130 matches
-
când mai avea doar câțiva metri până la terminarea cursei. Ajutată și de încurajările pubicului, Beata Naigambo a reușit să se ridice și a trecut în cele din urmă linia de sosire, prăbușindu-se imediat după finish. Explicația științifică pentru finalul agonizant de cursă este oferită de chirurgul James Wyrick, profesor la Universitatea din Cincinnati, Ohio, scrie prosport: "Durerile de diafragmă, mușchiul care controlează mișcarea respiratorie, sunt provocate de ligamente. Ligamentele leagă diafragma de ficat, care se află în partea dreaptă. Când
Maraton: Beata Naigambo, din Namibia, s-a prăbușit cu câțiva metri înainte de sosire, însă a reușit să termine cursa by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79145_a_80470]
-
iar în „ochii” brusc deschiși ai poemului se văd lucruri simple, esențiale, familiare: „case, dealuri, mesteceni”. În alte versuri, metafora poemului care deabia mai respiră reapare din nou. „Sleit, jupuit, bolnav de-oboseală”, acesta zace printre smârcuri. În pofida stării deplorabile, agonizante, poemul își păstrează aura de noblețe, căci este „poemul care nu poate fi împărțit cu nimeni/ pâinea noastră/ cea de toate zilele”. Versuri sensibile, de vibrație interioară comunică, în același timp, sentimentul singurătății, izvorât, și acesta, dintr-o frică de
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
schelet zidit în peretele unei biserici din Italia. Povestea lui Headley include detalii foarte similare cu „Balerca de Amontillado”; în plus față de zidirea unui inamic într-o nișă ascunsă, povestirea detaliază așezarea cu grijă a cărămizilor, motivul răzbunării și gemetele agonizante ale victimei. Poe ar fi putut lua temele similare din „Le Grande Bretêche” ("Democratic Review", noiembrie 1843) a lui Honoré de Balzac sau din "The Quaker City; or The Monks of Monk Hall" (1845) al prietenului său George Lippard. Este
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
lucizi, între care Toma Pavel în Mirajul lingvistic (pe care studenții convertiți la jakobsonism îl descoperă, ușor stupefiați, abia la sfîrșitul facultății, cînd li se permit și mici erezii anti-structuraliste). Dacă există fragmente însuflețite intelectual în această paradigmă pulverizata și agonizanta (ori de-a dreptul decedată) rămîne încă de stabilit. Pentru a lua o asemenea decizie e nevoie, mă tem, de ceea ce unii abhora pur și simplu, iar alții o fac fie cu prea mult spirit critic, fie cu totală complezenta
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
ce scriu criticii (Valerian Sava, Laurențiu Brătan, Andreea Chiriac) despre regizorul invitat. Ne-a reținut atenția un fragment din intervenția Andreei Chiriac: "Alexandru Solomon este un autor special tocmai pentru că gândește documentarul - multă vreme considerat un gen desuet, prăfos, chiar agonizant - ca pe o structură vie, pe care imaginația sa o transformă creativ, cu umor autentic, de multe ori trist și întotdeauna profund, depășind șabloanele și anchilozele și modelând-o, chiar cu instrumentele ficțiunii, în direcția cea mai interesantă." Să vedem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9069_a_10394]
-
Antoaneta Ralian Luna noiembrie a agonizantului an 2009 a fost incendiară, vulcanică în ce privește cultura. Această Cenușăreasă care se tot lamentează că e ignorată a trăit un soi de prerevelion, o explozie de fântâni de artificii arteziene : valuri de festivaluri de lung metraj, de scurt metraj, de
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
de forță împotriva Regelui și a mamei sale a fost când au fost informați de Washington și Londra, cu mare regret, că nu puteau fi ajutați. Stalin devenise practic imun la presiunile diplomatice ale Occidentului. Ceea ce Churchill descrisese ca „neliniștea agonizantă de la București” continua. Timp de trei ani Regele Mihai s-a luptat aproape singur cu viitoarea dictatură sovietică. La un moment dat, a intrat în grevă, oprind întregul proces legislativ din România. Totuși, după o tăcere prelungită timp în care
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
cu o prospețime dinamitardă, traseul unor filme și al unei lumi. O lume cu o mare inventivitate în reciclarea Răului, o lume ademenită de "recomandarea satanică: Să uităm trecutul!". Lumea utopicului comunism cu față umană (în Reconstituirea), lumea comunismului paraplegic, agonizant (în Balanța), lumea comunismului transformat în capitalism sălbatic, în care Mafia a înlocuit Partidul de altădată (în Prea tîrziu)" O lume care a simulat moartea ca să supraviețuiască. Dacă ar fi să aleg o frază a lui Pintilie ca motto al
Pintilie și șapte discuri de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12522_a_13847]
