129 matches
-
pe altul, să apuce cățuiul așezat în vârful candelabrului portativ. Nero, avantajat de înălțime, pune primul mâna pe el și i-l întinde victorios tatălui. Rămas în urmă, Drusus se pune pe plâns, urmat aproape instantaneu de chirăiturile lui Puppus. Agasată, Agrippina smulge copilul din brațele doicii și-l molcomește cu șoapte liniștitoare. Cu cealaltă mână liberă, scormonește în cutia din vârful candelabrului de argint după o fărâmă de tămâie, pe care i-o dă lui Dru sus, să tacă din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tonul devine rugător: — Dacă ai ști cum e pe acolo, nu l-ai fi trimis în fundul lu mii, la Tomis. Barbarii ăia își ung săgețile cu sânge de șerpoaică. Nici cu zăvorul tras nu poate dormi noaptea liniștit. Împăratul ridică agasat din umeri și dă să se îndrepte spre lectică. Dialul îl reține de togă: — Se luptă sărmanul cu frigul. Pe malul Pontului Euxin iarna nu-i blândă, ca la noi. Îți cerșește doar îndurarea să-i aduci trupul acasă dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
duc În explorare. Preacurvirea temeinică este o activitate solitară. Îi prea frig să port pantofi, mai ales din ăia care se pun ușor În picioare, da tresă te-nțolești când te duci la curve și nu ține să te lași agasat ca dracu de șireturile unor ghete mai Înalte. În ciuda frigului, doar sunetul scos de tălpile mele pe caldarâmul străzilor de pe lângă canale și modul cum mă simt când pășesc pe el sunt Îndeajuns să-mi dea o semi-erecție. Am intrat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iar militarul făcu la fel, dar păstră în colțul buzelor, odată cu trabucul, un zâmbet subțire și disprețuitor care făcu din noi în două secunde un fel de rude cu viermișorii. Așadar, despre ce-i vorba? întrebă judecătorul, pe un ton agasat, cercetând totodată chipul lui Josăphine de parcă ar fi avut înaintea lui un animal. Mierck nu mă plăcea și nici eu pe el. Meseriile noastre ne obligau să ne întâlnim adesea, dar niciodată nu ne spuneam nimic. Discuțiile noastre erau scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
da, hm... Cine este? A, sărut mâinile, doamnă dragă. Nu, nu v-am uitat, nu... cum aș putea? Acum? Hm... Firește, de ce nu? Sărut mâinile... Înainte de a închide, Sidoniei i s-a părut că aude un glas de femeie întrebând agasată: Cine-i, puiuleț? Bărbatul era un medic, un fost client de-al ei, cu o înfățișare atât de plăcută încât îi adusese mai mult necazuri decât bucurii. Intrase într-o poveste destul de urâtă pentru o persoană ca el, își putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era hipnotizată, aproape că îi era teamă când îl vedea cu pupilele mărite, cu buzele întredeschise. Înțelege, au trecut atâtea zile, Carmina. Vreau să știu ce-ai făcut tu în timpul acesta, vreau să știu totul, trebuie! Nimicuri, nimicuri, nimicuri, rosti agasată femeia. Sâmbătă am știut că nu vii, duminică la fel, sfânta, sfânta familie nu permite aceasta. Luni te-am așteptat, nu eram prea convinsă că ai să vii, marți am știut că nu vii, nu mă întreba de unde, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cred că e o evidentă pierdere de timp, răspunse acesta. — Te referi la aripa găsită sub apă? — Nu știu ce este, dar știu exact ce nu este. Nu este o navă spațială dintr-o altă civilizație. Ted, aflat În apropiere, Întoarse capul agasat. Era limpede că cei doi avuseseră deja o discuție pe această temă. — De unde știi? Întrebă Norman. — Un calcul simplu, răspunse Harry, gesticulând plictisit. De-a dreptul banal. Cunoști ecuația lui Drake? Norman o știa. Era una din supozițiile faimoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fie mulțumit și să se împace cu familia. N-aș fi putut zice că se purta urât cu mine, dar nici bine nu se purta, ceva turbure îi apărea în ochi când îmi vorbea, că, îmi spunea el cu scepticism agasat, ce cred eu că o să ajung dacă sunt la școală? Și ăsta, ca și alții, din sat și mai târziu din București, vedeau pentru mine cu ochii minții un sfârșit lamentabil. Era o dorință a lor obscură, dintr-o aversiune
