2,678 matches
-
și peroneul i-au rămas absolut descoperite la ambele picioare. Când l-au văzut, medicii erau convinși că va muri în câteva ore. Tocmai de aceea - susține el - au refuzat să-i de-a apă, pentru a nu-i prelungi agonia. Diagnosticul de internare a fost: „Arsură de gradul II-III-IV la ambele membre inferioare, perineu, fese, antebrațul drept”. „Văzându-mă medicul m-a întrebat dacă am copii. Aflând că am trei copii minori, a replicat: „Mai bine nu-i aveai!”. După
DUPĂ CE A EXPERIMENTAT TREI MORŢI CLINICE, SECURITATEA L-A BĂNUIT DE RELAŢII CU EXTRATEREŞTRII ! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Dupa_ce_a_experimentat_trei_morti_clinice_securitatea_l_a_banuit_de_relatii_cu_extraterestrii_.html [Corola-blog/BlogPost/355790_a_357119]
-
o umbră de rând.(Concurență neloială),sau Ea arde-n foc/Din lumea ei,cu iz de busuioc.( Mama). Se vede că poetul conectează poemul la o tensiune înaltă și lăsându-se străbătut de curenții trăirilor intense, la limita dintre agonia fantastă și vibrația interioară, ne face să fim electrocutați decel mai frumos păcat, am citat din poemul Femeia. În general poetul este un romantic lucid care își sondează starea naturală, plenitudinea vitală,ca moduri de protecție a ființelor iubite,cum
ALERGÂND DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Alergand_dupa_fluturi.html [Corola-blog/BlogPost/356790_a_358119]
-
galeșe în toate părțile, vindecând prin simplă atingere boli incurabile și suflete chinuite. Mai ales pe cele din urmă ... În plus, vedeam cu ochii minții cum un întreg stol de medici roia în jurul ei, uitând cu totul de pacienții în agonie, nedorind altceva decât să-i fie robi pe viață. Ceea ce, mărturisind sincer, îmi doream și eu în acel moment. Știu. Am avut mereu în viață tendința de a exagera prin prisma propriei imaginații. Un defect incorigibil de altfel, nu prea
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1430843781.html [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AGONIA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 500 din 14 mai 2012 Toate Articolele Autorului față în față metereze, archebuze și baliste care flutură batiste din ținuturi calabreze acareturile mixte, jucăriile chineze dorm cu simțurile treze și visează ametiste gândurile
AGONIA de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 by http://confluente.ro/Agonia_ion_untaru_1337050372.html [Corola-blog/BlogPost/357878_a_359207]
-
în față metereze, archebuze și baliste care flutură batiste din ținuturi calabreze acareturile mixte, jucăriile chineze dorm cu simțurile treze și visează ametiste gândurile prind să sape nopțile un alt prăpăd oamenii doar nu mai văd din mulțimea de atrape, agonia lor hibridă dintr-o nouă atlantidă! Referință Bibliografică: agonia / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 500, Anul II, 14 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AGONIA de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 by http://confluente.ro/Agonia_ion_untaru_1337050372.html [Corola-blog/BlogPost/357878_a_359207]
-
din ținuturi calabreze acareturile mixte, jucăriile chineze dorm cu simțurile treze și visează ametiste gândurile prind să sape nopțile un alt prăpăd oamenii doar nu mai văd din mulțimea de atrape, agonia lor hibridă dintr-o nouă atlantidă! Referință Bibliografică: agonia / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 500, Anul II, 14 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
AGONIA de ION UNTARU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 by http://confluente.ro/Agonia_ion_untaru_1337050372.html [Corola-blog/BlogPost/357878_a_359207]
-
