105 matches
-
se lase extaziați de nostalgia unei vieți simple și mirifice? Să nu fi fost decât tot doi erotomani dezrădăcinați, locuitori ai junglei de beton, care făceam pe noi în blugii noștri prespălați la vederea Noii Anglii Istorice, visând vechiul vis agrest în automobilul decapotabil închiriat - sau să fie o atitudine complet normală în dragoste posibilitatea pe care am întrezărit-o în acele câteva zile însorite pe care le-am petrecut cu Maimuța în Vermont? Ce anume s-o fi întâmplat? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi îngăduit-o. Marcian era mereu preocupat de sonoritățile auzite la Prundeni. Făcea Elenei lungi dizertări asupra misterelor armonice. Era obsedat de un ritm nou. Scria adesea pe margine de caiete muzicale micile semne cabalistice ale unei "bucolice". Firul melodic agrest trebuia să răzbată prin țesutul complex al unor multiple filoane de ansamblu, după altă concepție însă, ca cea reconstitutivă a lui Strauss. O evocare măestrită. Căuta să arate Elenei care e elementul sentimental și care cel mecanic în același sunet
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
coarnele se frâng Melc nătâng, Melc nătîng!" JOC SECUND (1930) ... ne fût-ce que pour vous en donner l'idée.1 Stéphane Mallarmé (Villiers) * * * Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopotele verzi. TIMBRU Cimpoiul veșted luncii, sau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
esențiale și practici muzicale. Cu toate acestea, în aplicare, ermetismul lui Barbu este adesea numai o formă de dificultate filologică. Astfel aceste strofe: Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrară prin oglindă în mântuit azur,/ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur.// Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi./ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea./ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... " reprezintă arta poetică a liricului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dacă o scuturi, dai de omizi și de fluturi colorați și vii și plini de mișcare, invadând cerul cu a lor migrare. o nouă frumusețe mă ia în primire, nu am timp de regrete, locul cel nou e sacru și agrest ca-n începutul de lume, ca infinitul într-un strop de ploaie. hrană să mănânci o caisă ca și cum ai mesteca soare, să ți se lumineze gura de razele ei dulci și arzătoare. să mănânci un pepene verde ca și cum ai despica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
armonia abia tulburată a comuniunii cu familia, strămoșii, locurile natale. Poemele sale sînt poeme ale unei tradiții devastate, descompuse, „în mizerie”, o tradiție biblică și „patriarhală” ieșită din țîțîni, din care nu au mai rămas decît aromele crepusculare și imaginile agreste, tematica (întoarsă pe dos) și „carcasa” prozodică a unei umanități alienate, reificate. Această „carcasă” clasicizantă îl determină însă pe criticul Mircea Martin să aprecieze că insurgența lui Fundoianu se oprește la nivelul prozodiei, operînd exclusiv la nivelul conținuturilor (și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
naturi amfibii, melancolice și fantaste, puternic marcate de estetismul simbolist sau decadentist. Fundoianu recuperează „monografic”, într-o matrice argheziano-bacoviană cu ecouri din neo-bucolismul lui Francis Jammes (dar și din tradiția hasidică), peisajul bucovinean al Herței, cu tîrguri putrede și natură agrestă, în ecorșeuri expresioniste. Membru fondator al revistei de orientare tradiționalist-spiritualistă Gîndirea, Adrian Maniu prelucrează, după Primul Război, teme ale tradiției istorice autohtone și ale poeziei htonice în stilizări imagiste de peisaj rural și iconografie bizantină, cu un puternic filon expresionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
marea. Da, Santiago trebuia să fie un om al mării, iar acum i se confirma ceea ce crezuse dintotdeauna. Santiago era un tânăr taciturn, cu spatele lat și umerii deosebit de rotunzi și bronzați, bărbia ascuțită, cu pomeții obrajilor ridicați. În ciuda trăsăturilor agreste, expresia lui era blândă și liniștitoare. Căutătura lui mândră avea să devină cu vârsta înțeleaptă și probabil la fel de tristă ca a bătrânului Santiago din povestirea lui Hemingway. Avea numai treizeci de ani și știa de pe acum că n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privești acea iarbă de gheață, dar care uiți că este de gheață (ți se pare că este chiar o materie vegetală autentică) și observi cum te liniștești; ochiul tău se odihnește În culoarea presupusă odihnitoare; mai Încolo, În peisajul organizat agrest, un nor alb se conturează misterios, coborând lent dintr-un cer abstract; deschizătura peșterii dezvăluie brusc protuberanțe Întunecate și luminoase, zone infernale și paradisiace; În același timp, a o privi din mai multe unghiuri Înseamnă a străbate o infinitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și în alte cărți ale lui Emil Brumaru. Detectivul Arthur exaltă miracolele adăpostite în ființele inocente, obiectele aparent insignifiante și în microcosmosul din imediata apropiere a spațiului domestic în care își duce veacul, afișând o superbă, suverană ignoranță față de prezentul agrest. Regimul lui firesc este fantazarea estetă sau anamneza rafinată, pe care le practică cu scopul de a reitera acel spațiu-timp paradiziac al copilăriei și al adolescenței. Tot ce îl înconjoară, de la elementele de recuzită la vestimentație, practic toți indicii identitari
