281 matches
-
octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Cu această propoziție a început lecția, prima mea învățătoare - Viața și, a adăugat: “ să nu începi o temă nouă, până n-o definitivezi pe cea dinainte și să-i pui punct!”, repetată ulterior și de afurisita de suplinitoare, cea cu nume exotic - Experiența, care mi-a făcut multe zile fripte. Pe parcurs acest semn - de punctuație, s-a ținut scai după mine, devenind un fenomen. Sigur nu este fenomenul globalizării, deși s-a manifestat ultima oară
LA ÎNCEPUT, A FOST... PUNCTUL! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345020_a_346349]
-
651 din 12 octombrie 2012. Cu această propoziție a început lecția, prima mea învățătoare - Viața și, a adăugat: “ să nu începi o temă nouă, până n-o definitivezi pe cea dinainte și să-i pui punct!”, repetată ulterior și de afurisita de suplinitoare, cea cu nume exotic - Experiența, care mi-a făcut multe zile fripte. Pe parcurs acest semn - de punctuație, s-a ținut scai după mine, devenind un fenomen. Sigur nu este fenomenul globalizării, deși s-a manifestat ultima oară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
stare de ... Citește mai mult Cu această propoziție a început lecția, prima mea învățătoare - Viața și, a adăugat: “ să nu începi o temă nouă, până n-o definitivezi pe cea dinainte și să-i pui punct!”, repetată ulterior și de afurisita de suplinitoare, cea cu nume exotic - Experiența, care mi-a făcut multe zile fripte.Pe parcurs acest semn - de punctuație, s-a ținut scai după mine, devenind un fenomen. Sigur nu este fenomenul globalizării, deși s-a manifestat ultima oară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
Îi voi răspunde de îndată, deși corect ar fi ca eu să pun problema mai întâi. Uffff! Am intrat și eu în trilemă acum!” - Mihai, te rog să mă scuzi! Mă gândeam dacă este bine sau nu să vorbesc depre afurisita asta de trilemă. Nu-mi era în gând, nu mă presează ca o mare grijă... Nu știu ce mi-a venit... Am auzit întrebarea ta. Nu, nu m-a cerut nimeni... Nici nu am avut nevoie și nici nu văd cum naibii
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
ai simți În ale omului boli toate căzînd asupra frunții tale sure blestemate". 90 Urizen răspunse: Citește cărțile mele, și explorează Constelațiile-mi, Întreabă-mi Fiii și ei te-or învăța să porți Război. Întreabă-mi Fiicele, care-,n întunecatele-afunzimi, afurisite, Frămînta pîine-a Suferinței la aspră mea porunca; căci eu sînt Dumnezeul Acestei groaznice ruine. Nălțați-vă, O, Fiicelor, la aspră mea porunca!" 95 Sfărîmînd Stîncile, Eleth și Uveth se nălțară, si Ona se nalta 197, Grozavnice cu vasele de fier
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și eu să vă propun, domnilor. Să sistăm cercetările noastre în spațiul îndepărtat... - Nu se poate! Trebuie să fie o șmecherie aici! protestă Barna pe un ton glumeț. Voi, Johanssonii, vă facilități unul altuia surprizele! Parcă jucați mereu într-o afurisită de piesă de teatru. Presimt o veste proastă! Sala se cutremură de hohotele unanime de această dată ale bărbaților. Iarăși unanime... - Să mulțumim, domnilor, prietenului Stefan Barna Praxtor pentru că ne reamintește constant cine suntem, tună Durdrin, acoperind vacarmul celorlalți. Așa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fără îndoială, dar mai sunt atâtea lucruri la care trebuie să vă gândiți. Cine va înlocui de pildă clonele? Cum veți face să le neutralizați pe toate? - Așteaptă doar să îmi recapăt eu arsenalul de pe Tengys și o să distrug toate afurisitele astea de Planete Agricole din Univers. Toate! M-arn gândit la asta... N'Gai Loon tăcu stânjenit, sperând că împăratul lui avea să sesizeze enormitatea acelei soluții. Bella privea însă concentrat în jos, încercînd să zărească fundul puțului perfect în care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lipsei de intermediere, cu ajutorul anumitor elemente lingvistice și narative. Printre aceste mijloace se numără, de exemplu, stilul indirect liber, deci reproducerea expresivă a gîndurilor personajelor prin expresiile lor specifice, în forma sintactică liberă a stilului indirect (de exemplu: Unde rămăseseră afurisitele de șosete? Ah, erau chiar aici. Bineînțeles, ascunse sub tavă așa dispărea mereu totul, cînd te apucai să cauți ceva.). Și pregătirea narațiunii este importantă în romanul cu narațiune personală. După cum arată Stanzel în Teoria narațiunii de mai tîrziu, remodelată
