129 matches
-
un șorț gofrat cu model cu trandafiri. Ridic privirea spre Iris și nu mă pot abține să nu râd cu poftă. — Mersi, zic. Am să le folosesc din plin. Trish se uită la tăvile de pâine destul de nedumerită și de agasată. — Dar... Samantha are deja o groază de tăvi de copt pâine ! spune, ridicând o tavă cu mâna cu manichiură. Și șorț ? — Atâta m-a dus inspirația, spune Iris, făcându-mi subtil cu ochiul. Aici erai, Samantha. Melissa îmi întinde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Chiar nu vreau să intru în amănuntele astea. Sunt de domeniul trecutului. — Bine, zic într-un final. Mă rog. Pornim pe hol împreună, Guy încă absorbit de BlackBerry-ul lui. Doamne, e total dependent de drăcovenia aia, mă gândesc ușor agasată. Și unde naiba ai dispărut ? În fine, se oprește din scris. Ce-ai făcut tot timpul ăsta ? Doar nu ești chelneriță pe bune ! — Nu. Nu-mi pot reprima un surâs. Nu sunt. Am o slujbă. — Știam eu că o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Haide. Zi ceva. Dar ce ? Cu ce să încep ? — Samantha, am nevoie să-mi calci cămașa asta până diseară. Melissa intră în bucătărie cu o bluză fără mâneci, cu imprimeu. Și să ai mare atenție la guler, OK ? adaugă ușor agasată. Ultima bluză pe care mi-ai călcat-o avea cute. — A. Am înțeles. Îhm, îmi cer scuze, spun. Du-o te rog în uscătorie. — Și te rog să-mi dai cu aspiratorul în cameră, adaugă. Am vărsat niște pudră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gură mare, după care mă șterg la gură. Îmi pare rău, dar m-am schimbat. Mi-am făcut prieteni. Am cunoscut lumea de aici. Parcă ar fi cu toții... din Familia Walton. — Familia Walton ? Pare nedumerită. Sunt și copii ? — Nu ! zic agasată. Nu înțelegi ! Pur și simplu... le pasă. Uite, de exemplu, acum câteva săptămâni, au dat cea mai incredibilă petrecere în cinstea zilei mele de naștere. Se lasă tăcerea. Mă întreb dac-am atins cumva un punct sensibil. Poate că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
doar începutul pentru noi, Eddie. Dacă am angaja agentul de presă potrivit, am putea ajunge la reality TV ! Sau... să facem reclamă la Campari ! — La Campari ? exclamă Eddie. Trish, tu nu bei Campari ! — Dar aș putea să beau ! spune Trish agasată exact în clipa în care sună soneria. Sau ar putea să folosească apă colorată... Mă îndrept zâmbind spre hol, trăgându-mi capotul mai bine în jurul meu. Poate e Nathaniel și a venit să-mi ureze baftă. Însă, în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pic cinstiți unul cu celălalt. — Connor, situația... e ușor mai complicată, OK ? — Bine. Mă rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat. Am vrut să spun că... mingea e În terenul tău. — A, zic, la fel de nelămurită. Ăă... OK. Am să țin minte. — Bine. Îmi aruncă cea mai intensă privire gen martir-rănit și se Îndepărtează. Stai ! spun brusc. Stai o clipă ! Connor, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Lissy, așa că m-am gîndit să vin și eu. Și mă bucur că ne-am Întîlnit, adaugă stîngaci. Aș vrea să vorbesc cu tine, dacă se poate. Mă trage mai spre ușă, departe de mulțime, iar eu Îl urmez, ușor agasată. N-am mai vorbit aproape deloc cu Connor din ziua cu interviul TV al lui Jack. Asta poate din cauză că, ori de cîte ori Îl zăream, o coteam repede În altă direcție. Da ? spun, Întorcîndu-mă spre el. Despre ce anume ? — Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
făcut înainte de Cambridge. Nu se pune problema c-ar fi prea devreme. —În insulele Galápagos...? — Trebuie să fie și botezat cum trebuie. Dar noi, de când stăm aici, nici măcar nu ne-am apropiat de-o biserică. — Nu aici, a zis Amanda agasată. O să fie botezat în Londra. Evident. În Piața St. George’s Hanover, cu niște nași celebri sau ceva de genul ăsta. —Nași cele... Hugo abia dacă era în stare să rostească vorbele alea. În ceea ce privește școala, a adăugat Amanda hotărâtă, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Felix. - Va să zică, asta era! Ți-a spus că sunt o străină! - Tu, o străină! Nu înțeleg. Însă m-a supărat că ți-a zis fată fără căpătâi și fără părinți. Dar tu ai părinți... Otilia împunse cu acul lucrul, oarecum agasată. - Ei, da, tanti Aglae și cu Aurica nu pot să mă sufere fiindcăle e teamă că au să piardă moștenirea... Aurica își închipuie că o să se mărite spunând că