576 matches
-
absolvit Școala militară de ofițeri activi de transmisiuni de la Sibiu, Dreptul la Academia de Poliție și, între 1986-1997, a fost ofițer activ, decorat cu Virtutea Militară în grad de Cavaler. Înainte de 1989, Dumitru Venicius Iliescu l-a ajutat să ajungă aghiotant al primului procuror general al României, Gheorghe Robu. După Revoluție, Cătălin Voicu a devenit ofițer al Serviciului de Protecție și Pază (SPP) și a fost avansat în grad doar de Ion Iliescu. Acesta l-a și decorat în două rânduri
Cătălin Voicu () [Corola-website/Science/305512_a_306841]
-
în România. Din partea tatălui, se trage dintr-o familie de francezi. Numele amintește de zona Poitevin, o regiune central-vestică a Franței. Maria, mama pictorului , soră cu Gheorghe Scheletti, era fiica lui Petru Scheletti (1808 - 1878), militar de carieră, colonel și aghiotant domnesc, și, din 1852, director al Departamentului Lucrărilor Publice din Principatul Moldovei, unul din reprezentanții influenți ai Mișcării separatiste din Moldova A studiat pictura la Paris, la Academia Julian, iar în perioada 1905 - 1906 Poitevin-Skeletti a pictat țărmurile Mării Nordului de pe
Alexandru Poitevin-Skeletti () [Corola-website/Science/329214_a_330543]
-
numit colonel al regimentului Imperial Izmailovski din Rusia. Șapte ani mai târziu, a devenit general-maior. După ce, în 1806, trupele franceze au cucerit ducatul de Saxa-Coburg-Saalfeld, Leopold a plecat pentru scurt timp la curtea lui Napoleon Bonaparte. Acolo refuză gradul de aghiotant oferit de împăratul Franței și se duce în Rusia condusă de împăratul Alexandru I al Rusiei. În calitate de colonel al unui regiment de cavalerie rusă participă la campania din 1813 și la bătăliile de la Lützen, Bautzen și Leipzig, împotriva trupelor lui
Leopold I al Belgiei () [Corola-website/Science/307051_a_308380]
-
subsecretarul de stat, generalul Ubaldo Soddu, care nu avea nicio comandă operațională, dar care servea ca ofițer de legătură al lui Mussolini cu frontul. În aceste condiții, Soddu a fost numit pe 13 iunie adjunct al șefului Marelui Stat Major. Aghiotantul lui Graziani, generalul Mario Roatta, a rămas la Roma să transmită ordinele lui Mussolini pentru front. Numeroase dintre ordinele lui Roatta, precum „fiți pe urmele inamicului; cu curaj, cutezător, în urmărire”, au fost rapid contrazise de Graziani. Graziani se aștepta
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
gradul de general locotenent. În 1846 a fost numit guvernator-general al Varșoviei. În 1848 a fost comandantul artileriei ruse în războiul împotriva Ungariei. În 1852 a participat la Londra ca reprezentant al armatei ruse, șef al Marelui Stat Major și aghiotant al țarului, la funeraliile ducelui Wellington. După ce Rusia a declarat război Turciei, în 1853, a fost numit comandantul suprem al armatelor care au ocupat Moldova și Valahia. În 1854 a trecut Dunărea cu armatele ruse și a asediat Silistra. A
Gorceakov () [Corola-website/Science/303324_a_304653]
-
Steaua București: „Ministrul Apărării mi-a zis, la începutul anilor '80, să fac o echipă de rezervă pentru Steaua. Era într-o toamnă. Până vara viitoare, trebuia s-o promovez pe Steaua Mizil din «C» în «B». L-am avut aghiotant pe Tică Dănilescu. Uzina de la Mizil îmi era subordonată direct. În vestiarul arbitrilor erau frigidere bogate ca la un hotel de cinci stele: șampanie, vin, felurite cadouri." Echipa Rapid Mizil avea să fuzioneze cu ICIM Ploiești, preluând de la aceasta jucători
Steaua Mizil () [Corola-website/Science/318136_a_319465]
-
întinse peste braț pentru a permite trecerea diviziei Tharreau pe malul stâng. Aceasta a ocupat rapid satul Mühlleiten și i-a urmărit pe apărători până la ora 23. Partea dreaptă a capului de pod fusese parțial securizată. În amonte, colonelul Sainte-Croix, aghiotant al lui Masséna, a îmbarcat 1 500 de oameni pe cinci bacuri, a depășit insula Alexandre și a debarcat pe malul stâng. Fără întârziere, sub o ploaie torențială, pontonierii au pornit la lucru pentru a face posibilă traversarea restului armatei
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
comanda "Feldmarschalleutenant" Nostitz, îndreptându-se spre Leopolsdorf. Austriecii înaintau oarecum în dezordine și cu foarte multă gălăgie, în ciuda directivelor clare care cereau liniște deplină pentru ca ordinele să poată fi auzite. Pregătirile lor au scăpat practic neobservate, colonelul Lejeune, unul dintre aghiotanții Șefului de Stat Major Francez, Mareșalul Berthier, trimis în recunoaștere, având oarecare dificultăți în a trece de pichetele austriece pentru a culege informații. Cu toate acestea, francezii lui Davout se pregăteau la rândul lor de atac, cu puternica divizie Friant
