401 matches
-
aventură... În copilăria mea, n-apucai să faci zece metri pe stradă și erai salutat cel puțin în trei limbi..." Din nefericire, Brăila cosmopolită și prosperă, dinamică și pitorească, astfel cum ne-o reproiectează Fănuș Neagu, nu mai există. Portul agonizează, centrul istoric este lăsat în paragină, somptuoasele imobile în stil neoclasic de pe Strada Regală se prăbușesc. Păcat! De 1000 de ori 22 Marți, 12 mai, revista 22 și-a sărbătorit 20 de ani de existență și 1000 de numere apărute
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7329_a_8654]
-
o emoție care transcende textul poetic ca atare, precum o aură paradoxală a terestrității: "Pentru mine, ca femeie, despărțirea a fost o / binecuvîntată eliberare. Dar ca mamă de minori / pe care justiția găsise de cuviință să-i des- / partă, am agonizat îndelung. Întîmplarea am resim- / țit-o ca pe-o jertfire a investiției mele de su- / flet în copii". (Despre singurătate). Sau: M-am vindecat de iluzie încet, am convertit cala- / mitarea în sursă de motivații pentru a scrie. Am scris făcîndu-mi
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
cu biciul lui Caribaldi. Viața și moartea stau, împreună, pe aceeași linie. Valoarea și pseudo-valoarea, la fel. Dureros manifest. Și Jonglerul - Virginia Itta Marcu, și Dresorul - Mihai Bica, și Nepoata - Maria Gârbovan, și Clovnul - Gabriel Costea par năluci, spectre ce agonizează pe drumul artei închipuite de Caribaldi. Pașii lor, corpurile lor, șoaptele, privirile - devitalizate ca și arborii de pe scenă. Rătăcesc. Ambiguitatea sentimentelor, a discursurilor lui Caribaldi, a lentorii cu care se mișcă fiecare pe scenă, mai puțin marele dictator, face ca
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
localități - deja Țin frâul asudat al celor gata de a da bici, de-a pleca. Fără reproșuri - în subteranele miezului de noapte, De cum vom porni în lungul pădurilor rare, Să strângem plase, capcane, lăsând să se plodească Neamul rapacilor lupi agonizând a salvare! Prin zăpezi lăbuțele de câini rotocol rotitoare Înșelate-s de lupoaica prăpăstuită-n întunericul orb - Prea de tot mici sunt gheruțele râvnitorilor - n-ar Răzbi, n-ar izbândi nici uliu sur, nici negru corb. Iar iubitei-odor piciorușele desculți
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
pentru a fi eliberată doar în schimbul vaccinului. În rest, Soderbergh ne face un tablou clasic al calamității, fără nimic nou ca perspectivă cinematografică. Orașul Chicago este pus sub carantină, relațiile interumane se deteriorează rapid, oamenii devastează magazinele și tâlhăresc, alții agonizează lipsiți de ajutor, ceea ce s-a petrecut și cu ocazia trecerii uraganului Katrina. Pierderea umanității este contrabalansată de revendicarea ei prin gesturi curajoase. Soderbergh se ferește de scene tari după ce ne livrează două la începutul filmului, schițează reacții psihologice credibile
Tușește și dă mai departe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5219_a_6544]
-
înălțimile, nici marea. Își țin într-un cufăr propriul infinit, bucată lor de mare. Și-l păzesc cum pot, lăsându-se învăluiți de uitare, ca într-o ceață. Uneori Valparaíso se zbate că o balenă rănită. Se clatină în vânt, agonizează, moare și reînvie. Aici fiecare ființă poartă în suflet amintirea unui cutremur. E un crampei de spaimă, lipit de inimă orașului. Înainte de naștere, fiecare om e un erou. Căci în memoria portului există acel dezastru, acea înfiorare a pământului ce
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
un spațiu nostalgic, al reveriei și confesiunii neliniștite, în care metafora limpezește versul, nu-l încifrează. Poetul, destul de dotat muzical, aspiră în continuare la claritate și la o puritate simplă ce învăluie imaginile suave și delicate ale unei lumi ce agonizează blând, în amintirea fermecată a locurilor natale”. Cultul naturii solare, plasticizat în aceeași manieră evocatoare, conferă legitimitate identității eului poetic ce-și caută cu fervoare și evlavie necontrafăcută „obârșiile”, încercând să restabilească, prin intermediul magiei verbului, legătura cu spațiul natal, cu
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
Ana Maria Sandu, Cristian Robu Corcan, Șt. Baștovoi, Aglaia Veteranyi sau Maria Manolescu. Și lista poate continua. Iată, așadar, ce amploare a luat acest fenomen al prozei contemporane. Eroi puțin sau defel creditabili forțau cititorii să suporte ipoteze vibrante, să agonizeze într-o așteptare neverosimilă sau să accepte verdicte tulburătoare. La urma urmelor, nu e vorba de o noutate distinctă, ci de o caracteristică a modernității târzii; un răspuns la opozițiile de secol 19, dar și față de radicalismele primei faze a