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
produs în primele 48 ore de la instituirea terapiei. - Aplicarea corectă a ghidurilor terapeutice pentru infecțiile intraabdominale și adresabilitatea bolnavilor în primele 6 ore de la debutul perforației tubului digestiv constituie imperative pentru o rezolvare cât mai favorabilă a afecțiunii. <rerflist> 1. Agresta F, Ciardo LF, Mazzarolo G, Michelet I, Orsi G, Trentin G, Bedin N: Peritonitis: laparoscopic approach. World J Emerg Surg 2006, 24(1):9. 2. Aldridge KE, Ashcraft D, Cambre K, Pierson CL, Jenkins SG, Rosenblatt JE: Multicenter survey of
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
comunitare, stimulând fascinante experimente utopice: moderne, antimoderne și postmoderne 18. Cum spuneam, nu toate aceste experimente comunitare au fost sau sunt pozitive. Dintre cele mai curând pozitive, unele au eșuat relativ repede, dispărând în prăpastia dintre idealismul lor himeric și agresta lume reală: cvasifalansterul transcendentalist de la Brook Farm, incredibilă combinație de Fourier și diverși alți utopiști europeni (mai ales în privința modelului educativ), Hawthorne, Emerson și Thoreau (ultimul a eșuat și în robinsonada sa protoecologistă de la Walden Pond), s-a prăbușit de pe urma
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
-i este caracteristic, realitățile ce o compun abia lăsându-se întrezărite. Este aceeași mișcare ce dă viață celebrelor versuri ce deschid ciclul ermetic: Din ceas dedus adâncul acestei calme crește,/ Intrată, prin oglindă, în mântuit azur, / Tăind, pe înecare cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joci secund mai pur. // Nadir Latent! Poetul ridică însumare de harfe răsfirate / Ce-n zbor invers le pierzi / Și cântec istovește, ascuns cum numai marea / Meduzele când plimba sub clopotele verzi"59 ("Din ceas dedus"). Artistul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Daciarum cu zeii romani Jupiter, Optimus Maximus, Junona, Minerva, Mercur, Apolo, Diana, Venus, Marte, Liber-Libera, Silvanus, Hercule, dar și cu divinitățile oreintale, aduse de soldați și negustori, din Asia Mică, Siria, Egipt Mithra, Cybele, Isis, Seraphis, Dolichenus sau grecești cultul agrest al lui Dionysos. Calendarul popular se cristalizează în perioada postromană, creștinismul pătrunzând în Dacia în sec. IV e. n. Descifrând semnele vremurilor răsăriturile și apusurile soarelui, succesiunea zilelor și a nopților, a verilor și a iernilor, a timpului ploios cu cel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în exterioritate și cadrul în decorativ. Frecventele aluzii mitologice atestă preromantismul poetului. Înrâurit direct de Joseph Thomson pare a fi M. în evocarea anotimpurilor. Dar aici el reușește, când nu diluează lirismul prin descrieri dilatate, să redea prospețimea și puritatea agrestă. Meditații precum Adevărul, Prieteșugul îl vestesc pe Grigore Alexandrescu. Începutul omului și starea orășănească glosează, în felul lui J.-J. Rousseau, asupra decăderii prin civilizație, iar Omul, construită pe antiteze și amintind de Alexander Pope, este interesantă prin reflecția asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
trup subțire” (Gol). Alteori iubirea e pustiitoare, metafora însăși fiind parcă mistuită într-o rotire cosmică. Poetul invocă stelele, dă foc cerului într-o „tragică seară”, provocând „un ultim potop și prăpăd” (Baladă la Steaua Polară). El are în sânge ritmurile agreste ale baladelor dunărene, iubirile dezlănțuite ale haiducilor și hoților de codru (Rit). Formarea lui V. în atmosfera Școlii de Literatură și a revistei „Tânărul scriitor” și-a pus însă amprenta asupra talentului său autentic. Tributul plătit a constat atât în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
voite se degajă și din ciclul de catrene Efulgurații, în care poetul, retras dintr-o lume ce-i este străină, sentimentalizează romanțios pe pragul unor iubiri pierdute. De o limpezime cristalină, lirica lui R. aduce miresmele pure ale unor spații agreste sacre, nealterate de surogate ale vieții moderne. Dar poetul însuși e un solitar, un sihăstrit în felul său, rezonanța în actualitate a versului asigurându-i-o meditația profundă asupra eternului uman. SCRIERI: Elegii sub stele, București, 1969; Somn de voevod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
