460 matches
-
un loc și altele mai multe, cine sunt eu de fapt? Sînt suita tuturor combinațiilor potențiale ale acestor euri, cu o dominantă de moment. Sînt recuzita eurilor mele." (p. 222) Spuneam că Întîlnire cu un necunoscut e cartea cea mai aforistică a lui Gabriel Liiceanu. În al doilea rînd, e cartea cea mai bogată în relatări onirice, autorul povestindu-și visele care i s-au întipărit în memorie, remarcabil fiind că le povestește fără să le interpreteze, lăsînd cititorului libertatea de
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
Sorin Lavric E un amănunt discutabil dacă, pentru un autor atît de aforistic ca Cioran, interpretările pot aduce vreun cîstig operei. Ele nu fac decît să tulbure o melodie pentru a cărei ascultare nu e nevoie de comentarii însoțitoare. Din acest motiv, la două decenii de la moarte, posteritatea lui Cioran e îndeosebi ingrată
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
Sorin Lavric În genere stilul aforistic este un atribut al autorilor de respirație scurtă, lipsa vocației epice încurajînd forma concisă în dauna expresiei laborioase. Nu acesta e cazul lui Gelu Negrea, pofta sa narativă vădindu-se în romanul Codul lui Alexandru (2007) sau în Dicționarul subiectiv
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
Dicționarul subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (2009). Și cum sagacitatea și ironia autorului sînt mai presus de îndoială, cel mai nimerit mod de a comenta Secretul lui Don Juan este inițierea unui studiu de caz privitor la rostul stilului aforistic în literatura contemporană. Spun asta gîn-dindu-mă că aforistica are cîteva cusururi ce amenință viitorul unui gen care, deși la prima vedere pare minor, este în realitate extrem de pretențios. Primul defect este că expresia lapidară nu face casă bună cu textele
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
Și cum sagacitatea și ironia autorului sînt mai presus de îndoială, cel mai nimerit mod de a comenta Secretul lui Don Juan este inițierea unui studiu de caz privitor la rostul stilului aforistic în literatura contemporană. Spun asta gîn-dindu-mă că aforistica are cîteva cusururi ce amenință viitorul unui gen care, deși la prima vedere pare minor, este în realitate extrem de pretențios. Primul defect este că expresia lapidară nu face casă bună cu textele de atmosferă. Maximele și cugetările, atunci cînd sînt
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
conținut căreia i-a căzut victimă genul apoftegmatic, și anume neputința de a mai spune ceva nou sub unghiul experienței omenești, de unde și senzația de teren bătătorit, neted pînă la ariditate, pe care o lasă un volum scris în manieră aforistică. E ca și cum, atingînd treapta sterilității, stilul lapidar se reproduce din inerție, prin aplicarea unei tehnici sintactice care cade în gol, în lipsa unui sens nou. Forma e tăioasă și scurtă, dar conținutul e monoton și previzibil. În plus, virtuțile morale ale
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
s-au stins, nimeni nemaifăcînd critica moravurilor cu biciul aforismului. În fine, e îndeajuns să constați că în jurul aforismului nu a crescut în timp o familie de cuvinte ieșite din flexionarea rădăcinei comune, derivațiile lexicale fiind ca inexistente (cu excepția adjectivului „aforistic"), pentru a intui că atrofia formelor înrudite e un simptom de impas evolutiv. Și totuși, la atîtea cusururi, atîtea calități. Aforismul cere spirit de observație, concizie zgîrcită și ton apodictic. Primele două însușiri nu sînt neapărat aforistice, dar cea de-
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
inexistente (cu excepția adjectivului „aforistic"), pentru a intui că atrofia formelor înrudite e un simptom de impas evolutiv. Și totuși, la atîtea cusururi, atîtea calități. Aforismul cere spirit de observație, concizie zgîrcită și ton apodictic. Primele două însușiri nu sînt neapărat aforistice, dar cea de-a treia da. Gelu Negrea le are pe toate trei. Să le luăm pe rînd. Aforismul reușit e ca o pensă fină care prinde între capete o nuanță ilicită a vieții, aforistul (autorul de aforisme) talentat fiind
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
loc de cugetare sapiențială, de teorie morală sau de învățătură menită a lumina omenirea. Rostul aforimului este să te incite, adică să te pună în fața unui fapt inedit pe care, grație contrarierii resimțite, îl vei ține minte. Apoi, un spirit aforistic, dacă e autentic, tinde spre o sentențiozitate a expresiei care să aibă putere de verdict. Urmarea e că citești aforismul și îl recunoști spontan ca fiind evident. Numai că evidența cere travaliu doct de sisifică concentrare în vorbe, și de
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