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
la schimbarea preotului. Nu întâmplător o cortină invizibilă cade, în finalul cărții, peste vocile media ce anunță evenimentele din 1989. Lumea ca teatru se sfârșește grotesc pentru a o lua de la capăt. O lume în derivă înregistrată de un semi-retardat agonizează, aparent fără sentimentul tragicului; însă, prin ochelarii acestui narator, istoria nu are cum să pătrundă dincolo de o anumită senzorialitate obsesivă. Lumea e degenerată și ieșită din rosturi, cum e și comunismul, iar naratorul sucit reprezintă corporalizarea omului „nou”, din toate
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
Europa, vorbind explicit despre sfârșitul „unei vaste conflagrații ce amenința să năruiască un continent întreg ”. Dar străfulgerarea oniric anticipativă cu valoare premonitorie a părintelui Mantu nu se oprește aici. La finele bătăliei, țara redobândește acea parte a teritoriului strămoșesc ce agoniza sub „trufia apăsătorului secular”. Istoricii vor numi, ulterior, acest moment al istoriei României Războiul de Întregire a Neamului, iar pe eroul său, făuritorul statului național român, Ferdinand Întregitorul. Clipa astrală a alipirii Ardealului la trupul țării este marcat - în realitate
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
să găsesc unul la Cărtărescu, la Coșovei sau la Iaru. Iată, din Frica pe care o pomeneam adineauri: „«Pe onoarea mea! A ros paharul de cristal/ până la picior! L-am văzut eu! Un cristal/ de două sute de lei!»// Cu bărbia agonizând pe gaura unei țevi de pușcă.../ Cu sentimentele vraiște în gură de șarpe.../ Mâine va semăna din profil cu o gaură neagră/ Stai! Cine vine? - Caporalul de schimb - la mine.// Râzi în întuneric... Râzi de mine.../ Cine ești tu cel
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
aflând că un confrate a suferit, după o petrecere aniversară, o comoție, spune către altcineva: „Am auzit că lui Sadoveanu i-a căzut un ochi în gură”), sau epiloguri de borangic („O femeie își ascundea fața de lumină. Un bărbat agoniza, undeva în încăperile întunecate. Parcă ieșisem din casa Rimilor” - după vizita la Hortensia Papadat-Bengescu, bătrână și afișând, încă, o amară cochetărie). Un alt episod, tot cu doamna interbelicului, arată un Crohmălniceanu de-o extremă delicatețe, și deferență față de marea literatură
Și scriitorii sunt oameni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4204_a_5529]
-
către miezuri vârcolacii răstoarnă așezarea lumii pustiind zodiile cu bătaia viscolului cosmic Moartea melcului căutându-și privirea rătăcită'n frunzișuri ochii melcului rămân stingher alunecați pe povârnișul nevederii a muri orbește cu ochii pierduți în gol fără capăt deasupra melcului agonizează'n văzduh stingerea stelelor Pârâul de lemn pârâul de lemn cărare pentru alaiul de îngeri pășind tăinuiri depărtate fiecare pas mai aproape-i de steaua polară planetele aburind neștiutul răspântiei risipesc petalele trecerii pe pârâul de lemn urmele tălpilor foșnind
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
telecomenzii (550 ore) 4. Să înțeleg că pantalonii nu se duc niciodată singuri până la dulap (800 ore) 5. Cum să ajung până la coșul cu rufe murdare fără să mă rătăcesc (500 ore) 6. Cum să supraviețuiesc unei răceli fără să agonizez (350 ore) Modulul 3 : Timpul liber 1. Să calc în două etape o cămașă în mai puțin de 2 ore (exercițiu practic) Modulul 4 : Curs de bucătărie 1. nivelul 1 (începători): Electrocasnicele : ON = deschis, OFF = închis 2. nivelul 2 (avansați
Cursuri speciale pentru bărbaţi şi femei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18702_a_20027]
-
sângerat și greu /m-am prăbușit cu fruntea în beznele afunde, /când m-am trezit, ce noapte era! Și numai eu /mai rămăsesem, moale, bezmetic, nu știu unde. Și m-am târât pe lângă pereții goi și uzi. Frânt, rezemat de-o grindă, agonizam ca pe-o cruce. Călăii stihiali mai zdrobeau mădulare-mi cruzi, /și-amușinau hiene zburlite, gata să mă apuce, /îmi era limba de iască și nu mai puteam /de pe brațele crucii să mă desfac. Deodată, am auzit o șoaptă stinsă
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
gândite și rostite de alții, ci de tine, și că tot ceea ce vezi (chiar și cerul!) e străin de tine, cum tot ceea ce credeai tu că reprezinți îți este străin.” 11. „Pasăre rănită, care spera să se vindece, inima mea agoniza cu aripile tăiate și gândul „ar fi mai bine să mor” veni ca o liniștită salvare.” 12. „Istoriile acestea dintre inși care s-au iubit, apoi nu se mai iubesc, apoi se urăsc și apoi se despart, n-au în
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