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Wrede că îi va putea spune aceste lucruri el însuși Împăratului și că mai are timp să îi mai facă și alți copii soției sale. Un al doilea eșalon de întăriri franceze, batalioanele „Tinerei Gărzi”, era adus de unul din aghiotanții Împăratului, generalul Reille, care avea însă ordine „să nu se implice în vreo aventură”. Cu susținerea infanteriei din Gardă, bavarezii au capturat fără probleme Süssenbrunn. Dincolo de localitate, doar bavarezii au mai continuat urmărirea în acest sector. Există o vie dezbatere
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
whisky direct din Scoția și din Canada și rom din Caraibe. Și, datorită legăturilor sale cu alte importante personaje din lumea interlopă, Luciano devenise un membru de seamă al mafiei din New York. În anii 20, Luciano devenise un soi de aghiotant al unui vestit "cap" mafiot, Giuseppe Masseria - "Joe the Boss". Acesta era un mafiot de modă veche, care ținea mult la păstrarea idelurilor de tradiție, onoare, respect și demnitate - lucruri importante în sisitemul de valori al mafioților italieni din vechea
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
Ion Istrati a fost un politician și general român, aghiotant al Regelui Carol I între 1892 și 1897. Ion Istrati era originar din Tecuci. Profesor la Școala de Artilerie și Geniu, Ion Istrati a fost mai întai ofițer de ordonanță al ministrului de Război, după care a intrat - având grad
Ioan Istrate () [Corola-website/Science/304986_a_306315]
-
afla Robespierre. Barras știe prea bine că nu este decât un general de ocazie, fără nici un fel de experiență, vrea să aibă alături de el un general adevărat, de preferință un artilerist, dă ordin să-l caute pe Buonaparte. Este numit aghiotantul lui Barras, dispune să fie adusă artileria de la Sablons, organizează opt sute de complete de armament, așază personal tunurile din strada Neuve-Saint-Roch și Saint-Honore. În data de 13 vendemiar - 5 octombrie 1795 are loc o cionire violentă între secționari și soldații
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
opere de artă, capodopere ale lui Leonardo da Vinci și Michelangelo. În seara zilei de 11 martie 1796, Bonaparte este anunțat că trăsura îl așteaptă la capătul micii alei de tei care duce de la casa lui la strada Chantereine. Junot, aghiotantul său, și Chauvet, ordonatorul armatei din Italia, se află deja în trăsură ... Campania franceză în Egipt și Siria (1798-1801) a fost campania lui Napoleon Bonaparte în Orient, aparent pentru a proteja interesele comerciale franceze, de a submina accesul Marii Britanii în
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
slăbit. Indignat de purtarea lui Tataranu care se putea întoarce la Stalinrgad, căci aeroplanele au mers acolo până la 18 ianuarie Mulți mișei au fugit ". O astfel de constatare nu ne împiedica însă a reaminti reflecția colonelului Wilhelm Adam, fost prim-aghiotant al generalului Friedrich Paulus, care a cunoscut bine ce a însemnat infernul de la Stalingrad: Numai cel care a trăit și supraviețuit morții nemiloase din încercuire poate înțelege ce simțeau acești ofițeri atunci când aveau în mână ordinul de evacuare pe calea
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
numără abolirea relațiilor feudale și implementarea drepturilor civile prin adaptarea Codului Napoleon. În 1812, Murat i se alătură din nou lui Napoleon pentru dezastruoasa campanie din Rusia. Regele Neapolelui comandă întreaga cavalerie de rezervă (împărțind uneori comanda cu fostul său aghiotant, generalul Emmanuel de Grouchy) și se achită de îndatoriri la Smolensk, Moskova sau Berezina. Atunci când Napoleon se întoarce în Franța, acesta lasă comanda resturilor Marii Armate lui Murat. Cu toate acestea, Murat are un conflict violent cu Davout și cu
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
că problema trebuie ținută sub control", Regina e fericită la primirea unei telegrame de la Constantinopol, unde Carol a fost primit cu onoruri, cu salve de tun la sosire și la plecare. După ce colindase lumea până în America și Japonia (unul dintre aghiotanți fiind viitorul general și scriitor N. Condiescu), prințul moștenitor se întoarce. Reginei i se pare "schimbat foarte mult în bine, e vesel, comunicativ..., debordând de viață, de energie, foarte plin de sine." Cu această ocazie, se dă un dineu festiv
Jurnalul Reginei Maria by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12428_a_13753]
-
urmarea "Peter Pan: Întoarcere în Țara Nicăieri", Hook o confundă pe fiica lui Wendy, Jane, cu Wendy, și o folosește ca momeală pentru a-l ademeni pe Peter Pan și să-l omoare. Dl. Smee este timonierul Căpitanului Hook și aghiotantul acestuia în piesa lui J. M. Barrie "Peter Pan, or the Boy Who Wouldn't Grow Up" („Peter Pan sau Băiețelul care a refuzat să crească”) și în romanul "Peter and Wendy". Dl. Smee este, de asemenea, confidentul Căpitanului Hook
