105 matches
-
configurație elastic-încăpătoare, traversând grade diferite ale înverșunării: de la imaginarea unor corecții infantile, aplicate punctual (urecheatul, nuiaua, bastonul etc.), ca măsuri punitive hilare, trecând prin insultă, jignire și umilință publică, până la scenarii apocaliptice, în care agresivitatea verbală dezlănțuită (înjurătura, imprecația, anatema, afurisenia etc.) ia proporții apocaliptice. Indiferent de ipostaziere, violența argheziană este justificată de talent și artisticitate, pentru că, în viziunea poetului și pamfletarului, "cine lovește cu bulgări de aur are dreptul, în afară de orice considerații și legi fabricate într-un colț de redacție
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unei finalități artistice. Mobilul disputei se estompează, până la anulare, în pamfletul polemic cultivat la "temperatura de sinceritate a violenței" ("Permis și nepermis"), iar agresivitatea descătușată devine un gest simbolic și ritualic de magie neagră (N. Balotă), o poezie a injuriei, afuriseniei și blestemului, duse până la extrem într-un text precum "Pârțotina boșoroagă": "Să nu mă facă pârțotina masculină boșoroagă să mă răpăd odată și să-i rup mustățile, căci atunci îl mușc de nas și-l scuip cu muci cu tot
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
așa o pacoste››". Chiar gestul magico-ritualic al naratorului-personaj imprimă un sens comic întregii povești, pentru că se simte amenințat de propriile-i personaje. Manipularea, cu umor, a stratului arhaic al limbii (în ce are ea mai crud ca expresie: blestemul, imprecația, afurisenia etc.) și atitudinii populare, în genere, reprezintă, la Arghezi, un gest polemic implicit, nu doar în creația lirică (unde Al. George remarcă "țărănia proclamată ostentativ", ca sfidare a prețiozității căutate și calofilismului sufocant din versificația sămănătoristă mediocră), ci și în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
planul receptării, pe satisfacția procurată de decodarea "nespusului". Prefăcătoria, masca, înscenarea ca ocurențe ale fictivizării în pamflet sunt paliere ale ludicului arghezian, care se substituie, complet sau incomplet, în discursul polemic, figurilor agresiunii, uzate cu predilecție în discursul pamfletar: injuria, afurisenia, imprecația, anatema sau atacul direct. E observabilă tentația permanentă a polemistului de a-și lua peste picior victimele, de a le ridiculiza, "înscenându-le" apucături ilare sau grotești și proiectându-le în situații comice diverse (sugerate fie prin fine ironii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
îți descoperă o înfricoșătoare taină și, drept orice răspuns, el îmi vorbește iarăși despre, Era o vorbă printre pictorii cei vechi, și meșterul Luca mă urmărește cu ochii lui de albăstrele, un fel de blestem, se spunea ca blestemul și afurisenia celui de-al Șaptelea Sobor să cadă asupra acelui zugrav ce nu ține seamă de poruncile Sfinților Părinți și de cele ale erminiilor, fie din trufășie, fie din închipuiri nevinovate, fie spre lauda meșteșugului său, Sinodul al Șaptelea ecumenic s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la Niceea, nu mai știu exact în ce an, dar atunci a fost combătut cu vehemență iconoclasmul, prigonirea icoanelor, Cuvintele meșterului Luca se răspândesc deasupra mea ca o ploaie cu grindină, dâre de sânge lasă tăișul lor în sufletul meu, afurisenie făcută în numele sfințeniei și-aș vrea să-l întreb pe meșter dacă se cunoaște povestea unui astfel de zugrav căzut sub teribila incidență a blestemului, inima-mi zvâcnește înotând într-o baltă de sânge când îi pun întrebarea, Există mărturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vagă amintire a unei scene înecate în sânge, spre a servi răzbunării sângelui, nu vrea să-mi vină în minte. N-am reținut nici un nume, fie el de cavaler, de țăran sau de cerșetor. N-a mai rămas nimic, nici o afurisenie rostită de vreun preot, nici un țipăt de vrăjitoare. Și totuși trebuie să fi curs fluvii de sânge, cel puțin o duzină de ruguri să fi fost ridicate și aprinse cu făclia înmuiată în smoală, căci spre sfârșitul primului capitol toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
agață cu bocancul patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe jumătate cu fasole. Căprarul numai că nu ia foc. Roșu de enervare la față, țipă și mai tare la el: Paștele și dumnezeii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Botezătorul împotriva Herodiadei, dar îi cade victimă. Cuprins de remușcări, indignat, Apollonius blestemă lumea decăzută și, drept urmare, cetățenii Alexandriei încep subit să moară. Îngroziți, cei rămași în viață încearcă și prin implorări, și prin violență să-l determine să ridice afurisenia. Făcătorul de minuni rezistă, însă în cele din urmă se lasă înduplecat de Chimena, care îi declară public iubire, apoi dansează frenetic, înnebunind mulțimea. Totuși, Apollonius o lasă pe Chimena să plece cu ultimul ei iubit. „Farsă în veșmânt antic