are un unchi bogat... O pocită... Papa, vezi tu, nu mi-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și se pregătea, spre spaima lui Pascalopol, să-și scoată ciorapii, când un om călare se îndreptă spre grupul celor trei, ridicând furtuni de praf. - Ce s-a-ntîmplat, Ciucene? - Au venit domnii de la societatea pentru asigurări și văașteaptă! - Ah, făcu Pascalopol agasat, tocmai acum!După o scurtă chibzuire, moșierul lăsă pe cei doi în paza omului și, încălecînd pe calul acestuia, porni în trap spre curte. Otilia nu-și părăsi gândul dintâi și, scoțîndu-și ciorapii, intră în apă cu picioarele ei subțiri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
învățăturiledumitale! zise Weissmann. Simion îl privi cu interes, dar își reluă iarăși preumblările prin casă, ca un câine prudent, după ce a mirosit un individ. Olimpia, jignită, lăsă să se vadă în ochii ei toată verzimea urii. Aglae clătină din cap, agasată: - Așteaptă birjarul, pentru numele lui Dumnezeu, o să măcoste o groază de parale! Weissmann o examină pe furiș și se putea ghici uimirea lui față de o astfel de nesimțire. Prudent și politicos din fire, nu-și trădă sentimentul lăuntric și medită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a făcut o dată un copil. Ți-aș spune ceva, dar mă sfiesc de tinerii ăștia. - Astea sunt insinuații care nu se prind la mine, protestăStănică. Familia noastră e cea mai prolifică. Nu e altceva decât rea-voință la mijloc. Olimpia căscă, agasată, fără să privească la bărbatu-său, pe ale cărui vorbe nu punea nici un temei niciodată. Spuse doar: - Nu mai țipa așa tare, că mă doare capul!În sfârșit, Stănică se potoli și începură să joace. Aurica, cu o țigară în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că pe ea a neglijat-o toată viața, că n-a avut o fericire în viață, că o fată fără pian, în ziua de azi, nu se poate mărita. Mai curios era că nici nu știa să cânte. - Dragă, zise agasată Aglae, pianul nu pot s-o împiedic săși-l ia. E prea de tot. Trebuie să-și câștige și ea o pâine cu el. Marina destăinui Otiliei cele petrecute dincolo, și Otilia renunță să mai mute pianul. G. Călinescu - Uite, arătă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
duc la toate însă nu mă privește niciodată. Sper să o am și la anul profesoară! Băieții se distrau copios. - Probabil s-o fi îndrăgostit de tine și nu poate să ți-o spună, de e profesoara ta! spune Flora agasată dar spre deliciul tuturor și îi șoptește lui Laur: - Mergem și noi, că mă plictisesc? S-au ridicat nerăbdători și trec s-o lase pe Malvina. Au rămas doar ei pe strada învăluită în întunericul copacilor bătrâni și se sărută
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mulți. Grav este că Doru nu acceptă decât concepția de viață a delicventului Gavrilcea.") E ca și cum eu aș omorî pe camaradul Gavrilcea (Ioanide: "Iată-l și pe idolatrizatul ipochimen!") numai spre a face sânge rău poliției.¤ (Ioanide întoarse iar pagina, agasat, dând de nume ca Raskolnikoff, Andre Gide, pe care Tudorel le auzise probabil într-o discuție a lui Ioanide cu alții, având îndoieli că fiul său îl citise chiar pe Dostoievski.) Suprimarea unui individ fără ordinul comandamentului, fără siguranța că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a prăbușit în mare. Povestea Atlantidei în mic! Demirgian asculta fără nici o jenă vizibilă erudiția profesorului și clătina din cap, cu sensul: "Știu precis asta, mie-mi spui?" Ioanide observase acest tic, consecutiv căsătoriei, al lui Demirgian și era foarte agasat. Cu toată supărarea pricinuită de doliu, nu se putu reține, intrând odată în prăvălie, de a nu juca o farsă comisului-general consort al Sultanei. Oprindu-se în fața unei mâzgălituri în ulei reprezentând un cap de bătrân, imitație sau copie proastă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă dea afară numai pentru motivul cănu-i place o construcție a mea. Pe urmă, jemanfiș. Ce iau de acolo e fără importanță. Poate că da, poate că nu (it.). - Este totuși un venit sigur și o onoare. Ioanide se simți agasat ca de un țânțar ce se învîrtește în jurul nasului. - Stimabile, zise plantîndu-l, fiecare să-și vadă de necazurile lui! Merse apoi la primar. . - Ce este, bre, cu Pomponescu? Am auzit că m-a atacatundeva. Aveți de gând să opriți lucrările
