392 matches
-
de terapie a anxietății condus de Dr. Cottraux, și lector la Universitatea Lyon-I, DIU în TCC. American Psychiatric Association, 2003. Aproximativ o treime până la jumătate dintre subiecții cu un diagnostic de tulburare de panică în cadrul populației generale suferă de agorafobie. Sursele de ajutor sunt adesea denumite "obiecte contrafobice". Klein și Fink, 1962. Klein, 1993. Structură cunoscută pentru caracterul său prioritar multimodal al integrării senzoriale (Baloh, 1996, în Viaud-Delmon și al., 2001). Rogue, 2001. Goldstein și Chambless, 1978. Se vorbește de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
obiecte contrafobice, consum necontrolat de medicamente, consum exagerat de alcool... Teamă de a pierde controlul, de a deveni nebun... Această analiză se realizează prin intermediul auto-observației pacientului ghidat cu ajutorul instrucțiunilor terapeutului. Aproximativ douăzeci de ședințe pentru o tulburare de panică cu agorafobie. Pacientul respiră puternic și rapid timp de două minute; acesta resimte imediat aceleași fenomene anxioase de amețeală, înțepături, amețeală, greață...pe care le poate resimți în timpul crizei anxioase. Pacientul poate verifica acest lucru controlându-și respirația, anticipând și apoi confruntându
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un debut lipsit de relief și fără consecințe vreme îndelungată, P. intră în actualitatea literară cu o lirică bine articulată sub aspectul expresivității stilistice, mărturisind o tăioasă voință de a se exprima. Este o aspirație specifică ființelor pentru care pudoarea, agorafobia au constituit întotdeauna obstacole greu de depășit. Pulsiunile, aparent dezordonate, ale unui univers structurat fastuos sub aspect metaforic fac să vibreze semnificațiile sentimentului de libertate, ca spațiu dobândit cu trudă: „În crepuscul/trenul tuturor negațiilor gonea/ cu o viteză nebună
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
1994) a analizat expresiile lingvistice ale neajutorării în narațiunile care descriau traume. Toți acești cercetători s-au concentrat asupra trăsăturilor lingvistice care sunt legate de simptomele și percepțiile diverselor forme de disconfort psihologic. Astfel, de pildă, în relatările care descriu agorafobii, sunt accentuate adverbele ce pun în evidență elementul imprevizibilității și formele pasive ale verbelor care reflectă sentimentele de neajutorare ale vorbitorului (Capps și Ochs, 1995). În exemplul care urmează, voi arăta modul în care aspectele formale ale relatărilor cu încărcătură
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
viață normală, deși sunt conștiente de iraționalitatea anxietății de care suferă. Când sunt combinate se numesc pantofobii. În zilele noastre se studiază mai ales fobiile dinamice, dintre care amintim: teama de curenți de aer (aerofobie), de spații deschise, piețe etc. (agorafobie), de pisici (ailurofobie), de durere (algofobie), de furtună (astrafobie), de spații înguste (claustrofobie), de sânge (hematofobie), de singurătate (monofobie sau eremofobie), de întuneric (nyctofobie), de lumină (fotofobie), de a traversa poduri (gephyrofobie), de păianjeni (arahnofobie), de aglomerație (ocholofobie), de contaminări
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
să se debaraseze de ele mergînd să consulte un psihanalist? „Închipuie-ți că m-am gîndit deja la asta“, răspunsese el. Cu treizeci de ani În urmă, cînd era un tînăr realizator de filme și suferea de claustrofobie și de agorafobie, făcuse ședințe de psihanaliză. Era mai complicat decît părea: consultase trei psihanaliști. Catriona știa acest lucru. Nu-i spusese ea că se luase drept un don Juan al psihanalizei? De atunci, cei trei psihanaliști muriseră și intraseră În istoria disciplinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prin farmec, durerile de cap dispăreau. Uneori, formula asta magică acționa și Împotriva constipației. Și chiar, s-o spunem pe față, am dorit moartea tatei În cursul curie psihanalitice cu dr. Zscharnack. Chiar așa! În timp ce Încercam să mă vindec de agorafobie! Un băiat de douăzeci și patru de ani, În plină regresie, cinînd cu părinții la restaurantul La Coupole, se uită la tatăl lui și se gîndește: „Dacă ar muri, eu m-aș ocupa de mama mai bine ca el“. Parcă eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