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
pus-o în vreo boleșniță, în cumătra cu coasa sau chiar în forțele divine. Cu forțele divine a tot încercat și a ajuns la ferma concluzie că slujitorii Domnului nu mișcă nici un deget în favoarea sa. Nu tu blestem, nu tu afurisenie, nici să-i pici cu lumînarea. Donose se plîngea de nenoroc, de ghinion, de nesimțirea celor din jurul său. Lumea se amuza și-l compătimea în bășcălie, ba chiar îl îndemna la lucruri necurate. Da' la vrăjitoare n-ai încercat? îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o facă cel mai înalt arhiereu al țării mi se pare o blasfemie. - Te văd tare supărat, ba chiar revoltat, dragule. Se vede treaba că nu ai citit destule zapise domnești sau arhierești. Multe din ele se termină cu o afurisenie aruncată asupra presupușilor încălcători ai voinței lor. - Ai dreptate, mărite Spirit... - Să revenim la porunca lui Mihai Racoviță voievod din 6 aprilie 1717 (7225). Ascultă ce-i răspunde Constantin Zbierea șetrarul prin anafora din aceeași zi: „Milostive și luminate doamne
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
preot ot Curălariʺ. Iar mai departe cineva notează : „Să se știe de când au ars focul în târgu de sus dugh enile lipovenești — 1840 iulie 23ʺ. Părintele Atanasie zice că a cumpărat Cazania de la un anticar din Iași. Deci, cu toate afuriseniile, tot furată a plecat prin lume, ajungând să omoare urâtul unui călugăr-vier la Cotnari. Acum mirosea mai mult a must nou, de cât a tă mâie. Pe calea de întoarcere, Artur Gorovei a povestit despre draga lui revistă „Șezătoareaʺ și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de a face binele cu forța!). Am mai amintit, fugar, de această sectă iritantă a stângiștilor occidentali, preocupați să dea lecții tuturor, mari apărători ai muncitorilor exploatați, ai marginalizaților sau ai minoritarilor de toate culorile, care își oficiază predicile și afuriseniile de la amvonul universitar de cinci stele, pe salarii uriașe și cu un standard de viață indecent de bun. Exemple rapide: Michael Moore (un șmecher miliardar, care face bani cu pamflete filmate îndreptate chiar împotriva unui sistem care uită să-i
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Esenii care le tăgădu- iau făcătura cu Cristos, au ajuns Antihrist, tot așa cum astăzi cine îndrăznește să demaște industria holocaustului este considerat antisemit și dușman al neamului omenesc, pentru că numai jidovii și ivriții cunosc marile adevăruri!! Turbatul zelot continuă cu afuriseniile și la 4,1-3: ,,Prea iubiților, să nu dați crezare oricărui duh; ci să cercetați duhurile dacă sînt de la Dumnezeu, căci în lume au ieșit mulți prooroci mincinoși. Duhul lui Dumnezeu să-l cunoașteți după aceasta: orice duh care mărturisește
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
care să facă ce promite. N-avem ! Și așteptăm de la generația asta nouă de clasă mijlocie să creeze unul, dar ei sunt încă departe. VIII. De ce nu iau românii premiul Nobel ? Zodia care încurcă vocațiile • Evangheliștii sau de la premiu la afurisenie • Ce-ar fi spus papa Ioan Paul al II-lea • De ce crede și nu cerceta • Ultima cruciadă sau sfârșitul literaturii ? • Evangheliștii și capitala Sfintei Parascheva • De ce Berlinul lui Conu Iancu e loc de exil V.A. : VĂd că apare la
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de coproprietari care reglementează folosința părților comune, orarele slujbelor și parcursul procesiunilor din interiorul edificiului. Dar pe fond, nimic nu s-a schimbat de pe vremea lui Flaubert, chiar dacă sultanii au mai făcut un pic ordine în acest caravanserai. "Aglomerarea tuturor afuriseniilor posibile. Într-un spațiu incredibil de mic, avem o biserică armenească, una grecească, una latină, una coptă. Și toate acestea înjuriindu-se, blestemându-se din adâncul sufletului una pe alta, acuzându-și vecinul de uzurpare a dreptului de a se folosi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acasă și să te împuști singur ca un nebun? Deși eram copil mic, m-am îngrozit și deși am 86 de ani și trei luni acum când îmi scriu viața, eu n-am pus mâna pe cărți de joc, cu afurisenie. Cea mai prăbușitoare patima din lumea asta, nu-i alta decât jocul de cărți și de noroc. Și întâmplarea a făcut ca tocmai eu să cunosc revolverul cu care a fost detronat Marele și strălucitul Domnitor Alexandru Ioan Cuza, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
