201 matches
-
toți au stomacul destul de tare pentru asta. P.P.S. M-am gândit la un „calambur“. Jacqui a „răscrăbluit“ în chiloții lui Joey. Am pus mâna pe telefon. Trebuia să vorbesc cu Jacqui. Era incredibil - ea și Joey? Dar mi-a răspuns afurisitul de robot. Ce frustrant! — Unde ești? În pat cu Joey? Doamne, sper că nu. Sună-mă. I-am lăsat același mesaj pe celular și am început să mă plimb din colț în colț, rozându-mi unghiile, încercând să-mi omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să alunece în jos pe frânghii, să facă flotări și genuflexiuni și să alerge multe mile de colo până colo, în sus și-n jos pe coasta dealurilor, atât de mult încât oamenii se plângeau nu numai maimuțele perturbau liniștea, afurisiții de militari făceau la fel. Tropăind prin grădini și călcând florile în picioare, alergau pe proprietățile private, lăsau urme prin straturile de flori și grădinile de legume, trezindu-i pe oameni în zori în fiecare zi, în ziua următoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Îi sunt dator. Ridică din umeri și făcu un gest moale din mână. Trebuie să scap din rahatul ăsta. Iar tu ești un nătărău dat naibii, care contează pe noroc. Ce treabă ai tu? Ține-ți fleanca și dă-mi afurisiții ăia de bani. Exact asta am vrut. Era exact ce îmi trebuia să văd și să aud și să simt, salutul pe care mi-l adresa spaima lui în clipa când noi treceam unul pe lângă celălalt. Eu înălțându-mă, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
peste umăr la mine, cel ce încă mai stă în ușa berăriei, șovăind între intenția de a intra și a mă așeza la masa mea, cu cei doi orbi, sau de a mă întoarce în freamătul Bulevardului, încercând să găsesc afurisitul acela de oficiu al I.T.B-ului cu obiectele pierdute prin autobuze, troleibuze sau tramvaie, să-mi recuperez servieta cu cheile, să mă întorc la garsoniera mea, să pot deschide ușa, să mă arunc în pat și să dorm, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lepetiție“. S-au deschis ușile. Înaintam atent, îngrijorat. Nu eram convins că mă trezisem deplin din beție. Mă temeam să nu mă împiedic, să nu amețesc sau, și mai rău, să mă năpădească cine știe ce revoltă a stomacului tocmai la urnă. Afurisitul șut metafizic. Aerul rece mă chinuia în continuare în partea dreaptă. Mă gândeam dacă nu am probleme cu circulația. Nu s-a întâmplat nimic. Am intrat. Am votat în cabină cu șoimul în cârcă. Ajunși la urnă, copilul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ruptă din geantă, e pe 27th, Între 10th și 11th. Se numește... —Bungalow 8, răspunseră ei la unison. De unde știți voi chestia asta? —Scumpo, e pomenit așa de des În Page Six, Încât ai putea crede că proprietarul e chiar afurisitul de Richard Johnson. Am citit undeva că e o imitație a bungalow-urilor din Beverly Hills Hotel și că serviciul e la fel de bun ca acolo. E doar un club de noapte, dar În articolul ăsta era pomenit un concierge care-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
greu jurământ, smeriți vă la iconostase, căci timpul sub care trăim e sfâșiat de bezne cu dibăcie manevrate de cei ce ne vor pieirea. Legionarului i se face o mare nedreptate, dar va veni timpul, și nu-i departe, când afurisiții și nedemnii noștri ponegritori vor fi nevoiți să recunoască cât rău au făcut nu numai legionarului și Mișcării Legionare, ci însuși neamului românesc. Vitejia și dăruirea legionarului au fost scut pentru Biserică și Neam. Unii, vitejia și dăruirea legionarului, le-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
