1,915 matches
-
Se deșteptă când soarele era la amiază. Cum deschise ușa cum simți în nări mirosul prăjelii din bucătăria părintelui. Înghițind în sec, se îndreptă spre poarta ce dă spre stradă. Ajuns în mulțime, își afundă adânc mâinile în buzunare, pornind fără o țintă precisă. Îl ustura creierul da-atâtea formule căutate și studiate-ndelung pe băncile facultății de medicină de la Berlin. Acolo găsise el sprijin și îndrumare pentru primii pași în chimie. Și-acum.. Același
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
-și mai aducea aminte cum de-a ajuns în starea asta. De undeva pe-aproape s auzea clipocitul răcoros al apei Moldovei. Mai mult se târî decât putea să meargă până acolo. Sorbi câteva guri de apă răcorindu-se. Își afundă capul în unde și-și pipăi locul unde fusese lovit dând peste o crustă de sânge-nchegat. Abia putu să stea pe picioarele sale. Împleticindu-se, se îndreptă spre oraș. S-auzea focuri de arme. Se trăgea. Adrian își aminti că
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
Topârceanu, mai ales în tomuri de istorie a literaturii. La sfîrșitul anului 1999, dl. Liviu Grăsoiu recidivează, publicînd un studiu de mică dimensiune G. Topârceanu sau Chiriașul grăbit al literaturii române. E o surpriză pentru autor, pe care îl știam afundat în opera lui Voiculescu, din care (mai ales poezia) a publicat o bună ediție. Îndrăznesc a crede că aceasta, de acum, e o lucrare de mai veche elaborare, remaniată de curînd pentru a fi publicată. Oricum ar sta lucrurile, studiul
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
oameni. Seara târziu am căzut frânt de oboseală deși nu reușisem să parcurg decât o foarte mică parte din acele cunoștințe inițiatice fabuloase ce-mi erau destinate autoperfecționării mele spirituale. Am avut un somn zbuciumat numai spre dimineața m-am afundat într-o odihnă profundă aproape cataleptică și catatonică ce mi-a indus o stare de liniște și mulțumire. Înainte să mă trezesc, cu ochii minții l-am văzut pe nea Tudor care îmi tot spunea ceva uneori chiar certându-mă
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
însingurate fiul lacrimilor fericitei Monica, Sf. Augustin. Îngustarea vederii, convertirea la religia eului, o exersează fichteanul Novalis "Nu este oare universul în noi [...]"" (p. 108). "Ce trib de zei" exclamă Aura Christi și înghesuie pe fiecare pagină cuvinte mari care afundă și mai mult eseul în obscuritate: "absolut", "limanurile supraomului", "miraculos", "olimp", "tectonica" primordială a ființei", "infinit", "idealitate" etc. Patetică, exaltată, orbită de atâta admirație și cu gândul la deviza Țvetaevei: Scrieți, scrieți, scrieți cât mai mult!", Aura Christi formulează și
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
putem face rău semenului nostru. Haită flămândă, înebunită de lăcomie, de lupi loviți de streche, ne canalizăm energiile pentru a-l umili pe călălalt, nu pentru a ne înălța pe noi! Pretindem că vrem să intrăm în Europa, dar ne afundăm, cu fiecare zi, în ciuboatele nemerniciei, mințind, înșelând și furând. Ce vină are Europa că noi nu suntem integrabili? Ce să reproșăm Bruxelles-ului, când la noi acasă perpetuăm haosul, delăsarea, nesimțirea și minciuna? N-am făcut nimic pentru a
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CE DOR TE POARTĂ ... ? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului prea târziu m-am afundat în codru pe frunze să mă scriu dar nu fusese modru căci totul e pustiu ai rătăcit cărarea sălbatic bidiviu ? da, mi-a șoptit pădurea ”venit-ai prea târziu !” acum mă caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
sită, ciuruită de iluzii... Ce-i iubirea absolută? Așteptări pe colț de vid Odă falsă de Forever, ce o credem ca zăluzii... Ne drogăm cu macii vara, ne-amețesc aripi de fluturi Înviem cu ghioceii, să sfârșim frunze defuncte Ne-afundăm în val orbește, printre lotuși Zen mă bucuri, Ne-ngropăm în mușchiul verde, ne topesc păduri și munte... Sângele-n fragile ducte nu-i dorință, ci obuze Pentru noi coboară cerul câte-o scară de mătase Vals de doi accentuează
IUBIREA ABSOLUTĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382776_a_384105]
-
dicționar al limbii române început încă de B. P. Hasdeu, n-avem o Mare Enciclopedie a României, o nouă Istorie a României, n-avem dicționare de scriitori români. Și, adaugă, n-avem cultul recluziunii în bibliotecă (eu, care m-am afundat, timp de patru decenii, la Biblioteca Academiei, știu bine cît de singur eram acolo, ironizat pentru travaliul meu adîncit), al studiului sistematic, al sintezei, al erudiției. Sînt adevăruri triste, greu contestabile. În sfîrșit, să selectez dintr-un capitol final al
