474 matches
-
sfîrșit aruncă vălul de perle peste smîrcuri: "De-atunci, Ioana, la toți, seară de seară,/ Le-a fost cînd floare de jar, cînd nor, cînd vioară." Un joc. Un altul, joacă de sine, e Atavism: Dacă e joc, opriți jocul afurisit!/ Căci mă simt ostenit.../ Mi-e gura amară și trupul greu,/ De parcă aș duce-n mine un Dumnezeu...". Renunțările, știute, ale modernismului. Poezia care, însă, combină imagini din recuzita comună a marilor clasici ai perioadei, într-un fel care nu
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
benigne care nu ar putea constitui azi prilej e mare supărare: moftolog, "nifilist", mangafa, mitocan, prea sec, mazetă. Chiar în atmosfera încărcată politic, bandiții și mizerabilii sînt numiri maximale. Blestemele sînt mai colorate. Zița își blestemă viața - a dracului și-afurisită - pentru că nu merge la Iunion îi urează soră-sii - parol - s-o îngroape. Mitocanul }ircădău e calificat disprețuitor: pastramagiule, dar azi nu vedem de ce ar fi asta o vorbă se rușine. Călătorul din Bubicó blesteamă cîinele în gînd să-l
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
cununie religioasă nu mai sunt admise”, a explicat preotul Ștefan, întrebat dacă cel care trece prin mai multe divorțuri poate obține iertarea păcatelor de la Dumnezeu. Nici Andreea Marin și nici Ștefan Bănică nu se mai pot cununa religios, ei fiind "afurisiți", potrivit unui canon bisericesc. “Acest canon este o lege clară și precisă, până în veșnicie. Din punct de vedere al canonului, păcatul divorțului nu se va ierta nici în veacul veacului și nici în cel ce va să fie, cum spunea
Andreea Marin și Ștefan Bănică, "osândiți" să nu se mai cunune religios by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72842_a_74167]
-
în rutina unei vieți terne, cădem treptat din rangul unor ființe cu pretenții culturale. Mai precis e vorba de inerție, de fuga de răspundere și de mutația mentală pe care a suferit-o, în ultimele decenii, noua generație. Inerția, această afurisită pasivitate de a lăsa lucrurile să vină peste noi fără să schițăm vreun gest de împotrivire, o regăsim nu doar sub forma rutinei care ne ucide treptat resorturile de spontaneitate, dar mai ales sub chipul obedienței cu care întîmpinăm restricțiile
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
-ți bluza și să plecăm! FLORA: Toată lumea știa, numai Serafina habar n-avea. Vorbesc despre fapte care au reieșit din anchetă, în timp ce asta zăcea-n pat cu ochii-nchiși și pătura trasă peste cap, ca struțul. Leagă-mi bluza asta afurisită! Și a fost o legătură sentimentală lungă, nu pur și simplu un „descalecă și du-te!” O legătură serioasă, care a ținut mai bine de un an. (În tot acest timp, Serafina a stat încremenită în prag, cu ușa deschisă
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
nu reușea să-și scoată din cap cuvintele lui Sadedin despre trupul de femeie. Nicicând nu se înfierbântase așa de tare. Pesemne că apropierea luptei îi ațâța pe toți. - Ochii, ca și părul, sunt partea cea mai rușinoasă și mai afurisită a trupului femeii, răcnea mai departe predicatorul. O femeie cu ochii descoperiți este mai primejdioasă decât o femeie dezbrăcată. Fără să știe nici el de ce, Tuz Okcean simți nevoia să ofteze din rărunchi. Într-o viață întreagă nu auzise atâtea
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
ar lUa Un geamăt doar să mi-o înmoi. OFELIA: Ești tot mai înțepător și tot mai jignitor. HAMLET: La fel vă purtați voi cu bărbații voștri. - Haide odată, criminalule: futu-i mama ei de treabă, termină cu scălâmbăielile astea afurisite și dă-i bătaie. Hai odată, „croncanulcroncăne a răzbunare."8 LUCIANUS: Gând negru, ceas de taină, mâini dibace Și-otravă - bun prilej faptei ce coace. Tu, suc din ierburi noaptea adunate, 'Ntreit sporind veninul lui Hecate 9, Cu vraja-ți
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
care devin prea repede cârcotași ajungând să se plângă că satele românești ar fi mizerabile, organizarea superficială, conducătorii militari niște țărani, pentru că au existat și asemenea reacții, Nicolae Iorga răspunde demn și deschis prietenului polon: Noi avem, așa zdrențoși, o afurisită putere de a răbda". Ce aluzie fină la cei plecați de-acasă. Dacă Ambasada Poloniei nu a sesizat aceste lucruri nici până azi, ele au fost remarcate de cea germană din România de vreme ce ministerul de externe german avea să îl
