriu-ziși sau „afoni”). Apartenența la categoriile non-votant și votant „afon” este determinată, în principal, de încrederea în partide, interes, informare și cunoștințe politice, evaluările votului, ale politicienilor și partidelor. În cazul votanților „afoni” o contribuție ceva mai mare o are și alienarea politică, iar în cazul non-votanților, integrarea socială. Votul „partizan” este, în principal, rezultatul încrederii în partide, dar și al interesului, informării și cunoștințelor politice sau al evaluărilor votului. Votul de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
una inversă, intenția de participare la vot fiind cea care să ducă la informare și, implicit, la cunoaștere. Votul pentru partide Modelele cauzale discutate anterior au urmărit identificarea factorilor determinanți ai apartenenței la un anumit tip de alegător (non-votant, votant „afon”, votant „partizan”, votant „pragmatic”). În cele de urmează ne interesează evaluarea acelorași determinanți, dar și a altora în relația lor cu votul acordat anumitor partide. Altfel spus, vrem să vedem dacă există sau nu diferențe între electoratele diferitelor partide și
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
urbană, în funcție de încrederea în partide, alegătorii se împart în patru categorii mari: ignoranți (7%), fără încredere (10%), cu încredere scăzută (25%) și cu încredere ridicată cel puțin într-un partid (58%). După stabilitatea opțiunii de vot distingem tot patru categorii: „afoni” sau ignoranți (14%), non-votanți sistematici (8%), votanți „pragmatici” (47%) și votanți „partizani” (31%). Cele două tipologii sunt puternic legate, votanții pragmatici tinzând să aibă nivele de încredere mai degrabă scăzută, cei partizani ridicată, non-votanții să nu aibă încredere, iar ignoranții
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
Sau nici chiar așa. Am mers prea departe. Dacă aș cânta, la posibilitățile mele vocale s-ar găsi câțiva oameni de bună credință să mă ciomăgească pentru că atentez la integritatea lor fonică. Profu’ de muzică îmi spunea sentențios că sunt afon. Parcă se bucura de chestia asta. Și mă enerva cumplit. Așa că fluieratul ăsta de acum e, pe undeva, o formă de răzbunare. În liceu am vrut să intru și într-o formație rock. Numai eșecuri am la activ în ce privește muzica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sentimentelor sale. Ioi, Istenem, Istenem! O, Doamne, Doamne! Iar perechea de porumbei atinsă mortal de săgeata lui Cupidon subscria din toată inima la ideea că "Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieții. Fără ea ai fi un etern afon în corul imens al omenirii." (Roque Shneider), precum și citatul biblic atât de cunoscut, șlefuit cu măiestrie de autorul Moromeților: "Dacă dragoste nu e, nimic nu e."(Corinteni) Cel mai mic membru al familiei Condor era Doina, colegă de clasă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
verdiană: "Pentru mine femeile toate sunt la fel Ea ori alta iubesc la întâmplare Pe-al iubirii altar pe oricare Femeie o jertfesc Când alta iubesc." (Rigoletto) Din nefericire pentru el, indivizii ăștia nu aveau nici un fel de educație muzicală; afoni și primitivi, nefiind capabili să înțeleagă, să accepte și să simtă efectele curative, magice, formative ale uneia dintre cele mai frumoase arte din cadrul celor șapte câte se consideră a fi pe pământ. Păcat! Iar unii dintre ei, niște mitocani, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
coarne Doamne, iartă-mă! Acuma, în ceea ce privește apa ca atare, cred că n-ar mai fi fost absolut necesară, întrucât se bălăcise, acolo, într-o baltă formată în urma precipitațiilor atmosferice, așa că mă puteam dispensa de ea; dar n-aveam nici vreun afon și gâjâit de popă, nici măcar vreun prăpădit de dascăl de la țară, nimic, nimic. Iar în ceea ce privește găsirea nașilor, asta era cu adevărat o problemă insolubilă. Prin urmare, veți fi de acord cu mine că amputarea tipicului și reducerea sa la punctele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a fi actor a fost repede sufocată de inhibiții de tot felul: În voce, În respirație, În ritmul mersului - totul părea nenatural. Noaptea aveam coșmaruri că sunt un cântăreț de operă care apare În fața unui public erudit și se dovedește afon. Cât de greu trebuie să le fie celor care nu au avut, ca noi doi, șansa unor Îngeri păzitori, pe nume Finteșteanu și Sanda Manu, care să ne Îndrume spre adresa bună, Îndreptându-și propria lor greșeală de a ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