an [73] Din Legile antice și tainele zidirii fiecare Imperiu are la Porți un Cal și pentru orice ființă din viitor tot vine călare pe lumină un fel de Ideal [74] Calul Troian există e undeva departe ca noi în agonie și el un Cal așteaptă de-ar putea fi Cetatea Calul Troian cel care vine din zări să-l scape ca singura răsplată [75] Datoare e Cetatea ca să-și salveze visul ea lașă e în neagra a vremilor tăcere până în
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
larg ovală” „(Poemă în oglindă). Bacovia coboară în negura de vremi ca un dorit al demiurgului și celor contemporani timpului său, însă nu trăirilor sale, le deschide ochii să vadă nevăzutul ce va fi să fie: „Vezi, din anticul fotoliu - / Agonia violetă, / Catafalcul, / Și grădina cangrenată, / În oglinda larg-ovală încadrată în argint...” (Poema în oglindă). Este un „Spațiu, infinit, de o tristeță armonioasă...” un „Larg, miniatură de vremuri viitoare” (Alb), pe care poetul dorește să le facă auzite și văzute ca
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
aducerea-aminte se grăbește, ca nu cumva să uit ceva. Și vine, vine precum fulgerul clipa -, clipa când trebuie să dau socoteală: când, fără remușcare, memoria îmi propune, acum: „Jocul chibzuinței!“ OARE CINE SUNT? Sunt, oare, pana de pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar și mai mult de-atât aș vrea să știu ce ferecă porțile dinspre Tine
CLIPA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1441137287.html [Corola-blog/BlogPost/370292_a_371621]
-
flamurii năvălitoare Așadar, „Ani de zbucium”, de Ilie Șandru, încă o carte despre 1848-49? De ce? - vor mormăi, cu siguranță, unii iritați, aceiași, din tagma celor pe care-i știm. E adevărat, după 1848, până acum, s-a tot scris despre agonia acelei Europe imperiale. Dar nu cu dreaptă măsură, și nici cu hemografie despre Transilvania și martirii ei pe baricada idealurilor însuflețitoare: „Libertate! Egalitate! Fraternitate!” Încercam, mai sus, să explic titlul „latinesc” inventat de mine și atribuit acestui Cuvânt de întâmpinare
HISTORIA HEMOGRAPHICA... de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/mariana_cristescu_1454805524.html [Corola-blog/BlogPost/370112_a_371441]
-
2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului E atâta frumusețe-n parc, e toamnă Pomii au veșminte aurii Frunze cad ușor din câte-o creangă În acordul veșted al unei simfonii. Vrăjit, închizi ochii-ncetișor Și-asculți plânsul frunzelor în agonie Le simți durerea din foșnetul lor Cum se propagă-n inima ta vie. Brusc, ochii îi deschizi în ploaia de culori Iar sufletu-ți tresare și se zbate, Treptat, te-nvăluie un plăcut fior Și-emoțiile-ascunse îți sunt descătușate. Referință Bibliografică: EMOȚII
EMOȚII RUGINII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1473503758.html [Corola-blog/BlogPost/371357_a_372686]
-
vorace. Sărăciți de bogății, munți-ncep să se prăvale, Stânci lovite de stihii au pornit iureș la vale. Arde codrul, arde lanul, arde câmpia pustie, Interesele tembele s-au pornit să ne sfâșie. Strigă Tisa, strigă Nistrul, strigă Țara-n agonie, Inclusă în Uniune, România-i o stafie! Câmpurile dezgolite de păduri și de fânețe Și-au pierdut din măreția vremurilor cu sânețe. Sună goarna, bate toba, se-aud strigăte amare Căci cohortele străine ne-au furat din țărm și mare
POEME NEWYORKEZE (4) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1391691697.html [Corola-blog/BlogPost/360174_a_361503]
-
ducând spre nicăieri. Un dans funebru leagă frunze-n vânt, pe ultimul drum ce e spre mormânt. Duc jalea codrului în bocet surd, pe care doar strămoșii lui l-aud. Se stinge a naturii făclie că, viața ei intră-n agonie. Coșmar să-și ducă în somn din pământ, să hiberneze ca-ntr-un viu mormânt. În bocetul frunzelor răsună jalea iubirii de mamă-bună, rămasă în tulpini și în ramuri. Muguri noi s-o ducă-n alte vremuri. Prin pleoape închise
PLÂNSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1412060089.html [Corola-blog/BlogPost/374410_a_375739]
-
va duce bine că, nu-i mult de ieri pe mâine! Trecut din prezent sfidător, mâine e proaspăt viitor! Zeflemeaua mă apucă și îmi vine dor de ducă în lumea civilizată, când văd corbii cum se ceartă! Din țara în agonie, toți vor câte o felie sau vreo întinsă moșie! Plebea țării să nu știe! Să uit de mizerabil vot, aș emigra, dar nu mai pot! S-a scurs al vieții elixir pe drumul către cimitir! Dar, dragii mei compatrioți, să
ISTORIA LA RĂSCRUCE -PAMFLET- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1415866881.html [Corola-blog/BlogPost/384421_a_385750]
-
desluși creșterea mugurelui firav al ierbii, ca preludiu al unei nemuritoare povești de dragoste ce apropie cerul de pământ. De cel mai multe ori, linia și punctul creează pe „pânză” imaginea vieții, fremătând de durere sau gemând de bucurie, o agonie creativă împletită cu un extaz al ochilor mirați de frumusețe. O altă secțiune interesant abordată în creația pictorului bucureștean o reprezintă femeia și feminitatea. O feminitate poetică, indiferent dacă se vădește a fi ludică sau heraldică, precum cuvântul de început
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Toamna_culturala_adjudeana_editi_gheorghe_stroia_1351687274.html [Corola-blog/BlogPost/346551_a_347880]
-
purta pe umeri suferinți atât de multe,/ nu se plângea nicicând,/ muncea din greu.../ Așa era tăicuțul meu./ Acum doar lumânarea, ce arde pe mormânt,/ mă mai petrece răscolindu-mi amintirea... Te stingi!/ Tu, satul meu iubit,/ te stingi în agonie./ Cei tineri au plecat pe la oraș,/ cei bătrâni, la cimitir,/ să nu mai vie,/ s-au dus și se tot duc,/ se duc și nu mai vin,/ cu disperare mă închin./ Te privesc./ Mă tem că,/ închizându-mi ochii,/ când
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1409418693.html [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
farmec de lumini făuritor.... X. SONETUL TIMPULUI, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. Cum poate scrie omul veșnicia Când timpul prin iubire se măsoară Și-n ochii neputinței se strecoară Secunda care-și plânge agonia? Un farmec blând tăcerea împresoară, În suflete se scaldă elegia Și-n haina serii curge fantezia, Doar liniștea din stele mai coboară. Să-ți fie clipa candelă cerească Iar visul să-l îmbraci în amintiri, Să porți pe brațe taina
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Și s-o ascunzi mereu în nemuriri. Căci inima putea-va să cunoască Doar timpul care arde în iubiri. Citește mai mult Cum poate scrie omul veșniciaCând timpul prin iubire se măsoarăși-n ochii neputinței se strecoară Secunda care-și plânge agonia?Un farmec blând tăcerea împresoară,În suflete se scaldă elegiași-n haina serii curge fantezia, Doar liniștea din stele mai coboară.Să-ți fie clipa candelă cereascăIar visul să-l îmbraci în amintiri,Să porți pe brațe taina îngereascăși s-o
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Dumbravă. Scrisul lui puternic iese din chenare, depășește limitele unor focuri de artificii care sclipesc și dispar, rămâne în/și formează o conștiință a cititorului, prin amestec de sentiment și rațiune. Foarte atent la detalii, scriitorul surpride toate expresiile, de la agonie la extaz, într-un décor adecvat, tabloul este când unul de primăvară care se aseamănă cu un sfârșit mohorât de toamnă, când iarnă cu foc mocnind în sobă sau cu fulgi care cad necontenit, suferința apare acolo unde sunt pereți
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1459965161.html [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
