142 matches
-
își are propria logică, dar este probabil ca persoanele intervievate să fi atașat sensuri diferite cuvântului "Biserică". Pentru unii, acesta se referă la perspectiva ecleziastică cu privire la chestiuni precum contracepția, avortul, divorțul, erotismul. Alți respondenți au reacționat potrivit propriului anticlericalism sau agnosticism. Credincioșii autentici își pot declara opoziția față de ierarhia ecleziastică, iar anumiți agnostici sau necredincioși pot simpatiza cu Biserica datorită propriilor viziuni conservatoare din alte domenii. Cu toate acestea, în cele mai multe țări, majoritatea absolută a adulților a declarat că aceștia au
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
viitoare, tradiția ne dă dreptul să spunem, cu smerenie, însă lipsiți de ușurătate: „Nu știu”. Din fericire, viața în Biserica apostolică nu distribuie răspunsuri gata făcute pentru orice întrebare. Epistemologia sfinților beneficiază mereu de un corectiv apofatic, diferit de orice agnosticism. Vederea lor deschide o perspectivă infinit generoasă asupra creației, fiindcă pleacă de la credința că nici un Dumnezeu adevărat nu poate arunca blestemul singurătății asupra creației Sale. Dumnezeu ne-a lăsat niște urme - Scripturile -, invitându-ne la un pelerinaj de întoarcere acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cunoaștere umană, „infinit distanțată”1 de increatul naturii divine. Nici un context existențial nu poate oferi cunoașterea naturii lui Dumnezeu. Faptul că Yannaras deduce din postulatele apofatismului esențialist - adică din recunoașterea imposibilității cunoașterii naturii divine - existența fie și germinală a unui agnosticism letal ni se pare, de departe, un abuz hermeneutic. Urmând generalităților aplicate de Heidegger istoriei gândirii occidentale, Yannaras nu distinge cu precizie momentele de criză și ruptură în tradiția teologică a creștinismului occidental. Intenția demonstrației sale ar putea sugera însă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
același statut ca subiectul unor judecăți de ordin matematic. Diferența dintre teologie și cosmologie nu mai poate fi stabilită; „subiectul Dumnezeu” este ancorat în masa de adevăruri propoziționale tematizate de rațiunea discursivă. Revoluția scotistă schițează deja condițiile de posibilitate ale agnosticismului deist, denunțat de Immanuel Kant în Critica rațiunii pure (1781). Agnosticismul și relativismul epistemologic nu puteau să apară decât într-un context secular modelat de cel puțin doi vectori: (a) intenția de demonstrare a existenței lui Dumnezeu prin exercițiul rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologie și cosmologie nu mai poate fi stabilită; „subiectul Dumnezeu” este ancorat în masa de adevăruri propoziționale tematizate de rațiunea discursivă. Revoluția scotistă schițează deja condițiile de posibilitate ale agnosticismului deist, denunțat de Immanuel Kant în Critica rațiunii pure (1781). Agnosticismul și relativismul epistemologic nu puteau să apară decât într-un context secular modelat de cel puțin doi vectori: (a) intenția de demonstrare a existenței lui Dumnezeu prin exercițiul rațiunii separate de conținutul existențial al credinței, care implică considerarea economiei divine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
existențial al credinței, care implică considerarea economiei divine a mântuirii prin relația cu Scripturile și cu liturghia Bisericii; (b) acceptarea predicației univoce (ființa sau existența devin un atribut calitativ identic pentru orice subiect logic al unei propoziții). Pace Yannaras, acest agnosticism nu are nimic de-a face cu „apofatismul esențialist” specific teologiei creștine. A acuza tradiția occidentală de „intelectualism” pare comod în contextul în care aceleași reproșuri s-au făcut unor importante figuri ale teologiei bizantine. Sfinții Părinți răsăriteni s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întreg proiect teologic „neopatristic”. Ireductibilitatea persoanei la definițiile substanțialiste ale scolasticii este marca antropologiei creștine. Opera lui J.