406 matches
-
curg balele după un cadavru. — Și ție ți-ar fi curs, zice. Frate, ce bucată bună era! Erau obiecte de valoare - ceasuri, portofele, bijuterii - la fața locului? întreb. — Și mai era și caldă, sub plapumă. Suficient de caldă. Fără spasme agonice. Nimic. Falca lui masivă se mișcă fără încetare, mai rar acum, în timp ce se zgâiește în gol. Dacă ai putea să ai orice femeie ți-ai dori, zice, dacă ai putea s-o iei cum vrei tu, nu ai face-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
merge pe plajă, dar eu nu-l mai aud, vocea lui se îndepărtează ca și cum l-ar fi luat cineva de umeri, simțeam nevoia să ajung jos, să uit de mine, mă bucur doar că e lume în jur care dansează agonic, în bezna din mine doar zâmbetul meu rămâne, se ridică în aer și eu aud, ca de la înger, nu ești singură, nu ești singură, atât de clar și de liniștitor, și era exact ce voiam să aud atunci, și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lungul vremii sau despre alte motive lăudate în cazuri similare. Ci doar despre o acțiune pusă în rol prin legea compensației. Când moartea este atât de aproape, fiecare stâlp bătut în platoșa trecutului seamănă cu o semnătură, care încălzește sufletul agonic. Nu cred în nostalgie, ci în reacția involuntară a ființei sensibile. Vladimir este victima neputințelor lui, apărătorii mohorâ-tului î sunt torturați de gândul c-au lipsit de la marile decizii. La un moment dat al vieții, orice om ia parte la
Nemulțumirea lui Vladimir by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7425_a_8750]
-
În răgazul acestui apus, cuvintele aduc la lumină epoci și locuri ascunse acum în blazoane și peceți. Pătrunzi pe negândite printre meandrele timpurilor vechi și ale spațiilor îndepărtate, te cufunzi în melancolia de catifea a istoriilor, te molipsești treptat de agonica viață de noapte a lumii bucureștene de acum un veac; și le primești pe toate ca pe o inițiere în inefabilul sfârșitului. O aventură hipnotizantă într-o epocă ce se stinge de la sine, cu o demnitate sublimă, în amurgul propriei
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
al revistei "Poesis" și al Festivalului Internațional "Frontiera Poesis" din Satu Mare (15 ediții) este în prezent director al Direcției pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național al Județului Satu Mare. Ca poet s-a afirmat în anii nouăzeci (vezi antologia Scrisul agonic). După anul 2000 i-au mai apărut volumele Nord, și dincolo de Nord, Stânci nupțiale, Monograme pe pietrele Nordului. Ediții bilingve din poezia sa au apărut în Germania și în Canada. A publicat și trei cărți de critică: Saeculum. Metafizică și
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
poeme din Nord, Timișoara (Editura Brumar, 2007, 90 p. cu 7 reproduceri după Dorel Petrehuș) își trage substanța și expresivitatea din aceeași matrice a poeticii orbirii (predicție și viziune) precum și din manifestul poetic pe care noi l-am numit scrisul agonic în cartea " Poezia română între milenii" (Editura Dacia, 2002). Spre exemplificare, începem prin a cita această geneză și genealogie a poeziei:"În Miez de Zi și în Miez de Noapte literele/se desprind precum rocile în munți din creierul meu
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
natal ("Academia mea: iarba din sat"), elogiind integritatea naturii glaciale a Nordului populate de lupul sublunar, cel ce vede în întuneric, simbol al luminii și al focului, cu care poetul se înfrățește simbiotic. Și tot precum lupul, simbol lykomorf și agonic, poetul este un fecund daimon sexual. Totodată lupul este un simbol stoic al omului suferind în singurătate, murind neștiut (Byron, Vigny, Hesse), dar și un duh htonian, o călăuză a sufletului mortului până în lumea de dincolo (vezi textele bocetelor românești
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
Simona Vasilache Facerea poeziei nu e cu nimic mai ușoară decît facerea lumii. Chiar dacă sfîrșeala prelungă din Goya, sau fojgăiala agonică din Hieronymus Bosch nu și-au aflat, des, în cuvinte, un infern pe potrivă, bolgiile scrisului sînt încă suficient de încăpătoare. În ele scapără, din timp în timp, o flamă. Focul din amnar e numele pe care i-l dă
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
Nixon face o confesiune, vorbește liber și realizezi mai târziu că întregul dialog este doar un monolog. Măștile cad, nici măcar David Frost nu mai reușete să-și tragă salopeta zâmbetului de serviciu pe figură. Un Nixon copleșit de frustrări, complexat, agonic, vorbește nopții din adâncul sufletului, un Nixon fără farduri și diplomație, ca un taur în arenă, jucându-și toată energia și toată vitalitatea pe un ultim atac disperat, un duelist care-și fixează precis de mortal adversarul înainte de a trage