belgiană, la fel ca Manneken-Pis și midiile! Te masturbează și asta e tot. Recunosc că sînt tare versate. Nu știu dacă am nimerit peste aceleași. Strada Binefacerii, așa e? Un titlu bun, Strada Binefacerii, pentru un băiat care suferă de agorafobie! Ar trebui să torni un documentar acolo. De o austeritate cézanniană, firește. Ei, ai amuzat-o pe mica Tina povestindu-i cum procedau cu dumneata surogatele lui Audrey Hepburn din zonă? Sau sînt singurul care a beneficiat de amănunte? — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scot la capăt din ce? De parcă eu nu știam, ascultînd comentariile lui Zscharnack, că eram agorafob În ultimul hal! Și claustrofob, pe deasupra. Și predispus la crize de tahicardie! Și, nu În ultimul rînd, Însurat! Orice neuropsihiatru vă va spune că agorafobia este cea mai handicapantă dintre nevrozele fobice ale adultului. Au fost așadar, În ordine: primo, căsătoria; secundo, tahicardia; tertio, agorafobia. Strada Odéon, unde locuiam În momentul primului meu acces de agorafobie, are marele dezavantaj, pentru cine se descoperă atins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
claustrofob, pe deasupra. Și predispus la crize de tahicardie! Și, nu În ultimul rînd, Însurat! Orice neuropsihiatru vă va spune că agorafobia este cea mai handicapantă dintre nevrozele fobice ale adultului. Au fost așadar, În ordine: primo, căsătoria; secundo, tahicardia; tertio, agorafobia. Strada Odéon, unde locuiam În momentul primului meu acces de agorafobie, are marele dezavantaj, pentru cine se descoperă atins de această infirmitate psihică, de a fi situată Între două piețe. Între aceste două piețe, care se numesc În grecește „agora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ultimul rînd, Însurat! Orice neuropsihiatru vă va spune că agorafobia este cea mai handicapantă dintre nevrozele fobice ale adultului. Au fost așadar, În ordine: primo, căsătoria; secundo, tahicardia; tertio, agorafobia. Strada Odéon, unde locuiam În momentul primului meu acces de agorafobie, are marele dezavantaj, pentru cine se descoperă atins de această infirmitate psihică, de a fi situată Între două piețe. Între aceste două piețe, care se numesc În grecește „agora“, un agorafob se simțea ca un șoarece prins În cursă. Frumosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Herodot, Xenofon sau Aristofan și pe care eu Îl traduceam cu cîțiva ani În urmă, potrivit contextului, prin „hoinăresc prin piața publică“ sau „mă duc la piață după cumpărături“, nu mi se mai potrivea. „Tahicardia nu e nimic pe lîngă agorafobie“, ar fi putut declara profesorul François Weyergraf În fața candidatelor la examenul de admitere la o școală de infirmiere, „tahicardia este, pe lîngă agorafobie, cam ce este oala-minune față de un furnal. O criză de tahicardie este impresionantă, dar nu rezistă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă duc la piață după cumpărături“, nu mi se mai potrivea. „Tahicardia nu e nimic pe lîngă agorafobie“, ar fi putut declara profesorul François Weyergraf În fața candidatelor la examenul de admitere la o școală de infirmiere, „tahicardia este, pe lîngă agorafobie, cam ce este oala-minune față de un furnal. O criză de tahicardie este impresionantă, dar nu rezistă la o injecție zdravănă În fesă. Faceți frumos o injecție cu zece miligrame dintr-o benzodiazepină oarecare și gata, nu mai vorbim de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cursuri acestor fete ale căror evidente calități morale mie Îmi lipseau - altruismul, compasiunea, nevoia de devotament. „CÎt privește claustrofobia, domnișoarelor, foarte prost văzută de companiile aeriene care țin morțiș să-și umple avioanele, dacă se Întîmplă ca ea să Însoțească agorafobia, amintește de acele păsări care se instalează pe spatele rinocerilor sau care ciugulesc prin fălcile crocodililor. Claustrofobia este parazitul agorafobiei“. Vechiul vis de macho: să iei de nevastă o infirmieră! E cam ceea ce mi s-a Întîmplat mie. De voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
foarte prost văzută de companiile aeriene care țin morțiș să-și umple avioanele, dacă se Întîmplă ca ea să Însoțească agorafobia, amintește de acele păsări care se instalează pe spatele rinocerilor sau care ciugulesc prin fălcile crocodililor. Claustrofobia este parazitul agorafobiei“. Vechiul vis de macho: să iei de nevastă o infirmieră! E cam ceea ce mi s-a Întîmplat mie. De voie, de nevoie, Tina a devenit infirmiera mea, Într-o specialitate În care am avut onoarea s-o formez: infiermieră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a lui Mahler! Nimeni n-ar fi izbutit Înr-un timp așa de scurt. Iar dumneata n-ar trebui, dragul meu, să te cufunzi În muzica aceea, hm... În acea seducătoare durere... Reik Îmi spusese că Freud suferise și el de agorafobie, ceea ce Zscharnack părea să ignore, deoarece sărise În sus surprins: „Ce? Freud era agorafob?“. Pe un ton foarte degajat, fără să-mi reprim un mic surîs de satisfacție, am confirmat: „Știu chiar de la Reik. Freud șovăise de față cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ce? Freud era agorafob?“. Pe un ton foarte degajat, fără să-mi reprim un mic surîs de satisfacție, am confirmat: „Știu chiar de la Reik. Freud șovăise de față cu el să traverseze o stradă și Îi mărturisise: «E urma unei agorafobii prost Îngrijite.» Îți cer, doctore, să fii mai eficace cu mine decît a fost Freud cu el Însuși“. Agorafobia mă Împiedica să-mi exercit unele talente: să privesc femeile pe stradă - specialitatea mea -, să visez În fața a tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