-L. Marion 1 comportă câteva importante similarități cu gândirea lui Yannaras. Ambii gânditori au relevat riscul folosirii corpusului areopagitic în sensul acreditării agnosticismului 2, subliniind natura iconică a limbajului doxologic 3, caracterul non-aristotelic (sau anti-metafizic) al cauzalității divine 4 și ireductibilitatea apofatismului la stadiul simplei predicații negative 5. Caracterul relațional al persoanei salvează apofatismul iconologic al Părinților de riscul agnosticismului. Mobilizată de iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în sensul acreditării agnosticismului 2, subliniind natura iconică a limbajului doxologic 3, caracterul non-aristotelic (sau anti-metafizic) al cauzalității divine 4 și ireductibilitatea apofatismului la stadiul simplei predicații negative 5. Caracterul relațional al persoanei salvează apofatismul iconologic al Părinților de riscul agnosticismului. Mobilizată de iubire și purificată prin asceză, cunoașterea comportă acum un profund sens existențial. Cunoașterea singurului Dumnezeu în Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt, implică medierea eclezială și experiența catolicității. Participarea sau comuniunea eclezială este probabil cheia teologiei lui Yannaras, Marion
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
loan Scotus Eriugena, care preda teologia la palatul lui Carol cel Pleșuv, compune mai multe opere în spiritul platonician și în cel al dialecticii aristotelice, care, ținute sub semnul suspiciunii de Biserica Romană, tind către un anume panteism, ba chiar agnosticism. În sfirșit, pentru a ne rezuma doar la figurile cele mai reprezentative, Nithard, abate de Saint-Riquier și tovarăș de arme al lui Carol cel Pleșuv în timpul bătăliei de la Fontenoy-en-Puisaye (841), scrie, la cererea suveranului, o Istorie a fiilor lui Ludovic
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
panteistă sau chiar magică. Asimilarea Adevărului, oriunde s-ar manifesta el, implică o supraveghere continuă asupra calității și caracterului esențial al Adevărului însuși, pentru a nu fi introduse în sfera Adevărului absolut nuanțe de adevăr relative sau chiar erori. Un agnosticism religios, ca pretext al obiectivismului științific, nu este posibil în forul interior; mai mult, o atitudine eclectică sub raportul religiozității nu poate duce decît la schizofrenie și la dezechilibru spiritual. Pe de altă parte, în India, gîndirea occidentală, adesea sub
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
În secolul trecut, atît în Occident cît și în Orient, era luată în calcul posibilitatea unui sincretism religios care să păstreze ceea ce poate fi salvat dintr-una și din cealaltă tradiție religioasă, dar o astfel de premisă echivalează cu un agnosticism religios, dacă nu cumva cu un indiferentism asemănător ateismului. Atitudinea ce cu greu își face loc în zilele noastre pare cu totul diferită: dacă există un Adevăr absolut și doar unul singur, acesta trebuie să apară ca atare în orice
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
atât sub influența filozofiei pozitiviste, cât mai ales a spiritului științific, a scientismului din epocă o preia aproape textual de la Comte și de la Mill, ceea ce-l determină pe filozoful german ca, în raport cu ultimele taine, să adopte o atitudine care îmbină agnosticismul pozitivist cu relativismul istorist; în fine, am mai observat că predilecția pentru tipologii, manifestată programatic de către pozitiviști, și-a găsit expresia în tipurile de Weltanschauungen stabilite de Dilthey. După evidențierea asemănărilor, să trecem la deosebiri. În Istoria filozofiei postkantiene, G.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și Dilthey, care, așa cum vom vedea, nu judecă axiologic tipurile de Weltanschauungen pentru a le ierarhiza în funcție de gradul apropierii lor de adevăr. 