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
ca infamii să stăpânească lumea, până când grija a milioane de oameni o să fie, mereu de pe o zi pe alta, cine pe cine a ucis?ť - 2 decembrie 1940) primește o ripostă în oglinda însingurată, crepusculară, a păcii zilelor noastre (crepuscularul agonic evocat de Cornel Ungureanu în prefață). ŤÎndoielile mă pișcă, mă ustură, mă mănâncă, parcă ar fi un roi de țânțari în jurul meu. N-am cu cine să mă sfătuiesc...ť. (21 octombrie 1991, luni). În această a doua oglindă, ůmbrele
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
a unei dinamici revoluționare care poate fi profitabil deturnată în spațiul artei, poate alimenta mișcări de masă sau se poate consuma solitar ca un strigăt de ajutor pe care nimeni nu-l aude. Odată reperele pierdute, căutarea dobândește un aspect agonic, o goană după ceva ce nu se lasă prins, ceva indescifrabil. Acest vertij este un amestec de placiditate cinică plus frenezie în parte trucată cu Patrick, și furie fără obiect și melancolie a unei rebel fără cauză la Rémy. Ceea ce
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
de eseul lui Harold Bloom, Canonul occidental. În ochii unor comentatori, canonizarea ar fi cu preponderență o formă conflictuală, o contestare în vederea obținerii unei hegemonii, deci ceva subiectiv. În realitate, consideră autoarea, avem a face cu un compromis între conținutul agonic, abrupt al opiniei personale și contextul dat: tradiție, curent, generație, structură stilistică etc. Canonizarea s-ar cuveni percepută ca o stabilire a unei relații între imanența operei și plasarea ei în perspectivă istorică. E scoasă în relief împrejurarea că inclusiv
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
Virgil Duda ascund și construiesc legiuni de condamnați, distribuiți, în fond, în același context: al destinului de străin etern care nu poate fi învins. Un cetățean al lumii este romanul unei asemenea anchete existențiale, într-un univers ce-și caută agonic semnificațiile tari.
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
cea mai sigură pavăză a ființei. O dorință lascivă e trasă în următorii termeni: „Aș vrea să duc cu mine în noaptea placentară/ ceva smerit din tine, mirosul tău de fiară/ și gînguritul tandru al sînilor răpiți/ de pumnii mei, agonici cîndva și fericiți” (Aș vrea să duc). Impulsurile instinctuale se asortează cu decorul cosmic, întrucît poetul se vede „trăgînd mărgeaua globului stinsă după mine/ în biliardul hulpav de galaxii feline” (ibidem). Poetul Radu Ulmeanu impune prin faptul că-și percepe
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
e de efect, hipnotizînd personajele și surprinzîndu-l, prin mister, pe cititor. Ceea ce aici rămîne implicit și încifrat devine mai apoi explicit prin versurile acelui „austriac tînăr, mort în război“ cu care îi întîmpină pe cei doi drumeți rătăciți Gunther, adolescentul agonic: „pe întunecate cărări”, Nora și Paul au intrat „pe poarta“ unui alt tărîm, cu dublu statut. Gunther citează o strofă jumătate din O seară de iarnă, poemul obscur-sacral, dar deloc cristic, în ciuda aparențelor, al lui Georg Trakl. „Cu scop străveziu
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
de la Grodek (din Galiția) i-au produs locotenentului farmacist Georg Trakl un șoc traumatic fatal, ducîndu-l spre o primă, eșuată, tentativă de sinucidere, iar apoi spre o a doua, reușită. (Să mai adaug că, întîmplător sau nu în privința prenumelui adolescentului agonic din Accidentul, între tentativele sale de sinucidere, Trakl era preocupat nu numai de poemul Grodek, ci și de creațiile lui Günther, poetul baroc mort pretimpuriu.) Explicația este, deci, simplă: Sebastian, care avea în minte versurile din O seară de iarnă
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
scriitorul trebuie să fi fost, cu siguranță, frapat de ultimul vers al poemului Grodek, în care răsare, comprimată, obsesia înrudită a lui Trakl pentru cel nenăscut. De aici și numele familial, Grodeck, pe care i-l dă lui Gunther, adolescent agonic, predispus la modul cel mai traklian morții pretimpurii și, deci, reîntoarcerii la starea de nenăscut. Gunther și „tribul Grodeck” fac parte din spițe umane diferite, opuse: „făptură albastră”, cel sortit să moară de timpuriu aparține seminției pure a „nenăscuților”, în vreme ce
