92 matches
-
albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în ghemotoace vineții, era o găună plină de șerpișori în foșgăială, de broaște râioase, bulbucate, strângând între ghiare râme mari, negre, șerpești, iar cucuvele țâșneau din noaptea afundului de trup, în dreptul a ceea ce cândva fusese inima, acum un ghemotoc de iască, o buhă își făcuse cuib, privea cu ochi ficși spre Burtăncureanu, înclinând din când în când capul, muindu-și ciocul într-o candelă cu flăcăruia pâlpâindă, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
podului, dedesubt, trei firișoare de apă, supte de limbile de nisip, de bolovanii mari, rotunjiți, pe care stau sezoniști modești. Leșuri moi, albicioase așteptând zadarnic să mai iasă soarele peste pământul semănat de umbre. Ajunserăm la capătul de apă/ pe-afundul ocean, unde-i orașul cimerian, poporul cel de-a pururi/ Învăluit În ceață și-ntuneric, că-n veci nu-l vede luminosul soare. * Uite și SPĂLĂTORIA CHIMICĂ, firma prinsă de zidul alb-murdar, Înfipt În pământul nisipos, uite cearșafurile de plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ostași ai glorioasei Armate Roșii eliberatoare. Toată întâmplarea avea ceva supranatural și mitologic și era greu de crezut, dacă nu s-ar fi petrecut chiar aievea: o haită de lupi pe care foamea îi scosese din bârlogurile lor ascunse în afundul pădurii tăbărâse fără teamă asupra militarilor celei mai grozave armate din lume și îi înghițise!... Pentru niște lupi flămânzi și îndrăzneți, forța militară sovietică nu însemnase cine știe ce. Această nemaipomenită întâmplare făcu senzație prin părțile locului și dădu naștere la interpretări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în valuri spumînzi și gemători". {EminescuOpIV 174} - "Și dac-ar fi, ce-mi pasă? Chiar pala nebunie Se poate că trezită, a-nfipt ochii cumpliți În fruntea-mi veștezită, în creeri rătăciți Și-n jurul ochilor mei gravă ca la stafie Afunde și teribili, lungi cearcăne de plumb? Fie așa - eu nu zic... Și totuși nebunia Cum e, cu chipul dulce, cu care m-a coprins Îmi place - cum îmi place visul de raze nins, Îmi place cum îmi place o umbră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rod din carnea noastră chinuită, pângărind sfintele oseminte ale morților noștri sfinți, oase fărâmate de aprige prigoane sau grele bătălii pe care le-au purtat ostașii crucii cu lupii beznelor, lipsiți de lumina cerului, rătăcitori în noapte ca într-o afundă pădure fără cărări, turmentați de noi cuceriri pământești. Câte crime înfiorătoare, câte răni fără leac au adus Patriei și Neamului, ucigându-i pe legionari și veșnic osândindu-i, politicienii de ieri, carliștii, antonescienii apoi comuniștii, fiare cu ochi întunecați de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Întors să văd cine-i, atunci am mai primit Încă o lovitură În nas, din care m-am ales cu deviația de sept. Nu pot să descriu exact ce s-a Întâmplat; cred că omul primar, bestia ce dormea În afundul conștiinței mele s-a trezit și a acoperit pentru o clipă rațiunea, așa cum un nor acoperă brusc lumina soarelui și o parte din jur se umbrește; În penumbra aceasta, am avut timp să-l dobor, luptând Însă loial: din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Aș șovăi. M-ar opri Îndoiala. „Dar dacă nu mă iubește?“, „dacă se preface?“, „dacă mă Înșală chiar cu acest individ care trece acum pe lângă noi și o salută?“ NU. Nu mă interesează iubirea ei. E o capcană. O mlaștină afundă din care nu se mai iese. Eu vreau să fac ceva important. Nu mă pot Împiedica de aceste fleacuri. Am procedat foarte bine că i-am Întors spatele. Să se Învețe minte. Să nu mă mai plictisească. Sunt sătul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