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
o afirmație. Oamenii stau la coadă dar nu pentru cauză invocată de dumneavoastră. Trebuie să mi se aducă o analiză pentru asta”. Păi, futu-ți analiza mă-tii, nu mai bine ne prezinți tu o analiză a căcatului în care afunzi țara asta, din ce in ce mai tare, pe zi ce trece, după care îți dai demisia? Sau, mă rog, vorba unui coleg, ne-am mulțumi și doar cu demisia, nu mai avem nevoie de analiză. Și, înainte de demisie (sau după, nu ținem la
Vreau demisia lui Boc, grevă fiscală şi să emigrez! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20102_a_21427]
-
deștept” transcenderea spațiului și, eventual, a timpului. E vorba de o criză de identitate? E o criză de supraidentitate? Sau e vorba doar de o confuzie în reperarea motivațiilor care generează arta și care definesc condiția artistului. Naivul Borges se afunda heracleitic în substanța universului: „Timpul e substanța din care sînt făcut. Timpul e un fluviu care mă ia cu el, dar eu sînt acest fluviu; e un tigru care mă sfîșie, dar eu sînt acest tigru; e un foc care
Cultura între universal, național și local by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2666_a_3991]
-
vinovăția și justificau condamnarea la moarte, precum și modalitatea de executare a acesteia (desigur dintre cele legale). După cum, într-un context tensionat, sub presiunea timpului sau într-un caz prea clar ori atât de complex încât nu era potrivit să te afunzi în explicații, totul se reduce la: Ibis ad crucem! Sentința, în cazul de față, pare a fi fost reținută, totuși, și în scris, lapidar dar semnificativ pe tăblița (titulus) care, potrivit Evangheliilor, a fost plasată pe cruce, deasupra capului condamnatului
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
tras în jos mii de elite, tineri studioși care visau că vor atinge, cândva, cu fruntea bolta cerească. Dar totul era măturat și anulat de avalanșa torentelor doctrinare. Dacă nu te prindea primul, erai luat de al doilea, care te afunda în adâncurile mlăștinoase. Torționarii de toate felurile promiteau binele, oferind răul. Cerul se umplea de sfinți și cimitirele se lărgeau cu generozitate. Sloganul, omul este cel mai prețios capital, era o apreciere demagogică, de fațadă. Noua orânduire comunistă începuse să
Infernul concentraționar din închisoarea Târgşor. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
caracter din al cărui granit se dăltuiesc marii conducători: „În chipul tău smead și costeliv, înconjurat de o barbă albă și rară, în buzele-ți subțiri și zâmbitoare, în fruntea ta lată și înaltă, în ochii tăi mici și vii, afundați sub sprâncene negre și stufoase, îmi place adesea a descoperi câtă finețe, cântă înțelepciune și câtă energie trebuiesc spre a forma caracterul unui mare domnitor”. Șerban Cioculescu și apoi Nicolae Manolescu au observat că opera de artă are pentru Odobescu
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
locul meu preferat, apoi m-am dus la viroagă, câțiva pași mai încolo, unde m-am băgat în apa, puțin cam rece, adâncă doar de vreo două palme, dar care mie îmi ajungea deja până la chiloței - pentru că picioarele mi se afundaseră, până la genunchi, în mâlul negru și urât mirositor, de la rădăcina stufului - și am început să scormonesc cu mânuțele pe sub apă, scoțând pe iarba de pe mal grămăjoare de mâl în care șerpuiau râmele cu zecile. După vreo două-trei căutări, cutia mea
Amintiri de neuitat/ Colegul meu de pescuit – Așa l-am cunoscut eu pe Mihail Sadoveanu [Corola-blog/BlogPost/92731_a_94023]
-
este una tare relaxată, lejeră și prietenoasă, de altfel și locul este indicat pentru o după amiază în compania unor oameni dragi. Muzica mereu în surdină, uneori cu influențe orientale completează de minune. Fotolii mari, pufoase numai bune să te afunzi în ele și să te pui pe savurat specialitățile care par că nu se mai termină... Meniul are o varietate de bunătăți:de la clasicul espresso simplu sau dublu până la absolut delicioasele latte-uri cu aromă de nuci, vanilie, caramel sau ghimbir
Second Cup, raiul consumatorilor de cafea [Corola-blog/BlogPost/98403_a_99695]
-
un grup de membri Juggalo (fanii devotați ai trupei de rapcore Insane Clown Posse), ascunși în spatele machiajului lor ritualic, sunt surpinși în tablouuri de tip natură moartă. Cu fiecare cadru comfortul suburbiei este dezechilibrat, pe măsură ce ethos-ul Juggalo se manifestă, afundându-ne în psihicul său suprarealist și în filosofia de viață a unei subculturi americane, care se reduce la „Mă doare în cot”. O fascinantă „călătorie spre centrul pământului”, The Diver este un captivant pelerinaj metafizic în slujba comunității. În viziunea