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din acest naufragiu programat e identificată în poemul care închide Rosa canina, sub forma sinuciderii, anticipată, de altfel, anterior, în mai multe rânduri: „Cândva eram grozavul descriptor al Florii de Măceș, Rosa canina, Rozalia:/ nu începeam bine să o descriu,/ afurisita îmi apuca mâna, gura, capul.// Vinerea trecută:/ descriu un cocoș, cocoșul nu mai cântă,/ se face hârtie mototolită, cade sub masă;/ descriu un câine, câinele nu mai latră, schelălăie,/ se duce dracului.// pe masa de scris, roșu, alb, verde, măceșul
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
îmi aduc aminte că cere mereu cîlți, ca să-și vîre în vîrfurile cizmelor. Ă Doarme încălțat, nu-i așa? N-are nici un hamac, dar l-am văzut culcîndu-se noaptea pe cîte un colac de parîmă. Ă Da, desigur, tocmai din pricina afurisitei ăleia de cozi. Și-o vîră în gaura colacului, pricepi? Ă De ce-o fi avînd bătrînul atîta de-a face cu el? Ă Presupun că pune la cale o afacere sau un tîrg. Ă Ce fel de tîrg? Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
evoce sclavagismul, Hiroșima, napalmul din Vietnam și uneori, într-un acces de mânie (pe care Vinner îl numea: isterie à la Dostoievski), se revoltau, strigând: „Da, desigur, sunteți cei mai bogați, cei mai puternici! Dar asta, pentru că jefuiți lumea întreagă. Afurisita voastră de Americă e o pompă de sânge! Chiar credeți că se poate cumpăra orice cu dolarii voștri?“ În astfel de momente, Vinner tăcea. Cunoștea prea bine natura explozivă, dar uitucă, a foștilor săi compatrioți. Dar, mai cu seamă, era
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe coada unui păun. Și le examinează cu severitate, una după alta, și chiar atunci, probabil atras de loțiunea care Îi parfumează picioarele, un țânțar aterizează pe unghia degetului mare și rămâne lipită. ― Of, fir-ar să fie spune Tessie. Afurisitele astea de gâze. Se apucă iar de treabă, Îndepărtând țânțarul și dând iar cu ojă. În seara asta din toiul celui de-al doilea război mondial, e pe cale să Înceapă o serenadă. E la distanță de câteva minute. Dacă ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
timp În care eu m-am spălat pe dinți. După un minut i-a apărut chipul oval, cu perdeaua de la duș strânsă Împrejur. Părea cheală și, cu ochii ei mari, semăna cu un extraterestru. ― Iartă-mă că-s așa de afurisită azi. M-am periat În continuare. Voiam să sufere un pic. Obiectului Îi apărură riduri pe frunte, iar ochii i se muiară, implorând. ― Mă urăști? ― Mă mai gândesc. ― Ești așa de rea! Îmi spuse ea, strâmbându-se comic, și trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apar mai multe cuvinte de întâmpinare, lângă care se află trei căsuțe mici, pe un fundal de un albastru-deschis spre verde, înconjurate cu roșu. Și nu se mai întâmplă nimic. ― Doamne, ce mai pierdere de vreme, spune Ben. Unde sunt afurisitele de poze? ― Poate că ar trebui să apeși pe una dintre căsuțe? Ben încearcă, dar tot nu se întâmplă nimic. ― Rahat, rahat, rahat. Uite ce e, trebuie să mă duc să mă piș; vin într-un minut, și încercăm s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
suficient, trebuie să fie suficient. Numai că, doar ca să fiu complet sigură, pun mâna pe telefon și sun. ― Kilburn Herald. ― Geraldine? Eu sunt. ― Jemima? Bună! Mi-e dor de tine, obrăznicătură mică ce ești, ghici cine trebuie să-ți facă afurisita de rubrică cât ești plecată. Mersi mult. Nu vorbește serios, dar înțelege în sfârșit de ce eram eu atât de nefericită să scriu rubrica sfaturilor de milioane. ― Și mie mi-e dor de tine. ― N-are cum să-ți fie. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu ceva, se pare că se descurcă. Ca să fiu cinstită, publicul face o mică pasiune pentru el. ― Hmm. Oare de ce mă simt aiurea când aflu asta? ― Oricum, dragă, cred că telefonul te costă o avere, iar eu trebuie să scriu afurisitele astea de sfaturi de milioane. Te sun în câteva zile, ce zici? ― Sună minunat. ― Bine. Ies cu Nick în seara asta și Dumnezeu știe dacă mă mai pot abține mult. Îți povestesc când vorbim data viitoare. Ne spunem la revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune ea. L-am ales inițial ca reporter, dar încă de-atunci am știut că aș putea obține mai mult»“. Când Geraldine termină de citit articolul, se lasă pe spate și-și aprinde o țigară, încercând să