74 W. Dilthey, Einleitung..., p. 109. 75 L. Blaga, Fețele unui veac, p. 163. 76 Blaga vorbește despre "agnosticismul fatalist" al pozitiviștilor ca rezultat al pasivității lor filozofice: "Tainele lor sunt realități banale, ce rămân pentru noi în starea embrionară de taine, numai fiindcă ne lipsesc anumite date concrete despre ele, dar nu fiindcă ar fi ele însele de-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ele, dar nu fiindcă ar fi ele însele de-o esență cerească" (ibid., p. 163). În același loc, Blaga își nuanțează afirmația, făcând o distincție între acest tip de agnostism și cel kantian: "Kant ajunsese cândva și el la un agnosticism asemănător, dar pentru el necunoscutul deveni izvor de cutremurare și prilej de adâncire religioasă". 77 Ibid., p. 164. 78 Această trăsătură este subliniată în contextul unei sugestive paralele pe care Blaga o face între naturalism și impresionism: "Naturalistul redă de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că există granițe impenetrabile între „lucrul pentru sine” și „lucrul în sine”. Putem cunoaște doar fenomenul, nu și noumenul. Adevărul profund, „lucrul în sine”, noumenul, va rămâne etern inaccesibil omului și cunoașterii sale raționale sau empirice. Ca și „taina pitagoreică”, agnosticismul kantian deschidea o poartă către imperiul iraționalității. c) Viziunea postmodernă a lumii. Postmodernismul pare a-și avea originea epistemologică în această dubitație kantiană. El încearcă să depășească limitele cunoașterii raționale impuse de fenomen, căutând căi de acces către „lucrul în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
inimile până când vom lua și noi calea către locul în care ei s-au dus." Prin urmare, conchide harpistul, " Dă urmare dorinței tale, atât timp cât vei trăi. Nu-ți lăsa inima să tânjească." 44. Prăbușirea tuturor instituțiilor tradiționale se traduce prin agnosticism și pesimism, și totodată printr-o exaltare a bucuriei de a trăi care nu reușește să ascundă o profundă disperare. Sincopa regalității divine aduce fatalmente devalorizarea religioasă a morții. Dacă faraonul nu se mai comportă ca un zeu-întrupat, totul este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dumnezeu, dacă Proletariatul, Drepturile Omului, Istoria, Postmodernismul au sau nu o realitate obiectivă. În schimb, toate inepțiile sau chiar toate afirmațiile perspicace care circulă în legătură cu cele de mai sus cu condiția să creeze vîlvă merită atenția noastră. Mai mult decît agnosticismul, demersul nostru dovedește un cinism hotărît, care întoarce spatele oricărei morale a cunoașterii și înlocuiește "adevăr/fals" prin "performant/neperformant"; noi aplicăm "constatativul" "performativului". Nu greșim cînd denunțăm, ca epistemologul clasic, nu configurațiile infraconceptuale dezgropate, precum arheologia foucaldiană, ci urmele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ambele vizează indirect curentul neotomist, dar nu numai). „Modernismul” de la sfârșitul secolului al XIX-lea văzuse just (Întrucât aceleași probleme existau și atunci), dar a propus soluții false, căci, dorind să reacționeze Împotriva pierderii sensului transcendenței, el „a căzut În agnosticism”; și, Încercând să Împace teologia cu știința, „a ajuns la abuzul exegezei critice”. Pe lângă aceste două critici majore, Daniélou mai face una, derivată: după el, În teologie s-a produs o ruptură Între speculația teoretică și viața propriu-zisă. „Speculațiile teoretice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