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
era un soi de Cenușăreasă. Nimeni nu miza pe literatura satirică. Nici nu era corect politic. De vreme ce se recupera încă asiduu literatura de sertar, iar dezbaterile despre canon nu dădeau bine dincolo de recuzita sobrietății. În plus, formele diluate ale comunismului agonic se regăseau pretutindeni într-o literatură debusolată. Urgențele veneau dinspre recuperări, din drame și tragedii trăite. La urma urmelor, e de înțeles. Când trebuie să lași ceva deoparte, e mai ușor să renunți la umor. Din păcate, literatura postdecembristă amâna
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
V. Voiculescu conturează un univers crepuscular, marcat de desacralizare și de profanarea valorilor perene, prin ruperea brutală a legăturilor cu tradiția și morala creștină. În Atomul agonia prezentului este sugerată printr-o avalanșă de imagini negative: „trist apus de lume”, „agonicele zvârcoliri”, „astre năprasnice”, „satanică beție”, „meschină Judecată d-Apoi”, „Pământul ajuns morman de gunoi”. „Țara veche”, învecinată altădată „cu basmul și balada” apare acum, în Cerșetorul, ca un ținut pustiit, atacat de sălbăticiuni și colindat de un Dumnezeu cerșetor: „Ca să
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
să facă loc fabulosului. Oricând e gata să fie turistul de treabă, curios și harnic colecționar de simboluri livrești, numai bune de agățat în proze baroce. El caută splendorile vintage, ascunse, crede el, în rugina și bazarul arhitectonic al prezentului agonic, oricând, însă, capabile de reverențe ficționale. Povestașul se găsește, ni se spune, „față în față cu misterul care se naște din te miri unde”. De la povestea lui Antim, nebunul după Hristos de la 1841 ajungem la Cirin Hamalul, prieten cu literații
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
de frunze barbare din brumărel trei morți, trei bărbați morți pregătiți de călătoria în munți stăteau aliniați pentru a fi împușcați timpul nu se mai urnea devenise alb-stacojiu translucid-transparent apocalipsa pentru ei începuse acum intraseră în timpul dilatat umflat de sfîrșitul agonic de veac 4. apa din țesuturi și sarea blochează orice intrare 5. pășești încet prin rugi de fragi timpul nu se mai urnea devenise alb-stacojiu translucid-transparent apocalipsa pentru ei începuse acum intraseră în timpul dilatat umflat de sfîrșitul agonic de veac
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
de sfîrșitul agonic de veac 4. apa din țesuturi și sarea blochează orice intrare 5. pășești încet prin rugi de fragi timpul nu se mai urnea devenise alb-stacojiu translucid-transparent apocalipsa pentru ei începuse acum intraseră în timpul dilatat umflat de sfîrșitul agonic de veac.
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
Dumnezeu, împuținați-vă lucrul! Poate că frica mi se va vindeca prin chiar frica de a nu rămâne prizonierul ei, prin chiar frica de a nu mă fi pierdut avându-vă. Prin revenirea milei prin recitire pioasă și prin rescriere. agonică. în clipe de cumpănă, sub imperiul fricii, puțini sunt cei ce nu imploră iertare. Dintre cei iertați, și mai puțini sunt cei ce nu se vor întoarce cu gând să ia viața iertătorului. Doamne, tu ne ceri să iertăm vinovatul
O recitire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11108_a_12433]
-
drepturi de afirmare, care ni se recomandă retrospectiv, sub pana d-lui Constantin Mateescu, înfățișează o sumă de note oarecum camilpetresciene. Un examen cazon îl resimte drept o ,tristă aventură", ,un fel de piesă în patru acte, derizorie, jucată repede, agonic, cu plutonul de execuție în spate, gata să tragă, aventură plină de emoții, de teamă, de nesiguranță (orice ratare, orice pas greșit ducînd spre catastrofă, spre un final ireparabil)". în alte ocazii ni se destăinuie a fi ,pierdut", a simți
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
e în particolare a coloro non oggetto sin dalle prime fasi della propria esistenza di un'educazione di stampo nuovo, di aspirare a un afflato di libertà non apparente. Lo specialismo spinto, al contrario, invece di mantenere aperto îl rapporto agonico, di contraddizione che corre tra politică e profezia, lo ha occluso, perché nella fondazione di un potere di stampo tecnocratico, sempre più appannaggio di ristrette élites, priva l'uomo della possibilità di rimanere aperto alla imprevedibilità della novitas, che costituisce
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]