Francofonia lui Aleksandr Sokurov deschide BIEFF 2016 [Corola-blog/BlogPost/98513_a_99805]
-
numit “infractori”, în cele de mai sus, pe parlamentarii noștri care, în loc să legifereze pentru noi, cei care îi plătim, nu fac decât să-și asigure un context mai bun pentru hoțiile și jaful la care supun zilnic această țară (mă afund, deja i-am făcut și “hoți”). Pentru că mizeria cu insulta și calomnia nu e singura pe care au făcut-o la adăpostul întunericului. Luați loc, ca să nu vă spargeți capul, în cazul în care o să leșinați de nervi, de la ce
Ce-au făcut infractorii din parlament, luni noapte, în timp ce noi dormeam by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20215_a_21540]
-
din priviri. Timpu'-l vom simți în clipe Și-n tainice dezvăluiri Idila să se-nfiripe. Lasă gândul să viseze Sufletele-n praf de stele Presărate, să valseze Când săruți buzele mele. Seară a venit iubite. Las dorința să se-afunde Printre vise tăinuite, Printre ale nopții unde. Zori de ziua când se-arată Să rămân la tine-n gânduri, În mocnirea-nflăcărată Să îți dea în suflet fluturi. Până ce seară revine Împrăștie din suflet nori, Să-ți aducă dor de
PE ÎNSERAT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384183_a_385512]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > O ULTIMĂ... PRIMĂVARĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Este o zi... cenușie de iarnă târzie. O astfel de zi în care simți, cum te afunzi în deznădejde și uiți, că undeva în ceruri, ar mai exista Soarele... Inchid ochii și încerc să visez... Stau în fața ferestrei larg deschise și trag adânc aer în piept. Un miros dulceag îmi umple nările: este parfumul primăverii. Orașul tresare
O ULTIMĂ... PRIMĂVARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384194_a_385523]
-
altfel, nu-i era foarte foame, a înghițit el un hamburgher - ce naiba, atât să-mi permit și eu, că de bere nu putea fi vorba -, mergea la serviciu cu „rabla” de Dacie, dar decât nimic... e bună și ea. Se afundă în pagina următoare a ziarului - al naibii hoți - uite iar un escroc de politician nu se mai satură de averi, gândi el. Nevasta îl strigă din nou. - Dar stai dragă, strigă și el de pe balcon. Să văd și rezultatele de la
NOROC NESPERAT NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384238_a_385567]
-
și cu prețuri mari. De cum am intrat însă, am fost impresionată de interiorul elegant al vilei în care se află Embassy și de atmosfera prietenoasă. Să vă explic: camere mari, tavan sculptat, pian, fotolii și canapele în care să te afunzi în timp ce-ți savurezi cafeaua sau ciocolata caldă. Meniul, deloc pretențios, nu m-a speriat din cauza prețurilor așa cum credeam. Din contră, băuturile și gustările sunt mai mult decat accesibile, iar oferta este variată. Și dacă tot a venit vorba
Ambasada cafelei bune [Corola-blog/BlogPost/99948_a_101240]
-
Frame, intri în alt film: la ușă te întâmpină un reflector de cinema, barul este amenajat precum o peliculă de film, iar pe pereți sunt portretele unor actori celebri. Clubul este amenajat într-un stil arzător, de film noir: te afunzi în canapelele negre din piele, îți arunci privirile pe pereții de un roșu sângeriu și te relaxezi la lumina lumânărilor sau la auzul melodiilor lounge și trip-hop. Cei care preferă o discuție liniștită, se pot retrage într-un separeu, unde
fiecare cu “filmul” lui [Corola-blog/BlogPost/97102_a_98394]
-
Prieten bogat și puternic, colecționar, gazdă ostentativă, Timon din Atena este înconjurat de paraziți și lingușitori. El își consumă resursele, apoi găsindu-și cuferele goale îl asigură pe slujitorul său loial că totul va fi bine, dar asociații săi îl afundă și mai mult. După un ultim banchet răzbunător, Timon se retrage într-o pustietate literară și emoțională, trăind de azi pe mâine și blestemând o Atena falimentată din punct de vedere moral. Tariful general pentru un spectacol de teatru National
Transmisii live de la Teatrul Naţional din Londra [Corola-blog/BlogPost/97398_a_98690]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > GVADRIGA SINGURĂTĂȚII Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului gvadriga singurătății așa de mult m-afund în trecut încât uneori aud tropotul timpului întrebându-mă unde-am plecat beau pahare de întuneric mă îmbăt cu iluzii într-o gvadrigă a singurătății cad amurguri peste mine și pe ochii mugurilor care așteaptă primăvara pe cărările goale îngropându
GVADRIGA SINGURĂTĂȚII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380271_a_381600]