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sistemului dintr-o țară fără nume, hotărât să comploteze împotriva reducerii la tăcere a opiniei și a inculpării literelor. Hotărârea e declanșată de întâlnirea "Bătrânei" acuzată pentru litera L. În acest moment, imaginea mamei, rămasă în țară, permanent urmărită și agasată, își face loc în ficțiune: Bătrâna apără litera L, "așa cum nimic nu mai fusese apărat, la noi, după decrete. Nicio mamă, niciun copil, niciun iubit. Nimeni. Lungul șir al tuturor oropsiților a fost adoptat de Bătrâna care i-a adăpostit
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
dacă nu merge Ilie să frece opt ore dosarele alea soioase și inutile. Mina: (în fapt, dîndu-i dreptate) Soioase, nesoioase, inutile cum or fi, Ilie crede în ele, și-apoi orice s-ar spune e un om corect. Vera: (puțin agasată) Da, știu. Corect. Dracu' mai știe azi ce-i aia corect. Mina: El e corect. În orice caz, își vede de treabă. Vera: Pe dracu'! Să te agăți de un maldăr, de zeci de maldăre, de dosare, radiere și ascuțitori
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de ansamblu și nu în contururile lui de amănunt. Imboldul sociologic primează în fața celui psihologic. De aceea, surprinde iritarea romancierei la auzul comentariului că este percepută drept "un reper al feminismului". În interviuri și eseuri autonome, ea constată suficient de agasată că stereotipul unei astfel de recep tări se naște din dorința oamenilor de a primi, în literatură, clasificări bogumilice, de "bine" sau de "rău", de "alb" ori de "negru". Cu alte cuvinte, ei vor ca, la lectura unui text de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
întoarce autoironic asupra sa : "puteți să vă interesați la cititorii care vor fi ajuns pînă la această pagină despre incredibila epopee pe care Yann Moix tocmai mi-a consacrat-o aproape integral." (p.1119) Dincolo de teribilismele narative sau de zîmbetele agasate, Naștere este în primul rînd un roman al copilăriei nefericite, maltratate. Forma abia suportabilă pe care o îmbracă e consonantă cu greutatea sechelelor pe care le poartă o ființă ce-și caută în fantezie mîntuirea. Rușinea și umilința îndurate în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
groază de aparițiile nocturne ale unui bărbat legat în lanțuri, care bântuia încăperile, neagresiv, tânguindu-se mereu: -Ajutați-mă!ajutați-mă!ajutați-mă!Fenomenul se producea câteva secunde la miezul nopții, după care arătarea strigoiului se spulbera în neantul antimateriei. Boierul agasat și obosit de hărțuiala strigoiului luă o hotărâre: -Mihăieș tată du-te la preotul Teodosie și spune-i să vină cu cele de trebuință pentru sfințire-porunci fiului mai mare. Popa Teodosie, sfinți și tămâie conacul pe dinăuntru și pe dinafară
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fie mulțumit și să se împace cu familia. N-aș fi putut zice că se purta urât cu mine, dar nici bine nu se purta, ceva turbure îi apărea în ochi când îmi vorbea, că, îmi spunea el cu scepticism agasat, ce cred eu că o să ajung dacă sunt la școală? Și ăsta, ca și alții, din sat și mai târziu din București, vedeau pentru mine cu ochii minții un sfârșit lamentabil. Era o dorință a lor obscură, dintr-o aversiune
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
duc În explorare. Preacurvirea temeinică este o activitate solitară. Îi prea frig să port pantofi, mai ales din ăia care se pun ușor În picioare, da tresă te-nțolești când te duci la curve și nu ține să te lași agasat ca dracu de șireturile unor ghete mai Înalte. În ciuda frigului, doar sunetul scos de tălpile mele pe caldarâmul străzilor de pe lângă canale și modul cum mă simt când pășesc pe el sunt Îndeajuns să-mi dea o semi-erecție. Am intrat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se mișcă haotic, cad, se lasă duși de orice adiere și, sfidînd gravitația, iau adesea traiectorii incredibil ascensionale. Întîlnind Însă momentul haiku, totul se ordonează după coordonatele unei emoții salutare: fulgi vin și se duc. Vehiculele nu vin, călătorii zăbovesc agasați, fulgii vor să compenseze impasul traficului urban și se oferă să-i transporte pe pasagerii iritați, dar pe cine să miști, pe cine să Încînți, pe cine să entuziasmezi? Și, mai ales, pe cine să mai angrenezi În marele și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]