131 matches
-
amintiți că alesul pe viață, alesul între aleși, eroul între eroi... Ei, asta-i acuma! Alesul! Pula-n pizdă! Nu ți-e, fă, rușine de omu’ ăsta? Ei, asta-i, lasă-l că-i de-al nostru, și se strâmbau agasate, nedispuse să subscrie la un efort minim care să le activeze memoria. Nu le atinge și nu le doare, s-au scuturat de acel trecut recent, de care n-au prea stat în loc de altfel. Se uitau la Rafael și râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
puse singur de mâncare și se așeză la masă, rupt de foame. Luana se învârtea ca un leu în cușcă. Vreau să muncesc undeva, oriunde, altfel o iau razna. Foarte bine. Numai atât ai de spus? Ce-ar mai fi? Agasată, fata strigă: Nu știu, dă-mi un sfat, găsește o soluție. M-am săturat să stau de vorbă doar cu pereții. Zilnic, ore în șir, mă zgâiesc pe balcon, ca o nebună, să văd oameni, să simt că există ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pană de idei. — Poftim ? Eddie se uită la mine ca la o nebună. — Nu mai știam precis, murmur. Și n-am vrut să atrag atenția în public asupra cantității de zahăr pe care o consumați. — Da, o bucățică, spune Eddie agasat. Altceva ? — Păi... mai e și altceva. Se pare că sunteți pe punctul de a semna niște documente. — Așa. Se încruntă. Niște documente care mă privesc personal. — Evident ! Înghit în sec. Mă întrebam doar dacă aveți un avocat. Tocmai mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un șorț gofrat cu model cu trandafiri. Ridic privirea spre Iris și nu mă pot abține să nu râd cu poftă. — Mersi, zic. Am să le folosesc din plin. Trish se uită la tăvile de pâine destul de nedumerită și de agasată. — Dar... Samantha are deja o groază de tăvi de copt pâine ! spune, ridicând o tavă cu mâna cu manichiură. Și șorț ? — Atâta m-a dus inspirația, spune Iris, făcându-mi subtil cu ochiul. Aici erai, Samantha. Melissa îmi întinde un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Chiar nu vreau să intru în amănuntele astea. Sunt de domeniul trecutului. — Bine, zic într-un final. Mă rog. Pornim pe hol împreună, Guy încă absorbit de BlackBerry-ul lui. Doamne, e total dependent de drăcovenia aia, mă gândesc ușor agasată. Și unde naiba ai dispărut ? În fine, se oprește din scris. Ce-ai făcut tot timpul ăsta ? Doar nu ești chelneriță pe bune ! — Nu. Nu-mi pot reprima un surâs. Nu sunt. Am o slujbă. — Știam eu că o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Haide. Zi ceva. Dar ce ? Cu ce să încep ? — Samantha, am nevoie să-mi calci cămașa asta până diseară. Melissa intră în bucătărie cu o bluză fără mâneci, cu imprimeu. Și să ai mare atenție la guler, OK ? adaugă ușor agasată. Ultima bluză pe care mi-ai călcat-o avea cute. — A. Am înțeles. Îhm, îmi cer scuze, spun. Du-o te rog în uscătorie. — Și te rog să-mi dai cu aspiratorul în cameră, adaugă. Am vărsat niște pudră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gură mare, după care mă șterg la gură. Îmi pare rău, dar m-am schimbat. Mi-am făcut prieteni. Am cunoscut lumea de aici. Parcă ar fi cu toții... din Familia Walton. — Familia Walton ? Pare nedumerită. Sunt și copii ? — Nu ! zic agasată. Nu înțelegi ! Pur și simplu... le pasă. Uite, de exemplu, acum câteva săptămâni, au dat cea mai incredibilă petrecere în cinstea zilei mele de naștere. Se lasă tăcerea. Mă întreb dac-am atins cumva un punct sensibil. Poate că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
doar începutul pentru noi, Eddie. Dacă am angaja agentul de presă potrivit, am putea ajunge la reality TV ! Sau... să facem reclamă la Campari ! — La Campari ? exclamă Eddie. Trish, tu nu bei Campari ! — Dar aș putea să beau ! spune Trish agasată exact în clipa în care sună soneria. Sau ar putea să folosească apă colorată... Mă îndrept zâmbind spre hol, trăgându-mi capotul mai bine în jurul meu. Poate e Nathaniel și a venit să-mi ureze baftă. Însă, în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu, împărăția asta nu există." Melania își luă motanul și poșeta și se așeză lângă profesor. Mângâia aparent distrată spatele lui