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să scrii, la un interval regulat, un număr de pagini. Aproape toți cei care au făcut-o pe un timp mai îndelungat au sfârșit prin a se plânge. De la marele Caragiale și până la Pastenague, care mă privește în acest moment agasat, dacă nu chiar furios. Murmură printre dinți: — Spuneai că ai citit cele trei volume despre Jurnalul intim ale lui Eugen Simion și că ți-au plăcut... — Așa e! Mi-au plăcut foarte mult. De la Impresii asupra literaturii spaniole a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
a terminat și efortul de a acorda o minimă atenție șirului lung de zile cu obligații ce tocmai porniseră la drum. Mă foiam prin camera mea, scotoceam, nu găseam, mă duceam pînă-n bucătărie să Întreb vreun fleac, ea răspundea dezarticulat, agasată deja de apariția nemiloasă a urgențelor. M-am dus din nou spre camera cu casetele, dar, cînd am dat să mă Întorc, am auzit... Am auzit-o limpede, puternică și zgîriată cum Îi era timbrul: vocea tatălui meu. Nu venea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-a Întors În hol. De data asta era și mai puțin loc prin mulțime, dar Adam era mai insistent, Își croia drum prin labirintul Îngust de costume și de mătăsuri. șoptea scuze grăbite și nu lua În seamă semnele agasate primite ca răspuns. Își fixase privirea pe marele candelabru cubic atârnat În centrul holului. Dacă ajungea măcar până acolo, ar fi fost În stare s-o rupă la fugă spre ieșire. La galerie era o orchestră militară care interpreta naive
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
locurile, ca și pe propriile dormitoare de la Școala de reeducare! se necăji Mircea, fiindcă, evident, Babița-Pelicanul îi ieșise intenționat înainte, proțăpindu-se, gata de gâlceavă. Tot nu avem alt portar! clămpăni el din falca nepotrivită, pentru însăși alcătuirea sa facială. Agasat, Mircea se pregăti să-l înjure atât de înspăimântător, cu voce tare, încât Babița, intimidat, să i se ferească din cale. Nu izbuti, însă, decât să constate îngrozit, cu o voce gâtuită: Dumnezeule mare, ce vrei să faci cu pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pană de idei. — Poftim ? Eddie se uită la mine ca la o nebună. — Nu mai știam precis, murmur. Și n-am vrut să atrag atenția în public asupra cantității de zahăr pe care o consumați. — Da, o bucățică, spune Eddie agasat. Altceva ? — Păi... mai e și altceva. Se pare că sunteți pe punctul de a semna niște documente. — Așa. Se încruntă. Niște documente care mă privesc personal. — Evident ! Înghit în sec. Mă întrebam doar dacă aveți un avocat. Tocmai mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un șorț gofrat cu model cu trandafiri. Ridic privirea spre Iris și nu mă pot abține să nu râd cu poftă. — Mersi, zic. Am să le folosesc din plin. Trish se uită la tăvile de pâine destul de nedumerită și de agasată. — Dar... Samantha are deja o groază de tăvi de copt pâine ! spune, ridicând o tavă cu mâna cu manichiură. Și șorț ? — Atâta m-a dus inspirația, spune Iris, făcându-mi subtil cu ochiul. Aici erai, Samantha. Melissa îmi întinde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Chiar nu vreau să intru în amănuntele astea. Sunt de domeniul trecutului. — Bine, zic într-un final. Mă rog. Pornim pe hol împreună, Guy încă absorbit de BlackBerry-ul lui. Doamne, e total dependent de drăcovenia aia, mă gândesc ușor agasată. Și unde naiba ai dispărut ? În fine, se oprește din scris. Ce-ai făcut tot timpul ăsta ? Doar nu ești chelneriță pe bune ! — Nu. Nu-mi pot reprima un surâs. Nu sunt. Am o slujbă. — Știam eu că o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Haide. Zi ceva. Dar ce ? Cu ce să încep ? — Samantha, am nevoie să-mi calci cămașa asta până diseară. Melissa intră în bucătărie cu o bluză fără mâneci, cu imprimeu. Și să ai mare atenție la guler, OK ? adaugă ușor agasată. Ultima bluză pe care mi-ai călcat-o avea cute. — A. Am înțeles. Îhm, îmi cer scuze, spun. Du-o te rog în uscătorie. — Și te rog să-mi dai cu aspiratorul în cameră, adaugă. Am vărsat niște pudră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gură mare, după care mă șterg la gură. Îmi pare rău, dar m-am schimbat. Mi-am făcut prieteni. Am cunoscut lumea de aici. Parcă ar fi cu toții... din Familia Walton. — Familia Walton ? Pare nedumerită. Sunt și copii ? — Nu ! zic agasată. Nu înțelegi ! Pur și simplu... le pasă. Uite, de exemplu, acum câteva săptămâni, au dat cea mai incredibilă petrecere în cinstea zilei mele de naștere. Se lasă tăcerea. Mă întreb dac-am atins cumva un punct sensibil. Poate că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