le am, așa că i le împărtășesc cu sinceritate. — Ce spirit nemaipomenit! zice el încet. Ești calmă și netemătoare. Te uiți la Fiul Cerului de parcă ar fi un copac. Hotărăsc să nu-l întrerup. Uite ce e, sunt obligat să dau afurisitul de cearșaf. Shim așteaptă să-l ia. Trebuie să-l dea oficialilor Curții pentru a fi examinat și înregistrat. Apoi vor aștepta semnul unui moștenitor. Vor calcula datele pe degete. Doctorii vor fi chemați să stea pe aproape, zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei sunt bine și ele? Un moment, pe chipul lui Sakichi apăru o expresie care părea să spună că nu-și amintea. Dacă răspundea ca și cum ar fi așteptat întrebarea, n-ar fi făcut decât să-i stârnească lui Hideyoshi bănuielile (Afurisitul ăsta de Sakichi a aflat) și, fără îndoială, l-ar fi făcut să se simtă prost mai târziu. Dovada era aceea că, în clipa când întrebase, stânjenit, despre Chacha, expresia impunătoare a lui Hideyoshi se risipise și chipul, aparent autoritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plimbare, nu să dai pe gât bere în birtul ăla îngrozitor! — Să piși sau să nu piși, aceasta-i întrebare, zise Wilt, servindu-se cu niște fulgi All-Bran. Și ce te aștepți să fac? Să-mi fac un nod la afurisitul ăla de ștremeleag? — Mie oricum nu-mi folosește la nimic, fie că-ți faci, fie că nu, zise Eva pe un ton mușcător. — îmi ajută mie și-ncă al dracului de mult! Oricum, mulțumesc pentru interes. — Eu mă refeream la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de coerent. Adică e în natura lucrurilor, nu-i așa? — Așadar, tu ești de părere că ființa umană e un animal agresiv, zise Wilt. — Sigur că e. La dumneavoastră i se zice istorie - numai războaie și chestii d-astea. Numai afurisiții de poponari se feresc de violență. Pe timpul orei lui libere, Wilt duse cu el această perspectivă asupra lucrurilor în cancelarie și extrase și o ceașcă de cafea de la automat. I se alătură și Peter Braintree. — Cum a mers la petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la cele petrecute.“ Se gândește un căcat! Vaca aia proastă nu e în stare să gândească! Joacă teatru, se miorlăie, se extaziază povestind despre lipsurile ei și-și provoacă extaze de autocompătimire. Wilt parcă o auzea și acum dondănind despre afurisitul ăla de manager de bancă și despre cum ar fi trebuit să se mărite ea cu el în loc să se lege la cap cu un bărbat care nu era în stare să avanseze nici măcar la un colegiu tehnic și care umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se folosise de o doză bună de inventivitate atunci când se salvase dintr-o situație disperată. Totuși rămânea un gând plăcut. Wilt își termină treaba în toaleta de serviciu și se uită în jur după hârtia igienică. Nu mai era deloc. Afurisitul de sul se terminase. Se căută în buzunar, unde găsi biletul de la Eva, așa că îi dădu o utilizare potrivită. Apoi trase apa, trimițându-l prin labirintul țevilor, pulveriză un pic de Harpic după el ca să-și exprime opinia despre bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Eva și cu mine. în Trei deja e prea mare aglomerația. — Trei? Cu atâtea țâțe în jur, suntem pe puțin cinci. Bun, așadar eu o să dorm pe punte. Trebuie să ne trezim devreme dacă vrem să ieșim o dată dracului din afurisitul ăsta de banc de nisip. Oare nu căpitanul Pringsheim ne-a băgat în el, dragule? — E din cauza afurisitelor ăstora de portulane! Hărți maritime! Măcar dacă ar preciza cu exactitate adâncimea! — Dac-ai ști unde suntem, probabil ai descoperi că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vrut să știu c-o să-i facă praf biela? replică Gaskell. Eu n-am vrut decât să ne vedem ieșiți odată din bancul ăsta de noroi. Spune-mi cum crezi că aș fi putut s-o fac fără să forțez afurisitul ăsta de motor! — Ai fi putut să cobori și să împingi vasul! Gaskell se uită peste bord. Aș fi putut să cobor și să mă înec. — Da, și-atunci nava ar fi fost mai ușoară. Toți trebuie să facem niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de zece ani, Wilt stătuse în fața clasei și răspunsese la întrebări irelevante, comentase de ce abordarea rațională a vieții propusă de Piggy era preferabilă brutalității lui Jack, de ce optimismul lui Pangloss era așa de nesatisfăcător, de ce Orwell nu voise să împuște afurisitul ăla de elefant sau să-l spânzure pe omul acela, și în tot acest timp ignorase intervențiile verbale menite să-l scoată din minți și să-l reducă la starea în care ajunsese bătrânul Pinkerton, bietul de el, atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la fel de sclipitoare ca asta, o să ne bagi într-un bucluc și mai mare decât cel în care suntem deja. Nu văd de ce, se apără Sally. — O să-ți spun eu de ce, zise Gaskell. Pentru că tu te-ai dus și-ai furat afurisitul ăsta de Hesperus! Uite de ce! — Nu l-am furat! L-am... — Asta să le-o spui caraliilor! Numai spune-le. Apucă-te acum și dă foc la stufăriș și-o să-i vezi cum tăbară pe noi și încep cu întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