le e intrinsecă. Limba prescrisă „de sus“ devine la fel de ostilă ca și umilirea însăși. Despre o patrie nici nu mai poate fi vorba aici. „Gaumen“ se cheamă în română cerul gurii. Ceea ce nu sună patetic. În română poți profera lungi afurisenii cărora să le dai mereu noi și neașteptate întorsături. În această privință, germana e o limbă de-a dreptul încuiată. Deseori mă gândeam că cerul gurii nu poate fi decât un loc foarte încăpător, unde înjurăturile se transformă în tirade
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Îi sfătuiește pe păcătoși și pe păgâni să aleagă Între cele două Împărății : „Fugiți de scăpați și ieșiți din Împărăția Întunerecului și alergați la lumina Împărăției lui Hristos” <endnote id="(96, p. 189)"/>. De asemenea, Într-o arhaică formulă de „afurisenie” a „celor fără credință”, aceștia sunt blestemați ca „sufletele lor niciodată să nu vadă lumina !” <endnote id="(185, p. 336)"/>. Și pentru mentalitatea populară românească binomul lumină/ Întuneric este doar o ipostază a marelui binom Dumnezeu/Diavol : „Lumina-i de la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
goale, livrărilor de cereale În contul despăgubirilor de război stipulate de Convenția de Armistițiu semnată la Moscova la data de 12 septembrie 1944 li s-au adăugat și „ajutoarele” date românilor dar nu În aceeași cantitate ci cvadruplată, spre veșnica afurisenie a bârdanelor nesătule de la Răsărit conduse de „tătucul” Stalin. După cum se poate vedea fără ajutorul vreunui aparat de mărire a slovei, minciuna comunistă a avut picioare scurte, acum aflându-se Întregul adevăr spre veșnicul oprobriu al ticăloșitului sistem În care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de frica osmanlâilor, ca și moldovenii. Prea bine! Oamenii vrednici găsesc totdeauna în Moldova o pâine. Cu dragă inimă-i împământenim, slobozi să șadă și să trăiască fiecare după voia și credința sa. Bunicul meu, Alexandru, a căzut sub grea afurisenie din partea papistășimii pentru că oploșea pe toți boemii husiți persecutați ce pribegeau suferind pentru credința lor. Nu voi a călca această moștenire sfântă: toleranța și ospeția moldovenească. Cu o condiție, spune el, după ce face o pauză, cu vocea mai fermă, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scoate din scrin un vraf de pergamente, suluri cu peceți, pe care le aruncă pe masă, cu dispreț. Am aici tractate, hrisoave, scrisori, firmane, de la illustrissimi, seremissimi, luminății, regi, șahi, hani, sultani, de la însuși "Trimisul Sfântului Petru pe pământ!" Osanale! Afurisenii! Bule! Danii! Legăminte! Închinări! Vorbe! Vorbe! Vorbe! repetă el furios și desfășoară un pergament pe care își aruncă ochii la întâmplare și citește cu glas mare, în batjocură: "Mă leg să port veșnică și nestrămutată credință, maiestății voastre crăiești până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a clădit mânăstiri în țara care l-a primit cu brațele deschise, a știut să trăiască și să moară cu demnitatea cerută de înalta treaptă la care a fost ridicat. Dacă patriarhul de astăzi al României nu mai simte apăsarea afuriseniei sale, precum și a altor ctitori a căror strădanie se risipește acum peste noapte, dacă nici măcar patriarhul Iustin nu se cutremură la auzul blestemelor mitropoliților și patriarhilor dinaintea sa, atunci soarta lăcașurilor de închinăciune din țara noastră este pecetluită. Un grup
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de împăratul Teodosiu al II-lea (...) Cinci sesiuni Tema: Maternitatea divină a Mariei împotriva lui Nestorie (...) Documente: 6 canoane. A doua scrisoare a sf. Ciril adresată lui Nestorie A treia scrisoare a sf. Ciril adresată lui Nestorie Cele 12 aneteme (afurisenii) A fost convocat la cererea adresată împăratului Teodosie al II-lea de către Nestorie, care a fost nemulțumit că a fost condamnat de un sinod la Roma, în 430. Împăratul Teodosie al II-lea a convocat sinodul împreună cu Valentinian al II
Conciliul de la Efes () [Corola-website/Science/301446_a_302775]
-
fapt care provoacă în 1394 aruncarea anatemei de către Patriarhia ecumenică de la Constantinopol peste întreaga Moldovă: "domn, ierarh, boieri, preoți și credincioși." Până în 1401, întreaga populație a Moldovei mai era încă anatemizată, de la această dată încolo grecii luând decizia să păstreze afurisenia doar asupra boierilor și celor doi ierarhi moldoveni, numiți de domnitor. În anul următor, anatema va fi ridicată complet de către Patriarhul ecumenic, Iosif fiind și el recunoscut în funcția de mitropolit, însă acest gest este contestat de alți ierarhi fanarioți
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]