că citești aforismul și îl recunoști spontan ca fiind evident. Numai că evidența cere travaliu doct de sisifică concentrare în vorbe, și de aceea, cu cît e mai sofisticat gîndul, cu atît e mai laborioasă litera. De aceea, în arta aforistică nu e loc de grabă sau de improvizație. Atîta doar că aforismul nu exprimă adevăruri generale și nici relații cu valabilitate universală. Dimpotrivă, un aforism bun atinge ceva minuscul, de obicei o tară socială, un morav execrabil sau o însușire
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
care nu prinde ceva clandestin într-o formulă memorabilă e scris degeaba. Aforismul trebuie să conțină ceva neașteptat, inedit și oarecum scandalos, și fără un elementar spirit de contrabandă culturală, adică fără o atitudine de frondă față de poncifele consacrate, stilul aforistic e absurd și inutil. Idealul unui aforist e ca, surprinzînd ceva remarcabil, să găsească o formulă memorabilă care să se întipărească în mintea cititorului. Dar în nici un caz aforismul nu are drept țintă generalul, esența, universalul. De obicei esențele nu
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
din cauza eleganței monotone a vorbelor. O rotunjime ritmată al cărei efect stilistic se pierde prin disiparea sensului: aceeași semnificație împărțită în prea multe unități de expresie doctă, pornind toate dintr-o bonomie iremediabilă. În volum predomină sentințele scurte de tip aforistic sau enumerările de tip sinonimic. „Filosoful e săracul voluntar al spiritului, cerșetorul etern ce agonisește zilnic aceleași monede, trăind în restriște, aproape gol, aproape orb, fixat spasmodic asupra ideii asemenea unui idiot divin. Guvernat de încăpățînarea sa eroică și morbidă
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
a disperării. Pojar hermeneutic la lingurica ființei. Service existențial al sinelui. De întreținere. Care, în fine, odată descoperită și dezvoltată, îl împinge permanent la suprafață, făcându-l să țâșnească în zona turbionar-expresivă a cântecului. Desfășurat în rime îmbrățișate chagallnic. Euforistic. Aforistic. Aporistic. Cantautor: anonim. Morala românului e o chestiune strict personală. E sfântă. Inatacabilă. Un fel de strălucire mată a budoarului. Sau o șoaptă prelinsă în urechea libidoului (firește, dogmatic!). Ea nu poate face obiectul vreunei dezbateri extrasenzoriale. Și nici hărțuită
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
a avut „cea mai scumpă moștenire: limba românească”. Nu sunt multe odele închinate limbii române care pot concura această pagină a lui Cipariu, în care nu este nici iubirea exaltată din Limba românească de G. Sion, nici sprinteneala și adâncimea aforistică din strofele lui Al. Mateevici, dar în care originalitatea vine din alternanța accentelor de duioșie și imprecație: „Însă din toate aceste ruine providența ne-a conservat încă în aceste dureri cumplite un tezaur neprețuit, care nu ni l-au putut
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
expresie a unui fel de râsu-plânsu al copiilor ce râd continuând încă să plângă. Odată, într-un târziu, întorcându-ne din străinătățile noastre, căutându-i pe bunii noștri prieteni, soții Regman, Cornel ne citi spre delectarea noastră din producția sa aforistică. Cei prezenți se porniră apoi să se lamenteze de mârlănia crescândă în populația orașelor noastre, la care Cornel mă întrebă: "Știi ce le lipsește românilor?". La care tot el dădu răspunsul: "Cei șapte sute de ani de-acasă". Nasc și în
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
străini despre carte. Ceea ce impresionează mai departe ochiul este armonioasa alăturare a scrisului cu pictura, George Tzipoia izbutind astfel să facă din pagină o punte între gândurile și poemele sale despre artă și reprezentarea plastică. Iată câteva mărturisiri fascinante, exprimate aforistic, despre drama creației: Imaginea, tabloul, este propriul meu chip, pe care-l privesc cu neliniște și stupefacție. Învăț astfel să mă cunosc mai bine, descoperind multiplele mele fețe care vor înfrunta neantul. Un tablou nu iese cum vrei tu, ci
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
Așa se face că atunci cînd comisarii zîmbesc, li se văd cuțitele printre dinți. Tristețea este o expresie existențială reacționară și oamenii triști sunt pedepsiți pentru contra-revoluție". Meditația criticului ce-și va cîștiga celebritatea la microfonul Europei libere se contrage aforistic. Ea ne pune la dispoziție comprimatele unei memorii de care avem nevoie pentru a ne despărți de un trecut abject care nu e, din păcate, total dispărut din mentalul prezentului: „Rusia Sovietică? O vastă școală de Smerdiakovi". Nu numai cinismul
Luceafărul diasporei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6499_a_7824]
-