doar începutul pentru noi, Eddie. Dacă am angaja agentul de presă potrivit, am putea ajunge la reality TV ! Sau... să facem reclamă la Campari ! — La Campari ? exclamă Eddie. Trish, tu nu bei Campari ! — Dar aș putea să beau ! spune Trish agasată exact în clipa în care sună soneria. Sau ar putea să folosească apă colorată... Mă îndrept zâmbind spre hol, trăgându-mi capotul mai bine în jurul meu. Poate e Nathaniel și a venit să-mi ureze baftă. Însă, în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să le certifice, o dată pentru totdeauna, autenticitatea. Cu toate acestea, pe măsură ce vorbeam, În ochii lui apărea o strălucire intensă, de nestăpânit și, pentru mine, de neînțeles. Nimic din frazele mele nu era menit să provoace o asemenea surescitare. Intrigat și agasat, am sfârșit prin a deveni mai scurt, apoi prin a tăcea Într-un mod oarecum abrupt. Rochefort mă Întrebă cu fervoare: — Dacă ai fi sigur că Manuscrisul ar exista, interesul tău pentru Omar Khayyam ar renaște? — Neîndoielnic, am mărturisit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nivelele. — Codul? Cum, dezbatere? Păi, membrii sunt... se trezi bolborosind, imprudent, ziaristul care nu era ziarist. De fapt, de fapt... încercă, repede, să se corecteze detectivul... de fapt, știți, am venit numai să... Îmi pare rău, sunt în întârziere, repeta, agasată, tovarășa, ridicându-se în picioare. Mergeți la tov Ionel, spuneți-i că eu v-am trimis. Tov Ionel, redactorul. Pe culoar, faceți la stânga, ieșiți în curte. Dați de o ușă cu perdeluță verde. Acolo e tov Ionel, face ziarul. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea îl sfătuise pe bibliofil să-l contacteze pe Marga. Un potențial amator de rarități, și un eventual intermediar spre casta medicilor, unde se mai găseau oameni cu bani și, cine știe, chiar cu slăbiciuni culturale. Avocatul dăduse din mână, agasat, la auzul numelui. Îl cunoștea pe Marga, fuseseră mulți ani parteneri la pocher. Nu, nu îi plăcuse jocul precaut al doctorului cu un singur ochi. „Un singur ochi pentru atâtea cărți, gândește-te“, mormăia, înviorat de răutate, bătrânul. „Nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ați observat forța ei de descătușare asupra captivilor care suntem? O să înnebunim, vă spun eu, doamnă Venera. Ieri-seara, mă plimbam prin parc. Deodată, un june superb, o flacără grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-l înjur... Doamna făcu un gest agasat. Un gest de lahamite, pe care îl repetă, fără să-i mai dea timp să se mire. — E bine să știi că nu mă cheamă Venera, cum tot repeți. Numele meu este Tereza. Ți l-am spus încă din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chemase Carol! — Dar Alegoria Timpului? Timpul... cele trei înfățișări... Prudența. Alegoria pictată acum zece ani... își auzi vocea pisălogul Tolea. Ar fi și un autoportret acolo. Așa se pare, autoportretul bătrânului Tizian. — Vezi că ți-a căzut un plic, mormăi, agasat, bătrânul. — Trebuie să vă amintiți. Singurul tablou în care nu v-ați mai înscris numele, cum obișnuiați. Nici numele modelelor, cum făceați la portrete... — Ce e în plicul ăla? De ce l-ai ascuns? Amor? Scrisorele parfumate? O, cât le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
meu, așa că trebuia să mă bucur că am contribuit la transpunerea bancului în realitate! Nu m-am putut totuși abține să nu întreb de ce nu am apărut pe lista autorilor. - Ce întrebare! Dintr-o omisiune regretabilă, tovarășe! - mi-a răspuns agasată „doamna”. - Bine, dar nu se putea omite din greșeală unul dintre coautori, care oricum nu au contribuit cu nimic la realizarea lucrării? Chiar așa, să fie tăiat chiar autorul?! - Să fii tu sănătos de câte ori am pățit eu la fel la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pic cinstiți unul cu celălalt. — Connor, situația... e ușor mai complicată, OK ? — Bine. Mă rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat. Am vrut să spun că... mingea e În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea mai intensă privire gen martir-rănit și se Îndepărtează. Stai ! spun brusc. Stai o clipă ! Connor, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]