agnosticii, să nu aibă nici o perspectivă existențială solidă în viața lor și să le fie imposibil să dobândească încrederea în viață, iar credința în Dumnezeul creștin să fie premisa oricărui "da" spus vieții și a oricărei etici. Despre ateism și agnosticism ni se vorbea deseori în timpul cursurilor universitare, dar totdeauna în formă foarte abstractă. Și despre filozofii moderni se vorbea, dar în mod separat de soarta fiecăruia dintre ei. Ca și cum un sistem spiritual ar fi dat naștere altuia și acesta, la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în același timp caracter absolut personal (individual) și absolut colectiv (social) și prin care noi creăm cultura spirituală și ne apropiem de Dumnezeu... A căuta să pătrunzi în diversitatea infinită a limbilor, încheie autorul, înseamnă a căuta imposibilul“ (p. IX). Agnosticismul care a pus stăpânire pe gândirea lui Mladenov în procesul elaborării dicționarului etimologic vine în contradicție cu optimismul din perioada precedentă când el se mândrea cu faptul că într-o lucrare de lingvistică comparată „a expus așa-numitele legi fonetice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
contact cu vezica mea biliară. - Dar eu nu mai am vezică biliară, am protestat. Mi‑a fost extirpată. - Da, dar efluviile de energie rămân - și vor fi active cât timp vei trăi. Vă redau toate acestea cu un dram de agnosticism, pentru că Herbst a Încercat să mă convingă că nu numai inima tânărului făcuse o schimbare de trup. Organele sunt și depozitarele unor influxuri și impulsuri imperative - fie ele anxioase, fie fericite, după caz, și acestea pătrunseseră În trupul lui Herbst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Spre deosebire de acestea, formula metafizică dogmatică postulează transcendentul, îl articulează, îi dă consistență și îl învăluie și mai mult în depărtarea sa. În acest sens, Blaga dezvoltă 133 o idee a "particularismului" misterului în cunoașterea dogmatică. El susține că, spre deosebire de misterul agnosticismului kantian, care este unul "oarecum omogen, fără dimensiuni, ascuns pretutindeni în dosul lumii văzute", pentru cunoașterea dogmatică "există mistere articulate, mistere cu dimensiunea adâncului, mistere nepricepute dar fixabile, mistere cu relief, cu încheieturi, (...) mistere potențate, de diferite grade". Formularea dogmatică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sa teorie a categoriilor abisale, a fost Vasile Băncilă 407. Pentru Vasile Bancilă, temele filosofiei blagiene își au originea în "categoriile" etnice care configurează spiritualitatea acestui popor 408. Undeva, printre acestea, poate fi regăsit și antinomicul. El se întrevede în "agnosticismul înțelegător" specific omului de aici, care i-ar fi sugerat lui Blaga ideea de mister ca obiect al cunoașterii și ideea necunoașterii cunoscătoare sau a revelației disimulatoare, prin care definește, în metafizica sa a cunoașterii, cunoașterea umană, ambele idei cu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care a condus la apariția geometriilor neeuclidiene, senzația și cuanta lui Planck. Prezența iraționalilor este o dovadă clară că existența nu este total rațională, că nu este construită în acord cu exigențele rațiunii. Însă, existența iraționalilor nu înseamnă angajarea în agnosticism și iraționalism. Dimpotrivă, ea duce la o întărire a pozițiilor rațiunii, care își sporește încercările explicative, astfel că ajunge să poată preciza locul iraționalului în calculele sale. Acesta este singurul sens în care iraționalii sunt raționalizabili. Noi știm, spune Meyerson
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
partea I. 406 Cf. Ștefan Afloroaei, "Lucian Blaga și fenomenologia dualității originare", în Opinia, nr. 3, 1978. 407 Vasile Bancilă, Lucian Blaga, energie românească, Editura Marineasa, Timișoara, 1995. 408 Acestea ar fi: categoria esențelor ontologice, miticul, stihialul, dogmaticul, divinul și agnosticismul înțelegător (Ibidem, pp. 25-37). 409 Ibidem, pp. 145-146. 410 Ibidem, p. 146. 411 Dumitru Isac, op.cit., pp. 99-104. 412 Lucian Blaga, "Spațiul mioritic", în Opere, vol. 9 (Trilogia culturii), Editura Minerva, București, 1985. 413 Tudor Ghideanu, Anamnesis sau treptele aducerii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]