Mirciulică, zbîrlindu-i blana. " Știu că te enervează, dragul meu, dar trebuie să fii furios. Am nevoie de lucrul acesta!" Agasat, motanul dădea din coada groasă atingând vestonul lui Ioniță Dragu. Bătrâna se scuză zîmbind: ― Te deranjează? E nervos bietul de el. A trecut prin momente dificile. Profesorul scutură amabil capul. ― Nu-i nimic, nici n-am băgat de seamă. " Așa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nivelele. — Codul? Cum, dezbatere? Păi, membrii sunt... se trezi bolborosind, imprudent, ziaristul care nu era ziarist. De fapt, de fapt... încercă, repede, să se corecteze detectivul... de fapt, știți, am venit numai să... Îmi pare rău, sunt în întârziere, repeta, agasată, tovarășa, ridicându-se în picioare. Mergeți la tov Ionel, spuneți-i că eu v-am trimis. Tov Ionel, redactorul. Pe culoar, faceți la stânga, ieșiți în curte. Dați de o ușă cu perdeluță verde. Acolo e tov Ionel, face ziarul. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Tolea îl sfătuise pe bibliofil să-l contacteze pe Marga. Un potențial amator de rarități, și un eventual intermediar spre casta medicilor, unde se mai găseau oameni cu bani și, cine știe, chiar cu slăbiciuni culturale. Avocatul dăduse din mână, agasat, la auzul numelui. Îl cunoștea pe Marga, fuseseră mulți ani parteneri la pocher. Nu, nu îi plăcuse jocul precaut al doctorului cu un singur ochi. „Un singur ochi pentru atâtea cărți, gândește-te“, mormăia, înviorat de răutate, bătrânul. „Nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ați observat forța ei de descătușare asupra captivilor care suntem? O să înnebunim, vă spun eu, doamnă Venera. Ieri-seara, mă plimbam prin parc. Deodată, un june superb, o flacără grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-l înjur... Doamna făcu un gest agasat. Un gest de lahamite, pe care îl repetă, fără să-i mai dea timp să se mire. — E bine să știi că nu mă cheamă Venera, cum tot repeți. Numele meu este Tereza. Ți l-am spus încă din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chemase Carol! — Dar Alegoria Timpului? Timpul... cele trei înfățișări... Prudența. Alegoria pictată acum zece ani... își auzi vocea pisălogul Tolea. Ar fi și un autoportret acolo. Așa se pare, autoportretul bătrânului Tizian. — Vezi că ți-a căzut un plic, mormăi, agasat, bătrânul. — Trebuie să vă amintiți. Singurul tablou în care nu v-ați mai înscris numele, cum obișnuiați. Nici numele modelelor, cum făceați la portrete... — Ce e în plicul ăla? De ce l-ai ascuns? Amor? Scrisorele parfumate? O, cât le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nostru? Nu. Nu? Nimic ce v-ar face plăcere să auziți. Adică ai rămas la părerea ta. Deocamdată da. Nu vreau să spun că nu admit și alte ipoteze dar cazul este deschis și iau în calcul toate variantele. Ușor agasat, bătrânul se lăsă pe spătarul scaunului și își mai aprinse o țigară. Ridică ceașca de cafea și vru să o ducă la buze. O privi nemulțumit pentru că era goală și se întinse din nou spre ibric. Știu că nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mă ia pe nepregătite, Nu pricep de ce stă acolo, spuse Calistrat și el nerăbdător. Ar fi trebuit să se repeadă spre tine până acum. Tu ai auzit ce te-am rugat? insistă Cristian. Am auzit! răspunse bătrânul cu o voce agasată. No, fii pe pace, dacă se apropie ai să știi. Deocamdată nu se întâmplă nimic și asta nu-mi place deloc, mă pune pe gânduri. Ți-am spus eu că ceva nu este în regulă, spuse Toma după un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să te comporți ca și Calistrat? Va trebui să lași pe cineva în locul tău, să-l înveți și să-i arăți secretele toiagului. Cum crezi că vei putea face asta dacă nu ești aici? Draga mea, o întrerupse inspectorul ușor agasat de turnura pe care o luase discuția, nu-mi place deloc ce se întâmplă. Am senzația că încerci să abați conversația noastră de la subiectul principal. Ți-am cerut să mă lămurești și pe mine despre zei și domnițe. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