amâne lucrul la afurisita de rubrică de „Sfaturi de milioane“. Ochii îi lucesc. Ia ziarul din nou, scoate cele două pagini pline cu Ben Williams, le îndoaie cu grijă și le bagă într-un plic de format A4. „Dragă Jemima, scrie ea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în carne și oase, poate că n-aș mai simți la fel, poate că m-aș uita pur și simplu, la el, aș recunoaște că arată bine, dar n-aș permite ca asta să mă afecteze, dar nu, e o afurisită de lege a lui Murphy. Simt exact același lucru pe care-l simțeam acum șase luni, și-mi dau brusc seama că am să mă comport ca o adolescentă lovită de amor. N-o să știu ce să-i spun, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
era mai interesat să se plângă de faptul că n-a primit încă materialul Jemimei și nu luase legătura cu el, să-i spună că se mutase. Ben căutat prin haine, prin genți, prin valize, și tot n-a găsit afurisita de bucată de hârtie. Deși s-a întors doar de o săptămână, s-a gândit tot timpul la Jemima Jones. În mijlocul unei transmisii își pierde deodată firul ideilor, când îi apare brusc în minte imaginea Jemimei, cum se uita cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ocean și, în ultimul paragraf, își trage un glonț în cap. Totuși, câțiva membri apropiați din familia mea extinsă, care, de obicei, îmi purecă textele publicate în căutarea greșelilor tehnice, mi-au atras atenția cu amabilitate (cu mult prea multă afurisită de amabilitate când, de obicei, se năpustesc asupra mea în calitate de gramaticieni) că tânărul „Seymour“, acela care mergea și vorbea în prima povestire, ca să nu mai menționăm sinuciderea, nu era deloc Seymour, ci, în chip ciudat, cineva care semăna frapant - hop-țop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dimineață bine călcat și o pereche de mănuși gri, ca să le ducă direct în tipografia lui întunecoasă, unde or să fie împachetate într-o manta de praf, cu o clapă la coperta a patra pe care or să figureze câteva afurisite de remarci promoționale, solicitate și obținute de la acei „anume“ poeți și scriitori care nu încearcă nici un scrupul în a comenta în public operele colegilor lor artiști (de obicei rezervând recomandările cele mai calde pentru prietenii lor, pentru cei presupuși a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
e vorba de omul ăsta nu pot face muncă de conțopist. Pot doar să sper că unelelucruri vor putea fi transmise acestor pagini cu oarecare sensibilitate, dar dați-mi voie ca, măcar o dată în viața mea, să nu cern fiecare afurisită de frază, că iar nu mai sunt bun de nimic. Firele de păr care-i săreau în frizerie constituie primul lucru presant care-mi vine în minte. Ne duceam să ne tundem la fiecare a doua emisiune radiofonică, adică o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Până la urmă nu mă duc la culcare. Cineva de pe aici mi-a ucis somnul. Bine a făcut! O voce stridentă, neplăcută (nu a vreunui cititor): „Ai spus că o să ne povestești cum arăta fratele tău. N-avem nevoie de toată afurisita asta de analiză și de vorbăria asta cleioasă!“ Dar eu am nevoie. De fiecare părticică din vorbăria asta cleioasă. Fără îndoială, aș putea renunța la o parte din analiză, dar am nevoie de fiecare părticică din vorbăria cleioasă. Dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
reveni la dimensiunile unui om. Privindu-l mai cu atenție, Tony Pavone observă mersul acestuia cu pași șovăitori - clătinându-se. În dreptul său se opri, făcând o plecăciune de om vizibil turmentat. „Vă rog... Aveți un chibrit...? Ași dori să aprind afurisita asta de țigară...” Răsucea În mână o jumătate de țigară pe care cu greu o ținea În echilibru. În câteva rânduri era s’o scape jos, dar, de fiecare dată, sprijinindu-se de el, o prindea ca prin minune...! Cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
permis de liberă eșire și intrare având În vedere probleme medicale cu recruții la spitalul orașului iar uneori, nevestele ofițerilor fiind răcite la făcem masaje și le aplicam ventuze iar de multe ori plictisit, onoram centrul orașului privind frumoasele dar afurisitele fete ce erau greu abordabile dacă nu vorbeai ungurește...! În a-l noulea Cer fericit de isprava mea și, pierdut În imensitatea spațiului galactic, Încă savuram parfumul Îmbrățișărilor prietenei mele dragi și făcând pronosticuri de zilele ce vor urma după
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]