105 matches
-
bumerang, în sensul că o parte din gândul transmis asupra cuiva se întoarce la „expeditor“ (de unde și expresia „Trimite un gând bun ca să primești bine“), s-a evidențiat existența fantomelor ca entități energo-informaționale, s-a dovedit că blestemele, farmecele, vrăjile, afuriseniile sunt tot manifestări parapsihologice care pot produce erodarea câmpului energetic al persoanei vizate etc. Cert este că, la ora actuală, se cunoaște foarte puțin despre mecanismul gândirii, iar anumite abilități latente pe care le avem (se știe că oamenii obișnuiți
Agenda2003-32-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281356_a_282685]
-
la har). Revelația "pierzaniei" alcătuiește miza acestor trăiri sterile, extazul lor blestemat, rodul lor înscris într-un înfricoșător registru antimistic. Declarîndu-și "rușinea de a fi sfînt", poetul nu suprimă transcendența, ci o întoarce pe dos, o transmută în silă, chin, afurisenie, nu fără o iactanță a decăderii, respecînd, precum o imagine oglindită în raport cu cea reală, simetria mîntuirii. Firește, limbajul utilizat e în bună descendență romantică, dar și în duhul aluviunilor expresioniste, bizuit pe acel sistem de aluzii consacrate, pe care E.
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
minut cu Monica Vitti și să-mi spui dacă merita sau nu să fie publicată de o editură prestigioasă. În orice caz, cartea s-a epuizat foarte repede, iar cronicile au fost foarte frumoase, chiar din partea unor critici temuți pentru afurisenie (între cei care au comentat această carte pot fi amintiți: Dan C. Mihăilescu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, Radu Pavel Gheo - n. I.R.). - Ulterior, această primă carte de povestiri ai publicat-o și aici, în Australia, unde a fost nominalizată, alături de
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
parc, În somn scufundat Orașul plutește, Pe străzi bate un vânt Abisal... Te grăbește, iubito, Hai te grăbește, Cupeul așteaptă. Nu simți cum această planetă Se-ndreaptă Spre crematoriul Astral. * * * Îngerii paznici îmi răzuie țeasta: "Lumea e plină de anatemă, Afurisenie și scârbă. Suprem deasupra doar duhul, Antimateria plutind senină" Am căpătat strălucirea crisolidu- lui. Numai un creier monstruos Găsește păcate-n tot locul, Livida pacoste Și pustiirea urâciunii. Meditând septic Umplu paharul adânc Cu un gol metafizic. Smulsă ori trasă
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
că mereu l-am citit cu interes, chiar dacă, ca medic, i-aș fi recomandat câteva lucruri simple și higienice, care i-ar fi ușurat tensiunea nervoasă. O femee aflată în starea ta l-a elogiat pentru cărțile lui pline de afurisenii, iar el i-a răspuns : Doamnă, cărțile alea le-am scris pentru idioți, dumneata aștepți un copil, asta e mult mai important decât prostiile mele ! Așadar, te rog, nu irosi colostrul și primele alăptări, vei avea timp o viață întreagă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
mănâncă și între ei. — Da’ de unde știți, părinte, dacă nu-i vede nimeni? — Păi ziua găsim rahații lor. înseamnă că ceva au mâncat. Extazul îl făcu pe Celebi să pufnească zgomotos pe nări. începu să scrie, înfierbântat, în vreme ce popa mormăia afurisenii. Dar ei ce sunt, părinte? îs tot români de-ai noștri? — îs tot români, da’ nu vorbesc. Și te mănâncă. Și ce înseamnă asta? întrebă încordat Celebi. — Nimic, taică. Și după proferarea acestui mare adevăr, cum că nu e sens
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mai presupus a fi lipsit de experiență, îi spune cotoșmanului matur „nene” - raportul este ca de la discipol la maestru. Ce o fi învățat Geoană de la „nea Mitică”, el știe. Oricum, un lucru n-a reușit să-l prindă cu de-afurisenie: să fie „popular” cu masele. Deși se sforțează în direcția asta de când a început campania: bine instruit probabil de „stafful” său, și-a tras o geacă obosită și a pornit să alerge cu mâna întinsă după muncitori și să pupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ai vrut să fii șeful Gărzilor Patriotice, s-a rezolvat, ai vrut să fii șeful Marelui Stat Major, nici asta n-a fost cine știe ce, și uite așa, dintr-o lingușire în alta, te-a prins Revoluția în fotoliul de ministru, afurisenie pe capul tău, trădătorule, mai rău nu putea să iasă, toți stăteau la pîndă să-ți sară la beregată, ce răzbunare mai plăcută putea să-și fabrice Mortăciune decît cea în care ținta care trebuie lovită cade singură distrusă de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