din țară. Și astfel, arătând o râvnă literară de cruciat umanist, venerabilul critic continuă să sperie prin cantitate și să intimideze prin ritm: un viețaș trăgând la galerele prozodice ale mai tuturor genurilor, de la critica literară la poezie și de la aforistică la comentariul politic. De aici senzația deconcertantă pe care o lasă, aceea că ființa îi este însuflețită de un duh de infatigabilă revărsare scriitoricească. Ar fi așadar în van a-l compătimi pentru ingratul surghiun de care are parte în
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
care ilustrează volumul, altele fiind împrumutate de Societatea istorică din Chicago. Nu știm cât de bun este scriitorul Brik. Hemon, însă, a uluit America: a început să scrie și să publice într-o engleză nu doar fără cusur, ci și aforistic expresivă, cu formulări lapidare dar pline de înțelesuri, la numai trei ani după ce începuse să învețe această limbă, întrecân-du-l prin rapiditatea cu care și-a însușit-o până și pe Joseph Conrad (venit nu dinspre bosniaca maternă a lui Hamon
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
mă vor dalbă chilie - /Anii lui purtați de glie./ Lasă, Doamne, să m-afume/ Curcubeu uitat de lume - / Lasă, Doamne, să mă-nspume/ Ochiul Tău de prunc prin lume” (Sub lumină se coace iertarea). Nu lipsește coarda meditativă, cu sunet intelectualizat, aforistic: „Cuvîntul care m-a născut/ Nu mă va mai vedea/ Niciodată. Inima-i cea/ Carel duce-n mormînt/ Ca ultima ei bătaie” (Jertfelnicie vegetală). Pe alocuri, tăietura blagiană a textului probează un aer al locului (Lancrămul se află la o
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
previzibile, blindate în discursuri comune. Din toată proza lui Baștovoi reținem presiunea discursului spre o anumită visceralitate. Aici e vorba de cea legată de autenticism, cum ne obișnuise încă de la volumele de poezii. Baștovoi propune o paletă comună de atitudini aforistice, în care aluviunile ontologice strâng, deseori impercetbil, reziduuri biografice și le transformă în interogații casante. Textul lui Baștovoi este umanizat, ca la unii optzeciști, iar autoironia favorizează jocuri secunde. Nu ești copil dacă nu ai încercat să prinzi vreodată o
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
oferă toate detaliile, inclusiv asupra acestor explorări speciale, comentând pe larg „principiile moderniste ale incertitudinii, ambiguității și pluralității” care i-au conferit cărții o perenitate remarcabilă. În linia generală a prozei woolfiene, stilizată precum cele mai bune poeme, cu punctuație aforistică și rezonanță retorică, cu imaginație nomadă, Orlando folosește o scală tonală amplă. Oscilând între nord și sud, occident și orient, personajul țese o atmosferă de vrajă artistică. Iată, de pildă, această secvență din Marele Îngheț londonez, care oprește în loc timpul
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
este greu de definit, pentru că, mai mult decât un gen, este un stil și un mod de a vedea lumea. Încercând o identificare generică, criticii o includ în literatura paremiologică sau gnomică, fiind un fel de aforism sau o structură aforistică, alții o consideră gen liric, poem în proză. Foarte numeroase sunt definițiile metaforice date gregueriei de însuși inventatorul ei, în formulări diverse ca întindere, de la cele concise, cum este binecunoscuta ecuație Metaforă + Umor = Greguería sau Gregueriile: o strictă și poetică
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
deconspira în același timp o comoară ascunsă”. Ce altceva este, oare, Adevărul ca poveste decât modularea extazului transcendenței în carnea catifelată a unei epici exemplare, ce transpune, inefabil, nevăzutul în văzut, indeterminatul în determinat, necuprinsul în spațiul minimal al enunțului aforistic. Theodor Baconschi observa, de altfel, că „Hristos fiind Cuvântul, descifrarea parabolelor este necesarmente logocentrică - dar deloc platonizantă - într-o totalizatoare armonie a contrariilor. Căci Domnul însuși Se prezintă (adică rămâne prezent) în atmosfera atemporală a pildelor: ambiguu și fulgerător, provocator
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
pisica e un dramaturg” (Margaret Benson). Se află în textele culese de Șerban Foarță un arc foarte larg al cuprinderii temei pisicești așa cum e răsfrîntă în conștiința umană, de la candoarea contactului nemijlocit la contemplație și de la aceasta la postura cogitabund aforistică sau parabolică (v. de pildă „parabola budistă”, consemnată de Buffon). Publicat inițial în România literară, poemul lui Eugen Suciu, intitulat Motanul, a devenit obiectul (unic) al unui întreg volum plurilingv, tur de forță tipografic, realizat cu concursul lui Mircia Dumitrescu
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]