liniștea orașului aspru betegit de spaimă ... Baierele largi ale pământului parcă se sumețesc dintr-o dată, chiar pământul pare să fi căzut într-o “rană” pregătind o adormire vecină cu extincția, “nemurirea” sau viețuirea părând a mai fi păsuite doar de agonia și precaritatea mișcărilor a tot ceea ce este încă viu, o “viermuiala” irațională a amestecat totul și e pe cale să-și piardă chiar sensul ei incipient, bacterian... Nici un apel la calm nu se întrevede, nimeni nu poate realiza ieșirea, “punctul terminus
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 by http://confluente.ro/_palitura_cosmica_din_1906_din_san_francisco.html [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
galeșe în toate părțile, vindecând prin simplă atingere boli incurabile și suflete chinuite. Mai ales pe cele din urmă ... În plus, vedeam cu ochii minții cum un întreg stol de medici roia în jurul ei, uitând cu totul de pacienții în agonie, nedorind altceva decât să-i fie robi pe viață. Ceea ce, mărturisind sincer, îmi doream și eu în acel moment. Știu. Am avut mereu în viață tendința de a exagera prin prisma propriei imaginații. Un defect incorigibil de altfel, nu prea
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
ochii, aș spune eu. Voi relata încă o întâmplare la care am fost chiar eu martor, în anul 2008, pe când mă aflam la căpătâiul unui muribund bolnav de cancer. Se spune că în clipele ultime de viață, cel aflat în agonie are - pe lângă vederea spațială tridimensională - și o vedere astrală. Ceea ce înseamnă că vede în ... lumea de dincolo ! Respectivul muribund (nu are importanță cine era persoana) se regăsea foarte aproape de marea trecere. Brusc, își întoarse fața lividă către mine și - cu
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
3 Viața literară: primele versuri în clasa a II-a, la 8-9 ani concurs de poezie în clasa a VII-a, Miercurea-Ciuc calificată național la olimpiada de limba și literatura română „Mihai Eminescu”, Galați, 2004 primele apariții online: site-ul Agonia.ro, 2009-2010 (și singurele). Studii: Școala nr. 43 cu profil UNESCO „Ferdinand”, Constanța Liceul teoretic „Traian”, 2000-2002, Constanța Liceul teoretic „Mihai Eminescu”, 2002-2003, Constanța Liceul teoretic „Decebal”, 2003-2004, Constanța Facultatea de Litere din cadrul Universității „Ovidius”, Constanța - cursuri la zi, fără
LORENA GEORGIANA CRAIA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Lorena_Georgiana_Craia.html [Corola-blog/BlogPost/340969_a_342298]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > NOAPTE DE IANUARIE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Înghețat mi-e sufletul de nepăsare, Mâinile îmi strâng în pumni, Agonia nopții piere-n fum, Adormind neliniști interioare. S-a-ncătușat și cugetul în ger, Asmute gândul la visare, Damnabil a rămâne-un oarecare, Într-un infern de vise viager. Golit de patimă și doruri, Mi-e trupul nins de-atâtea ierni, Ascunde
NOAPTE DE IANUARIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1453664007.html [Corola-blog/BlogPost/340083_a_341412]
-
se lasă manipulată de propria conștiință, alterată și șovăitoare. Literatura română (întârziată, desincronizată și defazată) este, în parte, creația unui spirit critic orbit și nevolnic, creația unui spirit critic aflat uneori „sub narcoză”, alteori „sub anestezie”. Critica a înregistrat și „agonia”, „dezertarea”, „autosuspendarea”, „diminuarea”, „anemierea” spiritului critic, iar „după Revoluție, agonia spiritului critic din ultimele decenii s-a transformat în moartea lui”. În marea lor majoritate, iluziile literaturii române sunt opera criticii și istoriei literare. Gestul clinic major al lui E.
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/eugen-negrici-cum-se-vad-aparentele-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]