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o și mai mare autenticitate Memoriilor. Astfel, Eugen Ionescu era ,urâțel foc, mic, plin de mișcare și nerv... pe atunci veșnic neliniștit, jucăuș ca un copil, poznaș, afurisit". Parcă prin contrast, Emil Botta îi apărea Luciei Demetrius ca ,un băietan, ca un înger, înalt, cu părul negru, cu ochi albaștri, alb ca o chiparoasă, sfios și încurcat în mișcări". Alterna tristețea cu gluma, cu autoironia. Vagabonda întru încredere
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
diferența. Optzeciștii, teoreticieni chibzuiți (mă gîndesc acum la Nedelciu, Babeți, Mihăieș, dar pot fi foarte bine alții...), planificau o narațiune ŕ venir, la capătul unor laborioase preparații, ca să aibă surpriza că, sfidînd pensele lor de legiști ai hîrtiei, ea șiroia, afurisită, pe lîngă. Florina Ilis, unlike them, să spun așa, chiar își obține povestea acolo, în formele cu care îmbucătățește evenimentele. De aici, al doilea avantaj. Tăietura. Un decupaj ,agățat", ca și cum foarfeca s-ar opri într-o bandă de siguranță. Dacă
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
Cristian Tudor Popescu indomptabil sardonic se întrebau frățește de unde ar putea proveni zvonul, ministrul Justiției, d-na Monica Macovei, certifica: în adevăr, în luna aprilie a anului viitor, un mare corupt va fi capturat, monitorizat, pus la păstrare. Izbitor paralelism, afurisită coincidență, fantastic decalc, odată ce, asemeni reptilei din lacul scoțian, existența materială a unui mare corupt nu fusese încă dovedită, iar cei mai mulți dintre noi o considerau de ordinul basmelor. în șocul noutății, guturaiul îmi reveni, cu o asemenea forță, încât am
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o și mai mare autenticitate Memoriilor. Astfel, Eugen Ionescu era "urâțel foc, mic, plin de mișcare și nerv... pe atunci veșnic neliniștit, jucăuș ca un copil, poznaș, afurisit". Parcă prin contrast, Emil Botta îi apărea Luciei Demetrius ca "un băietan, ca un înger, înalt, cu părul negru, cu ochi albaștri, alb ca o chiparoasă, sfios și încurcat în mișcări". Alterna tristețea, cu gluma, cu autoironia. Vagabonda întru încredere
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
îl cheamă pe erou, îi cântă Wagner, înțelegeți de ce, o poreclește batjocoritor Miss Holocaust 1945, dar, în cele din urmă, se obișnuiește cu ea și conviețuiesc o bucată de vreme. Așa își dă seama că Anna Frank e o femeie afurisită, o revoltată permanent, care se certa în copilărie la cuțite cu mama ei și se visa scriitoare, iar acum îl tratează pe Simon Wiesenthal drept „un mare rahat”. Toată această „farsă metaforică”, după cum o numeș te un comentator, ar avea
Un roman provocator () [Corola-journal/Journalistic/3887_a_5212]
-
în ordinea impusă prin norme ce a urmat Primului Război Mondial reapare la finalul celui de-al doilea. Concetrându-se pe o societate care îi este familiară, Sillitoe pune în lumină felul în care este practicată această mefiență: prin revoltă („sunt un țap afurisit care încearcă să i-o tragă lumii”) și având sentimentul urgenței (există referințe frecvente la posibilitatea reizbucnirii războiului). Doar că, la fel ca eroii lui seize the day din interbelic, Arthur Seaton se vede înfrânt de forțele supraordonatoare împotriva cărora
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
de tristă amintire și grație finală, 1989. Sînt pagini scrise la temperatura maximă pe care o poate atinge prietenia și mi-au amintit de corespondențele masculine din secolul romantic, de oamenii celeilalte revoluții, cea de la 1848, cu o gură mai afurisită, totuși, la 1989. Iată cum se încheie scrisoarea către Pleșu a poetului încă activ Dinescu, din 2 decembrie 1989, cînd destinul nostru politic era înspăimîntător de nesigur: “Totul e să nu murim. În decurs de 9 luni eu am fătat
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
aseptic în care, oricîtă murdărie aș fi făcut, totul lucea de curățenie. Adio, tu, stilou antediluvian, unealtă primitivă și mîzgălitoare, adio, tu, blestemată de hîrtie poroasă și scorțoasă, care m-ai torturat cu petele și rănile tale, adio, tu, caligrafie afurisită ce mi-ai asasinat nopțile tremurul tău hidos, adio, tu, umflătură a tendonului metafalangian, adio, tu, masă de scris, adio, tu, ritual. Da, adio, tu, ritual. Mi-am dat la un moment dat seama că tot ritualul meu, atît de
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
Simona Tache Zici că-s politicieni din România, așa guralive și afurisite sunt. Sau, hai, trei Oane Zăvoranu, care se ceartă cu trei mame de-ale Oanei Zăvoranu.