agață cu bocancul patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de năduf ale gradatului, continuă cu un aer tâmp să mănânce din gamela plină pe jumătate cu fasole. Căprarul numai că nu ia foc. Roșu de enervare la față, țipă și mai tare la el: Paștele și dumnezeii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ei!" 18. Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Cum s-a vărsat mînia și urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, așa se va vărsa urgia Mea și peste voi, dacă veți merge în Egipt; veți fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem și de ocară, și nu veți mai vedea niciodată locul acesta!" 19. Rămășițe ale lui Iuda, Domnul vă zice: "Nu vă duceți în Egipt!" "Băgați bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi. 20. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
vreme: toți vor fi nimiciți, și vor cădea în țara Egiptului, vor fi nimiciți de sabie, de foamete, de la cel mai mic pînă la cel mai mare; vor pieri de sabie și de foamete și vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem și de ocară. 13. Voi pedepsi astfel pe cei ce locuiesc în țara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete și cu ciumă. 14. Nu va rămîne și nu va scăpa nici unul din rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
este mărturia depusă de cătră preotul Ioan Platynteris înaintea patriarhului și a unui sinod la care a luat parte și mitropolitul Valachiei, o mărturie prin care se confirmă cumcă episcopul din Achelous câștigase de la mitropolitul din Ioannina iertare și dezlegarea afuriseniei aruncată asupră-i. {EminescuOpXIV 193} Împăratul Carol IV renunță la Moldova. Dar nu numai pe terenul confesional, ci și pe cel politic. Principatele dunărene erau mult pețite, de se certau pentru ele. Împăratul Carol IV, care măritase pe fiică-sa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vagă amintire a unei scene înecate în sânge, spre a servi răzbunării sângelui, nu vrea să-mi vină în minte. N-am reținut nici un nume, fie el de cavaler, de țăran sau de cerșetor. N-a mai rămas nimic, nici o afurisenie rostită de vreun preot, nici un țipăt de vrăjitoare. Și totuși trebuie să fi curs fluvii de sânge, cel puțin o duzină de ruguri să fi fost ridicate și aprinse cu făclia înmuiată în smoală, căci spre sfârșitul primului capitol toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ai vrut să fii șeful Gărzilor Patriotice, s-a rezolvat, ai vrut să fii șeful Marelui Stat Major, nici asta n-a fost cine știe ce, și uite așa, dintr-o lingușire în alta, te-a prins Revoluția în fotoliul de ministru, afurisenie pe capul tău, trădătorule, mai rău nu putea să iasă, toți stăteau la pîndă să-ți sară la beregată, ce răzbunare mai plăcută putea să-și fabrice Mortăciune decît cea în care ținta care trebuie lovită cade singură distrusă de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
țărănești fac cincizeci de porci domnești”. Sau: bunurile cumpărate de înalții prelați puteau fi vândute. La prețuri mai convenabile, se înțelege. Ori: toți cei care nu se supuneau rânduielilor impuse, dintr-un motiv sau altul, cădeau sub strașnic blestem și afurisenie, în veacul vecilor. Gestul iertării păcatelor, amplu desenate de slujitorii Domnului, nu intra în obicei. Numai Dumnezeu avea drept de iertare... Din foarte multe motive - și puncte de vedere - și această carte a lui Vasile Ilucă are un vădit caracter
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de acum și în cel ce va să fie, și să fie supus blestemurilor patriarhicești și soboricești, și să-i fie Dumnezeu împotrivă în ziua judecății”... ― Cum ți se pare, părinte, acest început de dictatură “patrierșască”, care seamănă cu o afurisenie. Sau blestem în toată regula? ― Acesta e doar începutul, fiule. Nu mă îndoiesc că ai băgat de seamă că sfinția sa arhiepiscopul și patriarhul ecumenic al Constantinopolului, Chiril, a trecut în revistă tot ce aparține mănăstirii Barnovschi - bob numărat. Și nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Și mai hotărăște “patrierșia sa” ca egumenul de la Sfântul Sava să “meremetisească și s-o păzească,... și toate locurile mănăstirii... să nu poată cel de pe vremi egumen al Sfântului Sava să le vândă, ori să le schimbe,... sub povara de afurisenie nedezlegată și de veșnică anatemă. Și, de va urma așa ceva, să fie... cu știrea... patriarhului ce va fi atunci al... Ierusalimului”... ― Ai văzut cum îl prezintă pe Dimitrie Cantemir? “Dumitrașco voievod constantinopolitanul”. Mă întreb cum a putut să scrie acest