confirmat: „Știu chiar de la Reik. Freud șovăise de față cu el să traverseze o stradă și Îi mărturisise: «E urma unei agorafobii prost Îngrijite.» Îți cer, doctore, să fii mai eficace cu mine decît a fost Freud cu el Însuși“. Agorafobia mă Împiedica să-mi exercit unele talente: să privesc femeile pe stradă - specialitatea mea -, să visez În fața a tot felul de vitrine, simțindu-mă pur și simplu fericit că merg. Să cobor ca să cumpăr ziarul devenise o problemă. Pentru țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă sfătuise să merg să petrec o lună pe litoral? După el, oceanul Atlantic mi-ar fi făcut bine. Tina mă liniștise. Pentru ea, eu eram un artist și nu era de mirare că sînt mai sensibil decît majoritatea oamenilor. Agorafobia ne-a Îngrijorat mai mult, doi ani mai tîrziu. Îmi plăcea să iau metroul, dar, de la o zi la alta, crizele mele de angoasă au făcut lucrul acesta imposibil accesul la metrou. Totuși, În metrou, mă dedam la un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
suportam greu ca ea să fie martoră la ceea ce numeam rătăcirile mele agorafobice și, uneori, doar fobice. Într-un fel aproape inevitabil, m-am Întors spre alte femei. Reușeam fără prea mare trudă să le ascund faptul că sufăr de agorafobie: Îmi făcusem ucenicia cu minciunile destinate șoferilor de taxi. Nu mai eram În stare să mă duc singur În locuri publice, galerii sau săli de spectacole. CÎnd Tina prefera să nu iasă, iar eu aveam chef să văd un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
noastră să evite o conduită standard, inclusiv aceea de a ști dacă te Înșel“. Ea opunea comportamentul meu declarațiilor pe care i le făcusem și pe care le trata drept „verbalism“, și nu greșea. Toate astea nu-mi rezolvau Însă agorafobia. Consultasem doi neurologi care Îmi prescriseseră medicamente atît de puternice că nici măcar nu era nevoie să Înghiți tot conținutul tubului ca să te sinucizi. De Îndată ce comprimatele Începeau să-și facă efectul, nu mai eram În stare să mă țin pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
părăsesc apartamentul, ceea ce era un mod radical de a nu mai simți angoasa străzii! Atunci l-am căutat pe doctorul Zscharnack. Psihanaliștii nu recomandă medicamente. — Doctore, am nevoie să mă primești cît mai repede cu putință. — Care e urgența dumitale? — Agorafobie galopantă, dacă pot spune așa! Mi-a fixat consultația pentru a doua zi dimineață și m-a sfătuit să-mi imaginez, În momentul cînd voi fi gata să adorm, că nu mai simțeam nici cea mai măruntă dificultate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
duc la el: „Îți răpește tot timpul și o grămadă de bani. Nu-ți face nici un bine. Nu mai ai nevoie de el“. Cum sînt un tip slab, am Încetat să mă mai duc la Zscharnack și rău am făcut: agorafobia a pus din nou gheara pe mine. Atunci am făcut apel la Jacqueline Marchal, o psihanalistă mai senină și nu mai puțin cutezătoare decît Zscharnack. Eram Însurat de trei ani. Prima mea vizită a Început foarte bine. Doamna Marchal m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fericit că n-ai Înnebunit. Era evident pilotată de Zscharnack. N-ar fi putut doar În patru ședințe de cîte o oră să-mi facă atîta bine. Doar dacă nu cumva era vrăjitoare, după cum se zice În mediul respectiv? Tahicardie, agorafobie? Din punctul ei de vedere, aveam o natură prea bogată: „Învelișul nu ține pasul“. „Prea multă complexitate, precum și teama că ai putea fi deposedat de ea“, stăruia doctorița. Obsesiile mele sexuale? Tendințele mele poligame? „Vrei să seduci, dar o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
crede la fel. „Fă-te comod“, mi-a cerut el, „destinde-te“. Mi-am scos pantofii și, așezîndu-mă pe jos, am Încercat să regăsesc poziția lotusului. L-am implorat să mă scoată de acolo: „Ați văzut dosarul meu medical. Tahicardie, agorafobie, psihanaliză.... CÎnd sună telefonul, tresar. Ar fi criminal să mi se lase pe mînă o armă de foc“. Am pus la Îndoială puterile mătăniilor mele și ale mantrei lui Vișnu cînd l-am auzit răspunzîndu-mi: „Nu e nici o grabă“. Forțasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]