Nişte vrăjitoare de la Praga by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19475_a_20800]
-
ca să nu te scarmene pe șira spinării! - Îi era teamă că rămâi nemăritată, așa că mai bine s-a împiedicat! Iar tu mă zoreai, „fuga, fuga să nu ne prindă tătuca!” Erai focoasă ca o vulpoaică și iubăreață ca o viperă! - Afurisit boșorog, și se luă după el cu un par smuls dintr-un gard. - Ai grijă tinere, așa ai să pățești și tu la vârsta mea dacă nu-ți strunești cum trebuie iapa în tinerețe! - exclamă șugubăț unchiașul și o luă
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla în fața ei. Nici acum nu-mi dau seama cum a ajuns bunicul verișorului meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu meseria aceasta, căci
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
îți adormeau părinții obosiți de truda zilei. Doi nebuni sub noaptea unui nuc, asta eram. Nu ne promiteam nimic, stăteam așa îmbrățișați și ascultam zgomotul nopții pustii. Ne mai speria din când în când lătratul unui câine, sau un cocoș afurisit ce trezea și noaptea cu melodia lui ce dădea semnul că zorile-s pe drum și ziua vine. Săreai fereastra înapoi atunci, iar eu plecam așa de mândru că am stat cu tine o noapte întreagă că zăpăcit de gusturile
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
vezi, ce-i cârâiala de-afară? Dar n-apucă să-și termine vorba că în salonul de gheață albastră, unde avea loc concertul, intră val-vârtej, călare pe mătură, Baba Cloanța Cotoroanța: - Văleleu, e jale, Majestate! - Ce-i cu tine, Cotoroanță afurisită? îi zise împărăteasa. Ți-a turbat potaia? - E jale, Majestate! Vine Soare cel Cumplit și de noi afurisit! - Cum? Ce vrei să spui? Nu l-am alungat din împărăție de-atâta vreme? Ce mai vrea? - Și-a trimis soli care
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
albastră, unde avea loc concertul, intră val-vârtej, călare pe mătură, Baba Cloanța Cotoroanța: - Văleleu, e jale, Majestate! - Ce-i cu tine, Cotoroanță afurisită? îi zise împărăteasa. Ți-a turbat potaia? - E jale, Majestate! Vine Soare cel Cumplit și de noi afurisit! - Cum? Ce vrei să spui? Nu l-am alungat din împărăție de-atâta vreme? Ce mai vrea? - Și-a trimis soli care vestesc că vine Primăvara, vrăjitoarea cea rea, fiica lui Soare cel Cumplit, să te ucidă, iar pe noi
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
situația un coleg din apropiere. Ți-ai dat foc la valiză!... - L-ai enervat!... a constatat indignată și o colegă căreia îi venea rândul la răspuns. Abia atunci am intuit cât de pripit procedasem. Trebuia să renunț la acel tren afurisit, și la încă unul, dacă ar fi fost necesar, numai să răspund solicitării profesorului. Regretele de atunci mă mai încearcă și acum. Sau, poate, îmi făceam griji degeaba. De ce să fi ținut profesorul peste ani minte o întâmplare anodină ce
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
am jucat rolul acesta blestemat. M-am săturat! Odată și odată, tot voi pleca de aici. --Te-ai săturat, ai? Dezbracă-te și scoate banii! Dă-i rochia de sirenă Ralucăi și tu treci în locul ei la pregătit și servit! Viperă afurisită! Sofica a-nceput să plângă cu hohote: --Cu ce sunt eu de vină, dacă m-a strâns în brațe și m-a sărutat? --V-am spus, mă, că este omu’ meu, tatăl băiatului meu? Un pic de respect vreau de la voi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
am jucat rolul acesta blestemat. M-am săturat! Odată și odată, tot voi pleca de aici.--Te-ai săturat, ai? Dezbracă-te și scoate banii! Dă-i rochia de sirenă Ralucăi și tu treci în locul ei la pregătit și servit! Viperă afurisită!Sofica a-nceput să plângă cu hohote:--Cu ce sunt eu de vină, dacă m-a strâns în brațe și m-a sărutat?--V-am spus, mă, că este omu’ meu, tatăl băiatului meu? Un pic de respect vreau de la voi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]