existe ca subiect de drept internațional", pentru ca apoi, prin Acordurile de la Alma-Ata, să se reafirme că, odată cu formarea Comunității Statelor Independente, U.R.S.S. a încetat să mai existe. După aceste declarații tranșante (brutal de directe, făcute de politicieni și militari afoni în materie și, de aceea, neavizați ori opaci asupra consecințelor), a venit rândul juriștilor, care, încercând să ascundă ori să atenueze efectele bâlbâielilor imprudente și generatoare de dezavantaje, au căutat să argumenteze (uneori, cu sofisticări și afirmații prezumțioase, care nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
deodată m-am trezit departe, foarte departe printre cețuri... Dar soarele, sfios la început, a ridicat o poală a perdelei, apoi s-a instalat hotărât la masa mea, adulmecând delicioasa cafea cu lapte, mierea, untul, pâinea. Iar Menaru, răgușită, aproape afonă, a venit să se plângă de nerecunoștința lui Musever, venită în vizită de la Tekirghiol cu fiul ei Tucian. Musever susținea că s-a îmbolnăvit de gât molipsindu-se de la mama ei, pe care o acuza că are un s[ifilis
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și de Wagner, erau aplaudați în Faustul lui Goethe și dramele lui Schiller. Publicul vienez, recunoscător actorilor săi favoriți pentru orele frumoase petrecute la teatru ascultîndu-i, continua să aplaude aceste glorii ale scenei, chiar și cînd pierduseră prospețimea și deveniseră afoni, cum era venerabilul tenor Winckelmann care, sub pretext că însuși Wagner îl învățase aceste roluri, se crampona de repertoriul de la Bayreuth fără a mai avea voce. El nu a părăsit afișul Operei decît în urma unei penibile reprezentații cu Tannhäuser, în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
-i fi întâlnit. Trăim împrejurări spectaculoase și nu citim în ele amprenta destinului. Ratăm, clipă de clipă, miracolul, semnificația, patosul. Ratăm, deopotrivă, „sentimentul tragic al vieții“, abisul câte unei zile, catastrofa latentă a câte unei întâmplări oarecare. Suntem inadecvați, oblici, afoni și orbi. Trăim stins, pe o nesfârșită tangentă la real, inapți să distingem între esențial și accesoriu, între ce e important și ce nu, între circumstanța decisivă și accidentul colateral. Interlocutorul optim e în fața noastră și nu-l recunoaștem, bucuria
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fi jignit, nu-i așa, ideea de drapel al Partidului. Cât despre „bază-de-aprovizionare-cu-băuturi“, această construcție lexicală tonifica militar prăvălia de spirtoase - cine știe dacă ștabii nu-și potoleau „setea de libertate“ recurgând la sticlă. În acești termeni, o ideologie greoaie, afonă, își creiona propria-i caricatură lingvistică. Deloc comic pentru urechile mele sunau însă „mobilă-de-pământ“ și secția Stasi „Bucurie și Durere“. În aceste cuvinte poți desluși spaima de moarte. Căci moartea n-o stăvilește nici o poziție oricât de înaltă în stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
după o hârjoană printre glugile de coceni sau șurile de paie, îl rugam să-mi fluiere. Îl ascultam extaziat. Fluiera atât de frumos!... Când rămâneam singuri încercam să fluier și eu. Nu ieșea nimic. Am fost și am rămas un afon veritabil. Deși mi-a plăcut și îmi place și acum să ascult muzică. Inclusiv muzica populară. Țin minte că nu departe de casa noastră locuia unul Boacă. Avea doi băieți, amândoi mai mari decât mine. Unul dintre ei, Vasile, cânta
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cu Luana proțăpită în fața lor în chip de dirijoare. Ea spuse tare: În cinstea verișorului și prietenului nostru Dan, vă oferim acest spectacol. Din nou, aplauze. Luana intonă încet două-trei cuvinte, își agită mâinile și "corul" începu cântarea. Dan, mai afon decât toți afonii la un loc, cânta tare, tot mai tare, pe măsură ce mâna stângă a Luanei se agita înspre el, nicidecum cu intenția de a-i spori elanul. Văzând că nu pricepe, "dirijoarea" flutură mâna dreaptă și Ema ridică, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]