pe-altă stea, în verb etern de raiuri fără timp ca zeii cei ferice din Olimp... vineri, 24 februarie 2017 dragoste ( de dragobete) Lebede morgane aduc în aripi de seară Primăvara în estuare de azur, Jungla iernii mușcată de lumini agonizează în mistice racle; Spiritul zilei delirează, e vremea dragostei, trupul femeii se scaldă-n golfuri de vise; Văzduhul e harfă nebună când noaptea pe lună toarce pentru ea dragostea; Ce pustiu frumos în astfel de clipe când corpul tău, cu
POEME DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384881_a_386210]
-
visuri mi-au fost îngenuncheate. Mi-au maltratat speranța în chin de nedescris, și-au bătut joc de dânsa și implicit de mine. Apoi pe-aceeași cruce cu ură ne-au ucis. Ea a murit. Eu încă, în cuiele meschine, agonizez alături de îngerul trimis să-mi spună că sunt liber să urlu de rușine. Anatol Covali Referință Bibliografică: Liber / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate
LIBER de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385047_a_386376]
-
simt finețea mâinii și setea ce îmi soarbe împlinirea căldura ta e grâul dedat pâinii dospind în lutul vieții, ostoind iubirea Când somnul se anină flușturatic de genele ce rod melancolia pe sânii mei cad buzele-ți romantic se rătăcesc agonizând făclia În ochii lunii se ascunde visul petarde de-ntuneric rup lumina cu tine-aș adormi, iar paradisul ar fi o joacă... adu cu tine-n vis și mandolina... Referință Bibliografică: Adu cu tine-n vis și mandolina / Mihaela Tălpău
ADU CU TINE-N VIS ȘI MANDOLINA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384685_a_386014]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA DIN SUFLETUL MEU Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului pictură: Mihai Olteanu Pe uliți depășite de-nserare Agonizează viața în pustiu Fereastra înghețată-n crengi mai are Putere să răzbată somnul viu Și-n nepăsarea plumburie Mai merg urme de pași peste-o-nserare Și-mi pare iarna asta o-actorie În rolul meu de-o clipă-i
IARNA DIN SUFLETUL MEU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383937_a_385266]
-
destinului. Alta! Și au mai fost zbateri. * Peste ani, când absolvise o școală superioară și era șef de gară într-o localitate mică de fronieră, lângă Turnu-Severin, George a salvat-o pe Estela, supraviețuitoare la Auschwits, pe care o găsise agonizând pe linii, la întoarcerea în țară. Cu sprijinul localnicilor care au sărit în ajutor, Estela a fost pusă pe picioare și a putut să-și caute rudele răspândite prin toată lumea. Era evreică Estela, își pierduse soțul și fetița de nouă
PRONTOSIL ȘI RUBIAZOL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382817_a_384146]
-
-și explica toate câte le simțea și le gândea în acel moment: să decidă dacă se întoarce sau nu. Își amintea că în cele câteva clipe de ezitare privirea îi înregistrase un amănunt frapant: dintr-un trunchi noduros de copac, agonizând pe o rână, fără crengi, invadat de mușchi și licheni, răsărise o mlădiță, un lujer înalt, la capătul căruia se legăna o eflorescență de un alb imaculat. Fusese surprins, nu-și amintea să mai fi văzut vreodată așa ceva. Apoi știuse
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
pedepsit, învins, desființat. Se întind, se întrec în a mă umple cu noroi: atunci, ața ajunge la capăt. Hâc! Se trezesc din smucitură. Buimaci. Răcoriți. Bucuroși că nu m-au ucis. Vor bani. Muncind: uneori, se străduiesc. Înșelând. Strecurându-se. Agonizând; vânzându-se. Banii sunt în putința mea, eu aduc turiștii. Prin Ordonanțe, am făcut din Stațiune o adevărată urbe. Una a desfrâului, spun cei răi. A plăcerilor, zic eu. A siguranței. Se găsește hrană din belșug, iar casele sunt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În altele n-a produs decât haos și sărăcie. America Latină și alte o sută de țări au optat de două secole pentru capitalism, fără ca acesta să se dovedească bagheta magică În stare să le scoată din marasmul economic În care agonizează și-n zilele noastre. Modelul În sine nu constituie garanția automată a succesului, mai e nevoie și de altceva. Care altceva există În unele țări, dar nu există În altele. Hai să-ți mai pun o Întrebare. Cum Îți explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fel, puteam pretinde că străbăteam un drum bătătorit. Sau cât de cât familiar, În măsura În care Îți poate fi familiară repetarea coborârii Într-un cavou. Asta era senzația, În principal: că revin Într-o incintă căptușită cu vagi arome mortuare, unde totul agoniza În stare de catalepsie indusă de un duh rău și pe care doar o șansă fericită, dar deloc probabilă, o putea Învinge, readucând lucrurile la viață. Să nu mă-ntrebi de unde până unde o astfel de percepție și ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]