chei, În care a tot scormonit până acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la umăr, scormonește un timp destul de lung (pot să observ Între caietele ce se află pe masă unul mai nou, cu scoarțe lucioase albastre, care este deschis și În care a scris când eu nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stări de neliniște ("Requiem"), își face biografia ("Moartea lui Făt Frumos"), iar ciclul "jocuri bătrânești" ne trimite din nou la Ion Barbu. "Lovite iar, metalele răspund/ cu somn în trup și gură jumătate/ cu arcul strâns ecouri refuzate/ definitiv le-alunecă-n afund." Citindu-l pe G. Călinescu apropo do poezia lui Simion Stolnicu, Al. Piru subliniază "sterilizarea sentimentului prin tehnică 2, idee perfect aplicabilă poeziei lui Mircea Ciobanu. "Patimile" (1968) se desfășoară într-un lung monolog alimentat de o existență puternic interiorizată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pămînt n atingea/ Ș-acum parcă-l încărcase cu plumb, așa ncet mergea”. (Anton Pann, „Sultanul și pescarul”, în Felurite, Ediție îngrijită de Mircea Muthu, Ed. Dacia, „Restituiri”, 1973, p. 111); „Și-n jurul ochilor mei gravă ca la stafie,/ Afunde și teribili, lungi cearcăne de plumb-” (M. Eminescu, „Povestea magului călător în stele”, în Poezii, ediție citată, p. 242) Și: „O, de aș muri odată... Cu corpul meu de plumb/ Să simt cum morții aspre molatec eu sucumb”. (Ibidem, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plutea un chip neliniștit și mut/ în unda rece beată de candoare/ mă oglindeam în râu cum un sărut/ îți tremură pe buze și te doare// dar pânza apei hohotind s-a rupt/ și-n alb cutremur s-a deschis afundul/ din amintiri priveam la râul supt/ și mă privea cu ochi de sticlă prundul" (Narcis). Evanescența, iată, prin urmare, riscul major al acestui gen de reflectare narcisiacă, asumat însă fără preget într-un discurs care se va focaliza, cu aceeași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oprire, dar ca un moment în trecut. În realitate, ea se naște dintr-o schimbare și pregătește alta66". Originalul este altundeva - transcendent și diferit: Și filamentele umbrelor, si figură docilelor raze, și toată aparentă inima a locului o dezlegam: cadran afund al unor modificate, deviate orologerii, durând necunoscut: la turle, pe arbori, pe aburi 67. Prin transparență (simbolică) acestor elementele, Ion Barbu - aici în postura de cunoscător și de interpret al operei poești - identifica ("dezle[eagă]") un nexus generator ("filamentul umbrelor
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
decât o perspectivă imobila și fragmentara asupra ei [lumii], ce se plasează întotdeauna dincolo de timp"71, - cristalizează 72, în tipare definite (arbori, turle etc.), acea mișcare ce se produce în profunzimea ființei și care ține de un timp originar ("cadran afund"). În experiența obișnuită, ne este dat doar un mixt psihologic, căci "un incalculable multitude d'éléments remémorées, notre présent contracte à chaque instant infiniment notre passe" [fiecare percepție prezenta contracta, în fiecare clipă, o mulțime incalculabila de elemente subiective rememorate
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cădem pătrunși de farmec, tu învinsă, eu învins./ Și cu ochii duși în noapte, să mai stau pe gânduri dus/ Până ce coboară'n zare și luceafăru-n apus./ De-aș putea, ți-aș da ca-n basme, zările cu-al lor afund,/Ale marilor întinderi și comorile ce-ascund,/Numai ca să stau cu tine, stele de pe cer să-ți număr,/ Când zâmbind, te apleci să-ți razămi capul tău de-al meu umăr ". Duminica, când ne plimbam pe șoseaua principală a Priponeștilor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și resturile celei vechi. (Ă). Copiii noștri nu sunt Încă În afara influențelor burgheze. Ori, citind cartea Gicăi Iuteș, ai impresia că, În realitate, această bătălie a Încetat sau se duce undeva departe, de acolo ajungând până la noi doar un ecou afund. Despre loviturile piezișe ale dușmanului de clasă, despre Înverșunarea cu care el dă asalt citadelei acesteia despre care autoarea povestește, nu se vorbește. Doar Într-un singur episod (Neîncrederea bunicului) auzim de grădina boierului Hariton, acum livada gospodăriei colective și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
rod din carnea noastră chinuită, pângărind sfintele oseminte ale morților noștri sfinți, oase fărâmate de aprige prigoane sau grele bătălii pe care le-au purtat ostașii crucii cu lupii beznelor, lipsiți de lumina cerului, rătăcitori în noapte ca într-o afundă pădure fără cărări, turmentați de noi cuceriri pământești. Câte crime înfiorătoare, câte răni fără leac au adus Patriei și Neamului, ucigându-i pe legionari și veșnic osândindu-i, politicienii de ieri, carliștii, antonescienii apoi comuniștii, fiare cu ochi întunecați de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]