când îl ridici a doua oară și te trezești cu toți avocații bulucindu-se ca să-l apere la proces. Toți or să chițăie despre brutalitatea poliției și despre victimizare. N-o să mai fii în stare nici să te auzi vorbind. Afurisiții ăia de avocați ai lui or să fie în culmea gloriei. Mai întâi păpuși gonflabile și după aia lipsa vreunui cadavru. O să iasă curat ca lacrima. — Oricine-i în stare să pună la cale o asemenea poveste trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să știu e ce fel de repetiție făceai. Uite, asta aș vrea să aflu. — V-am spus deja. O simplă idee. — Ce fel de idee? — O idee, atâta tot. Doar o simplă... — Wilt, dacă mai continui așa, zbieră inspectorul, cu afurisiții ăia de fluturi, să mă bată Dumnezeu dacă n-o să-mi încalc obiceiurile mele de-o viață și-o să-ți rup blestematul ăla de gât! — De data asta nici n-aveam de gând să pomenesc de fluturi, îi răspunse Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
recunoști adevărul nici când îți sare singur în ochi. Inspectorul Flint se ridică de pe scaun și părăsi încăperea. — Tu de colo! îi zise el primului polițist pe care îl întâlni. Du-te în camera de anchetă și pune-i întrebări afurisitului ăluia dinăuntru! Nu te opri până nu-ți spun eu! Ce fel de întrebări? — Orice fel. Absolut orice. întreabă-l tot timpul de ce a vârât o păpușă gonflabilă din plastic într-un puț de pe șantier. Asta-i tot. întreabă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vreun fel de anul IV Zidari. Așa că domnul Morris rămase singur și era dispus să se lase deranjat de sergentul Yates oricât de mult ar fi avut chef acesta din urmă, numai să nu mai fie nevoit să preia el afurisiții ăia de zidari. — Cu cea mai mare plăcere, zise el, etalând o cordialitate ce contrasta ciudat cu privirea hăituită din ochii lui. Ce fel de amănunte ați vrea să aflați? — Doar o impresie generală asupra omului, domnule, zise sergentul. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dr. Mayfield încerca disperat să readucă discuția la problema dublei atestări. — Doamne Dumnezeule! bâigui profesorul Baxendale. Judy se opusese eforturile lui Barney și ale oamenilor săi, alunecând înapoi în puț. — Numai gândiți-vă cât trebuie să fi suferit! Ați văzut afurisitul ăla de braț? Dr. Mayfield îl văzuse. Se scutură înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aceea făcea ca sarcina lui Barney să fie atât de dificilă și insuportabil de grețoasă. După ce trupul alunecă în josul puțului pentru a patra oară, Barney coborî el însuși jos sub pământ, ca să ajute la recuperarea obiectului din gaura de pilon. — Afurisiților, dacă o scăpați, urlă el din adâncuri, o să aveți aici jos două cadavre, așa că țineți-vă strâns de funia aceea, indiferent ce s-ar întâmpla! Eu o să i-o înfășor în jurul gâtului. Inspectorul Flint se uită lung în josul puțului. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ore, iar acum încerca să recupereze ceva din el. Mă trezești ca să-mi spui nu știu ce idioțenii despre un preot paroh pe nume Sigmund Freud... — St John Froude, domnule, zise Yates. — Nu-mi pasă cum îl cheamă. Tot neverosimil sună. Dacă afurisitul ăla de individ zice că femeia nu e acolo, nu e acolo. Ce-ar trebui să fac eu? — M-am gândit numai că poate ar trebui să trimitem o mașină de patrulare ca să verifice, asta-i tot. — Ce te face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să-l descopere în eliberarea sexuală, în Emanciparea Femeilor și în Taina Sfântă a Orgasmului, în care se putea pierde pentru veșnicie. Lucru care, dacă stăteai să te gândești, chiar părea să se fi întâmplat. Și-i luase și pe afurisiții ăia de soți Pringsheim cu ea. Ei bine, era clar că va trebui să dea niște explicații atunci când o să se întoarcă - dacă o să se mai întoarcă vreodată. Wilt zâmbi în sinea lui, gândindu-se ce-o să zică Eva atunci când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]