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu înghițituri mici, o parte dintre păcatele lumii, apoi, după acest exorcism global, trânti paharul pe masă. — Da’ ele, păcatele, tot nu se împuținează. Zâmbi, plimbându-și degetul pe buza paharului : De-aia nici setea mea nu are leac. — Cu afurisenii ai încercat ? Popa ezită. — Sigur nu bei vinul ăla ? întrebă, ca să câștige ceva timp. Maca dădu din cap, atunci popa întinse mâna după pahar și luă o sorbitură. — Pe cine să afurisesc ? întrebă, scoțându-și potcapul și ștergându-și broboanele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vinul ăla ? întrebă, ca să câștige ceva timp. Maca dădu din cap, atunci popa întinse mâna după pahar și luă o sorbitură. — Pe cine să afurisesc ? întrebă, scoțându-și potcapul și ștergându-și broboanele care se înmulțiseră. Pe cine să cadă afuriseniile mele ? — Pe mine, de pildă. Și tu, fiule, ce să faci cu ele ? — Nimica, le dau și eu mai departe. — Cui ? — Cui s-o nimeri. Cum își dau muncitorii cărămizile din mână în mână, până în vârful turlei, când fac o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tu, fiule, ce să faci cu ele ? — Nimica, le dau și eu mai departe. — Cui ? — Cui s-o nimeri. Cum își dau muncitorii cărămizile din mână în mână, până în vârful turlei, când fac o biserică nouă. Așa se dau și afuriseniile. — Și ce biserică vrei să construiești tu cu afuriseniile astea ? — Poate că n-o să iasă chiar o biserică... — De aia poți să fii sigur, adăugă popa și, astfel, se întoarse la cele sigure, înclinând damigeana deasupra paha rului. Încercă apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dau și eu mai departe. — Cui ? — Cui s-o nimeri. Cum își dau muncitorii cărămizile din mână în mână, până în vârful turlei, când fac o biserică nouă. Așa se dau și afuriseniile. — Și ce biserică vrei să construiești tu cu afuriseniile astea ? — Poate că n-o să iasă chiar o biserică... — De aia poți să fii sigur, adăugă popa și, astfel, se întoarse la cele sigure, înclinând damigeana deasupra paha rului. Încercă apoi să astupe gura damigenei cu un cocean de porumb
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușurezi, părinte, de păcatele cu care te încarci de la vinul de împărtășanie. — E vin bun, spuse totuși, plin de remușcări, părintele. Căpșunică adevărată, uite ce culoare are, parcă e piatra de la inelul episcopului. — Tocmai de-aia e bună câte o afurisenie, când se îngroașă mintea. E de folos, ca lipitorile, când se îngroașă sângele. Popa cugetă câteva clipe, privindu-l cu ochi înghețați. Apoi trase aer în piept și se porni : — Afurisit să fii, pe dinăuntru și pe dinafară ! Dădu drumul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
toți îngerii, cu serafimii, cu arhanghelii și cu puterile cerești ! Bată-te intrarea în biserică ! Bată-te toate sfintele rugăciuni și Duminica Floriilor și Schim barea la față ! Popa se înflăcărase. Încuviințările lui Maca îi sporiră elanul, la fiecare nouă afurisenie sălta de pe scaun, astfel încât începuturile erau cu o terță mai sus. — Blestemat să fii în creierii tăi, se bucură, în sfârșit, popa, privindu-l cu duioșie. Afurisit în gură, în piept și-n inimă, în mațele trupului tău, în toate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prorocilor. — Dar moaștele lui Iisus Hristos ? întrebă Maca. La auzul numelui Mântuitorului, ceva se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pui lumânările în sfeșnic... Își umplu un pahar și ciocni pentru vii, apoi cu stânga pentru morți. — Așa, spuse, câte o lumânare pentru fiecare. Și, când se stinge, mai aprindem câte una. Așa se cuvine, nu, fiule ? — Eu ziceam despre afurisenia în care te gândești la moarte și vorbești cu ea. — De ce să te mai gândești la moarte ? cugetă popa și, într-adevăr, în starea în care era, moartea părea ultimul lucru la care să se gândească. Moartea vine, oricum, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]