Peter Pan () [Corola-website/Science/319310_a_320639]
-
țarului Alexandru I. Eteria i-a propus lui Kapodistrias să devină șeful organizației, dar propunerea a fost respinsă de oficialul rus. Membrii Eteriei i-au propus mai apoi această funcție lui Alexandru Ipsilanti, un fanariot general în armata imperială rusă, aghiotant al țarului. Ipsilanti a acceptat propunerea. Filiki Eteria și-a mărit rapid efectivele, recrutând membri în Grecia și în diaspora elenă. În 1821, Imperiul Otoman era implicat într-un război cu Persia și trebuia să facă față și rebeliunii din
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Duce de Taranto (n. 17 noiembrie 1765; d. 25 septembrie 1840) a fost un militar francez, Mareșal al Franței (din 1809), care a jucat un rol important în timpul perioadei napoleoniene. Locotenent în serviciul Provinciilor-Unite în 1785, MacDonald este din 1792 aghiotant al generalului Beurnoville, apoi Dumouriez și participă astfel la Războiul Primei Coaliții. Se remarcă la bătălia de la Jemmapes, unde câștigă gradul de locotenent-colonel. În 1793 devine general de brigadă și se distinge în mod repetat în armata din nord, câștigând
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
i s-a acordat demnitatea de Mareșal al Primului Imperiu Francez. Nepotul ultimului rege ales al Poloniei, Stanisław August Poniatowski, și fiul al unui feldmareșal polonez din armata austriacă, și-a început cariera în armata austriacă, devenind rapid colonel și aghiotant al împărătului. În 1789 a părăsit armata austriacă, cu scopul de a se întoarce în Polonia și a se alătura unchiului său. Stanisław August Poniatowski l-a convins să conducă trupele poloneze din Ucraina care apoi au intrat în luptă
Józef Poniatowski () [Corola-website/Science/312433_a_313762]
-
de stat, TVR. Demonstrațiile anti-FSN, demarate de partidele de opoziție PNȚCD și PNL, la începutul anului 1990, au degenerat într-un conflict violent împotriva autorităților de stat. La rândul lui, Iliescu a apelat la clasa muncitoare să sprijine FSN împotriva aghiotanților pe care i-a numit "forțe fasciste, încercând să destabilizeze țara". Această chemare a rezultat la sosirea minerilor din Valea Jiului în București, pentru a liniști situația, evenimentele degenerând în două mineriade sângeroase. Cu toate acestea, liderii FSN au acceptat participarea
Frontul Salvării Naționale () [Corola-website/Science/303642_a_304971]
-
1914, a plecat la Istanbul, unde s-a înscris la cursuri de administrație în cadrul Academiei militare. În anii Primului Război Mondial (1914-1918) al-Husseini a servit în armata otomană într-o unitate de artilerie din zona Mării Negre. În anul 1916 a fost numit aghiotantul guvernatorului Izmirului, iar apoi ofițer de artilerie în regiunea Mării Negre. Nu a participat la vreo bătălie importantă,și ,în amintirile sale, s-a plâns de conflictele pe care le-a avut cu comandantul corpului militar turc, care, după afirmațiile sale
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
persoane din sat care au fost duși la Cricău, unde au fost legați de stâlpi, și trimiși la Alba Iulia în tabăra lui Avram Iancu urmând să fie judecați. Arestații ținuți sub escortă severă, au fost văzuți de către unul din aghiotanții tribunului Prodan, un sas farmacist din Aiud, cu numele de Wagnner care a intervenit pe lângă Horak, comandantul cetății Alba să le mijlocească eliberarea. La stăruințele acestuia, 24 din prizonieri au fost eliberați, iar doi deținuți: Gal Vasile și Kiss Grigore
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
și principesa Maria au decis să facă o croazieră pe Marea Neagră. În acest scop, vasul de linie "Regele Carol" al Serviciului Maritim Român a fost echipat ca yacht regal. Matila Ghyka și colegul său locotenentul Dan Zaharia au fost numiți aghiotanți ai principelui Ferdinand, fiind însărcinați să-l însoțească în croazieră. În cursul călătoriei yachtul s-a oprit la Ialta, unde principele Ferdinand și principesa Maria l-au vizitat pe Marele Duce Aleksei Aleksandrovici. La întoarcerea din croazieră, comandorul Petre Demetriade
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Pălăngeanu și Victor Bădulescu au înființat pe 17 iunie 1923 "Oficiul Național pentru Educație Fizică" (O.N.E.F.). De asemenea, Emil Pălăngeanu a fost președinte al Federației Române de Atletism în anii 1933 - 1935 și 1939 - 1940. Emil Pălăngeanu a fost aghiotant regal și profesor la clasa specială a Marelui Voievod de Alba-Iulia, viitorul Rege Mihai I, cu care ținea orele de educație fizică. În același timp, era și cadru didactic la Institutul Militar de Educație Fizică. În perioada 1941-1944, Emil Pălăngeanu
Emil Pălăngeanu () [Corola-website/Science/320288_a_321617]