-
sînge și mediatizare: învățînd din rătăcirile lor mai vechi și mai noi, adepții lui nu mai vor să se angajeze decît în cunoștință de cauză, așteaptă deci ca situația să fie clară, catastrofa sigură iar victimele suficient de numeroase și agonizante pentru ca indignarea să se poată manifesta. Marile dezastre, masacrele incontestabile nu mai impresionează, umaniștii se țin la o parte înainte ca teribila limpezime a Răului să fi împrăștiat toate umbrele și confuziile. Bunătatea aceasta, deci, devine implacabilă, sentimentalismul capătă nuanțe
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
ca acest fenomen să dispară, fie prin suspendarea lui voluntară, fie prin erodare naturală, prin lenta epuizare a resurselor. Și acest lucru s-a întîmplat, de fapt, imediat după 1990, dar nu înaintea instalării, pentru un timp, a acelei inerții agonizante pe care am descris-o deja. Vechea formulă de organizare s-a stins, așadar, atît din cauze interne, în rîndul cărora trebuie trecută și revolta explicită a opiniei artistice față de schemele încremenite, cît și din pricina presiunii tot mai puternice pe
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
dezastrului provocat de erupția unei ideologii demonice: "M-am născut la vremea cînd secolul se frîngea la jumătate. Mai transparentă decît aerul, săgeata peste brațe subțiri: pe mine zeul nu mă hotărîse încă - pe cînd limbi de foc aruncau pîlpîiri agonizante asupra unui pămînt rănit./ Istoria scufunda peisaje./ De pe acoperișe copiii trimiteau baloane fragile de săpun. Copiii alergau pe uliți cu cercuri repezi în cîrligul de sîrmă.// În capătul străzii toba vestea Triumful Paparudei: ea, cu părul încrețit pe sîrmă, botul
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
pe la prieteni / să prindă rădăcini undeva..." Cicatrizarea feluritelor răni, cea a dorului de Dincolo sau cea a contratimpului cuplului, se face prin retragerea orgolioasa în poem, în memorialul dedicat figurii paterne, Saul ("ucis de un doctor beat / din Iasul anilor agonizanți") sau în scenarii de interiorizare a dramei sale artistice. Revin martelant detaliile biografice ale înstrăinării, ale unui sfârșit de partida, ale unui sacrificiu asumat: "levana, levana... numele meu în ebraică /nu-l murmura nimeni aici. / fâlfâie steagul în care mă
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
din aprilie se deschide cu un cuprinzător eseu al d-lui Nichifor Crainic despre pacifism, văzut din unghiul viitoarelor raporturi spirituale dintre popoare. Proza, versurile și cronica o semnează colaboratori valoroși ai revistei ce, desigur, a handicapat definitiv Viața românească, agonizantă în oficina Camerelor de Comerț din București”. Prețuirea față de o parte a literaturii promovate în acei ani la Gîndirea va fi subliniată și printr-un semnal elogios al romanului Brațul Andromedei de Gib Mihăescu. Refuzînd linia tradiționalistă, naționalistă și ortodoxistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Scoase un oftat lung, sepulcral. A suferit o teribilă înfrângere în luptă din partea lui Carol cel Mare și a armatei lui creștine. — Erai saxon? întrebă Rahn cu voce scăzută. — Da, saxon. Francii îi numeau păgâni și omorau pentru asta. Morți agonizante, pline de sânge și durere. Păru să ezite: E dificil de spus toate astea. El zice că sângele acela trebuie plătit. El zice că păgânismul german este puternic din nou și trebuie să fie răzbunat pe franci și religia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
către Amanda cu câteva seri înainte. A, da? Cu cine? îi dăduse ea replica. —UAAAAHHHHHH!!! În timp ce Amanda, sigilată auricular împotriva lumii, adormise la loc, Hugo și-a coborât picioarele din pat. Era ca și cum te-ai fi cufundat într-o mare agonizant de rece. Îmbrățișându-și pieptul ca să se încălzească, Hugo s-a prăvălit afară din dormitor și a început să urce scările către etajul al treilea. La ușa camerei copilului, a pus mâna pe clanță, a deschis ușa și a înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că nu. În realitate, Alice habar nu avea ce voise să spună Jake. Sau ce-ar fi putut să însemne alimente solide. Fusese mult prea obosită ca să se gândească la asta. Dar nu puteau să fie mai rele decât chinul agonizant și fără sfârșit al alăptatului la sân. Mama ei nu părea convinsă. —Ei, să nu uiți că azi se găsesc borcane cu mâncare organică pentru copii. Draga mea, trebuie să faci tot ce se poate ca să-ți ușurezi viața. Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo a alergat pe parchetul din hol, alunecând și, din când în când, împiedicându-se, mai-mai să cadă, în timp ce câinele lătra de-ți îngheța sângele în vine. Când câinele l-a prins din urmă, Hugo a simțit pe coapsă atingerea agonizantă a ghearelor ascuțite ale acestuia, apoi colții animalului i s-au înfipt în fund. După care, Hugo a început să bâjbâie înnebunit la ușa de la intrare, pentru ca apoi, în mod miraculos, să reușească s-o trântească în spatele lui. Îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Tu ce crezi că vreau să spun? Vocea Amandei căpătase o tonalitate ascuțită și triumfătoare. — Ce vor să spună femeile - sau, ar trebui să zic, mamele - aflate în situația mea? Hugo s-a holbat la ea preț de câteva secunde agonizante. —Theo? — Da, Theo. Sinceră să fiu, acum că e așa de prezentabil, ar cam fi cazul să plece din cocină și să locuiască într-un loc decent. Poate, a declamat Amanda cu hotărâre, să vină la Londra, cu mine. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și apoi să mizeze pe alegerea lor. Și să știe ce vrea. Vrăjitoarele albe își țeseau vraja și-l legau cu funii de mătase. Poate orice alegere, chiar și cea greșită, era mai bună decât aceste autoanalize și dezbateri lăuntrice agonizante, ezitante. Fără să fie conștient de asta, Vultur-în-Zbor cădea și el în plasa modelelor naturale de gândire ale orașului lui adoptiv. Palidele vrăjitoare se învârteau în cerc și zâmbeau. Știu că sunt oaspete în casa dumnealui, a spus el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
opri. Căsuța cea neagră era în spatele lui, impasibilă. Aici, spuse Virgil Jones. Aici ar trebui să fie. Vultur-în-Zbor închise ochii și-și controlă zvâcnirea sălbatică dinăuntrul lui. Era timpul. Merse către Virgil, călăuza lui oarbă, a cărui limbă se agita agonizant din pricina tensiunii. Fiind paralizat de Trandafir, nu putea să-și dea seama singur dacă acela era locul corect. Vultur-în-Zbor trebuia să fie cobaiul. Dacă te așezi în locul unde stau eu și te concentrezi asupra Porții, ar trebui să dai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prima experiență legată de Dimensiunile Exterioare. Brusc, universul se dizolvă și pentru o fracțiune de timp ești pur și simplu un ghemotoc mic de energie, aflat în derivă pe o mare de forțe inimaginabil de vaste. Este o descoperire devastatoare, agonizantă. Apoi el - universul - se reasamblează. Când gorfii au creat Obiectele care legau infinitatea de dimensiuni concepute și de cele de neconceput, includeau întotdeauna un element care trimitea o rază direct pe planeta Thera. Protuberanța de pe Trandafirul de Piatră îndeplinea această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu mai puteau visa, pentru că nici măcar în visele lor explozia de culori nu mai putea fi imaginată. A fost odată ca niciodată o țară din care sunetele fuseseră alungate, ca și cum întregul spectacol al vieții s-ar fi desfășurat cu încetinitorul, agonizant de încet. Aceasta era o țară în care totul era ordonat, iar școlarii aveau la dispoziție lista de lecturi obligatorii, lecturi dintre care nu lipseau cărțile ce îi învățau să respecte trecutul glorios, dominat de faptele de arme ale strămoșilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimântată În oglinjoara pe care o ținea strâns În palmă. Doamna Brener Încercă să i‑o smulgă din mână, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într‑un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțând lumânarea pâlpâitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimântată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimântați.) Atunci alergă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
BĂRBATUL CU BASTON: Vin, de ce să nu vin? Dumneata de ce vii? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vin! BĂRBATUL CU BASTON: Poftim, el nu vine! Cum nu vii când ai venit deja? Pe cine vrei să prostești? (Câinele începe să urle agonizant.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (În culmea excitației.): Poftim! Câinele moare și noi ne certăm. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ nu ne certăm deloc. Răspunde la ce te-am întrebat. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu m-ai întrebat harnic. Ce m-ai întrebat? BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în definitiv, un rost. N-aveam nevoie să mă gândesc unde mă duc, ce aveam să fac în continuare sau unde aveam să locuiesc. Toate lucrurile astea aveau să se rezolve de la sine atâta vreme cât mergeam mai departe și înlăturam întrebările agonizante care mă tot asaltau. Am reușit să trec prin față pe la SavaMart fără să fi aruncat o privire înăuntru, surprinzându-mă cu autocontrolul meu, și m-am grăbit pe aleea care-l ocolea pe partea cea mai îndepărtată, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]