provincie, devine membru corespondent al Academiei Române, călătorește în țară și peste hotare, ajungând o personalitate literară oficială, prezentă și în manuale. În versurile volumului de debut, Chemarea cumpenelor (1937), sunt vizibile două atitudini lirice: fascinația în fața naturii și a muncii agreste; dezolarea profundă, revolta celor umili și săraci. O expresie necizelată, dar viguroasă, rod al exaltării și furiei, definește mai degrabă un temperament decât un artist. La polul opus, desprinse de condiționarea socială, sunt versurile din ultima parte a vieții, adunate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
ei sunt toți frumoși, Cinstiți și politicoși. Toți s-aseamăn cu Adon, Și la duh cu Solomon. Printre poeziile lirice, parte lamartiniene, mai toate în legătură cu poezia de la sfârșitul secolului trecut, sunt de reținut unele versuri pentru sentimentul viu al vieții agreste și pastorale, al susurului câmpenesc, al îngrămădirii animale. Mumuleanu are religia naturii, în felul lui simplist, dovadă această imagine a cataractei: Aci-n jghiaburi ce să varsă, Din nălțime vâjiind, Și din piatra cea uscată, Ies izvoară clocotind, Aci-mpăratul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
s-auză ca șoaptă în susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână Și prunca vițelușă tot tremură-mprejur. Tot ce e convențional în poezia clasică a înserării, așa de comună în sec. XVIII, devine aci grandios sălbatic, cu priveliști agreste în pastă grea, incendiată: Încep a luci stele rând una câte una Și focuri în tot satul încep a se vedea; Târzie astă seară răsare-acum și luna Și cobe, câteodată, tot cade cîte-o stea. Dar câmpul și argeaua câmpeanul ostenește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și pescuiam din fluvii somni rotunzi ca pulpele fecioarelor. * Mi-am sfârticat cinci oi și-am plâns în lâna lor. Apoi Lucian Blaga își spiritualizează virgilianismul, dîndu-i direcție ortodoxă. Acum poeziile sunt străbătute de nostalgie, de temerea morții, și elementele agreste se sanctifică. Reptila devine "șarpele binelui", grădinile sunt ale "Omului", plugul ară împins de arhangheli, flora și fauna se fac ascetice, simbolice, dobitoacele au "ochi cuminți", țapii lubrici sunt înlocuiți prin melancolicii cerbi, câmpul face loc pădurii. Fauna aleargă rănită
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
esențiale și practici muzicale. Cu toate acestea, în aplicare, ermetismul lui Barbu este adesea numai o formă de dificultate filologică. Astfel aceste strofe: Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea, Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... reprezintă arta poetică a liricului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin succesive renunțări și rarefieri, prin sublimare și purificare, prin anevoioasa descojire a esențelor. Realitatea se spiritualizează și devine „mântuit azur”, eliberându-se de povara timpului (măsurat prin „ceas”); înălțimea „acestei calme creste” e măsurată prin „adâncul” ei; „înecarea cirezilor agreste”, adică îndepărtarea trudnică de teluric, e o condiție sine qua non pentru obținerea unui „joc secund, mai pur”: o lume paradisiacă, de arhetipuri, eternul cer platonician în care sălășluiesc doar ideile lucrurilor. Poetul e catalizatorul acestei uluitoare, unice levitații către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
cal, să-l bată pe grumaz, să-i facă schițe. Cîinele-i și el prezent. E o fotografie de familie, reprodusă în excepționala monografie, din 1988, a regretatului Mihai Ispir, fotografie care, cu vegetația sălbatică a Buciumului, e parcă replica ironic agrestă la una din scenele burghez-pariziene ale lui Monet. În jurul mesei cu de toate, cei dragi și apropiați, femei și bărbați cu aer prosper, tutelați de un Pallady întors cu fața spre fotograf și mimînd benigne histrionisme. Tot cu ochii la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care l-a onorat cu indolențele și insolențele lui de oltean șmecher, Mărinică Sorescu deschide expoziții după expoziții în străinătate. Ce nu reușesc profesioniștii de marcă ai plasticii românești, în lupta dură cu piețele străine, reușește profitorul poet al glumițelor agreste. Nu mă poate abate nimeni de la raționamentul: așa cum e pictura poetului Mărinică, tot așa e și poezia pictorului Sorescu. Îl aud, într-o dimineață, la radio, divulgîndu-ne tainele picturii sale, care aprofundează acum tema, neliniștitoare prin metafizica ei abisală: cocoșul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]