terminăm odată cu toată povestea asta! Boris Godunov nu răspunse, îl privea tăcut, fără să se miște din loc. Vlad se așezase din nou în spatele biroului, deschizând agenda lui cu coperți negre. Ce mai e acum? întrebă el plictisit, ridicându-și agasat privirea spre el. Care parte din "dă-i drumul la treabă" n-ai înțeles-o? Dacă era un animal, unde a stat până acum? întrebă el încet. Ei, poftim! Asta te frământă pe tine? În pădure, unde ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o privire furișată la ceas în timp ce mă aplec să mă descalț de ciz me. Totuși n-am întârziat prea mult, poate doar o oră peste cea la care anunțasem eu că o să ajung! De unde atunci atâta supărare? Mă plâng puțin agasată că nu venea autobuzul și de aia am luat-o pe jos, mă plâng că sunt foarte obosită, iar ei con tinuă să se uite la mine ca și cum nu m-ar vedea, ca și cum nu s-ar vedea nici între ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
urcând fără să-și dea seama din ce în ce mai sus, înspre un nor. Amintirea visului o tulbură. De foarte mulți ani nu-și mai amintea visele de peste noapte. Poate că mă preocupă excesiv de mult ideea de a vorbi cu Georgiana, își spuse, agasată, dându se jos din pat, fără să mai zăbovească de data asta cu ochii închiși, cercetându-și gândurile pentru noua zi care începea. Poate de asta am și adormit atât de greu, cu senzația aia tâmpită că între mine și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o calitate a americanilor. În Franța, un funcționar oarecare se poate uita la tine de sus pentru simplul motiv că nu vorbești la fel de bine ca el franțuzește. Americanul n-are această aroganță. Oricât ai stâlci limba engleză, nu te privește agasat. Se străduiește să priceapă ce vrei. Faptul că ești străin n-are, pentru el, nici o importanță. Ne reluăm "excursia" pe străzile în pantă, dar curând, regretăm că n-am luat în serios avertismentul lui Dan care ne-a atras atenția
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
umeri, iar ea Îi mulțumi distrată. Îi privi fățiș sînii care se reliefau pe sub țesătura udă a rochiei. - N-ai pentru ce să-mi mulțumești, o fac pentru mine, prefer să-mi păstrez mintea limpede. Marie Îi aruncă o privire agasată, Întrebarea ei deveni involuntar agresivă. - Și ce făceai aici? - Trebuia să-mi tăvălesc prin noroi un costum nou și o pereche de pantofi Weston, mîrÎi el lipăind prin apă. Simți că Începea să se enerveze. - Așteaptă, fotografia pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puse capăt brusc refuzului ei de a se lăsa condusă acasă și Își luă rămas-bun de la scriitor, căruia Îi mulțumi pe ocolite că se aflase acolo. Abia cînd se instală În mașină Marie luă cunoștință de numeroasele mesaje, la Început agasate, apoi Îngrijorate, pe care i le lăsase Christian. - Îi pot explica eu, dacă preferi, propuse Lucas. - Mai bine nu, mormăi ea. Cu arătătorul apăsă tasta de ștergere și ridică iute degetul de parcă simplul contact cu tastele o Înțepase. Alertat, polițistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ucide pe Gildas. Chipul Mariei se Întunecă. - Accidental, adăugă el, vrînd să fie amabil cu ea. Chantal și nepotul dumitale aruncă trupul În josul falezei... - Și ce facem cu Yves Pérec? Era pe faleză cu Gildas, interveni Morineau. Fersen se Întoarse agasat și se pomeni nas În nas cu un Stéphane total pasionat. - Are dreptate, remarcă ironică Marie. - Cuplul poate foarte bine să fi mințit. E În interesul lor: făcînd ca Yves să fie acuzat de crimă, se descotorosesc de soțul jenant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Trebuie să faci Întotdeauna doar după capul tău... Lucas, rămas cîțiva pași mai În urmă, Înaintă ca să scurteze momentul care devenea penibil și se prezentă. Jeanne Îl măsură din ochi fără să scoată o vorbă, ca pe o insectă dăunătoare. Agasat, el o Întrebă direct unde era Mésadrolul destinat lui Arthus de Kersaint. Ea se mulțumi să-i Întoarcă spatele și să-și reia treaba. - Mamă, comandantul Fersen nu-și face decît datoria. Yves Pérec a fost drogat cu Mésadrol Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]