162 matches
-
Cu ce te ocupi? Cu ce? Reveni, autoritară, vocea de bas. — Păi... se auzi răspunsul. — Bine, bine, am înțeles. Eu sunt Tizian, continuă vocea, stânga dreapta oriunde. Totul se tulbură, se limpezi: nimic. Nu era nimic, nimic, doar nepoftitul care aiura. Îl văzu, în sfârșit, așezat, alături, pe bancă. — Păi... se auzi uluirea uluitului. Bătrânul foarte bătrân chiar semăna cu... — Păi... n-am înțeles ce ați spus. — Ai auzit, dar n-ai înțeles. Bine... eu sunt Tizian. Tizian, exact cum auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-se pe jos ca posedații ca să le ia ce văd la alți copii, și Roșioara n-ar avea în veci de veci cum să-i mulțumească, și după toate astea nu-i puțin lucru la ce o duce capul să aiureze, povestindu-i Mirelei despre bărbatul ăla pricopsit care de bună seamă c-o s-o scoată la lumină și o s-o îndestuleze, mă rog, ea și copiii ei or s-o ducă într-un lux ca-n filme, păi, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
câteva ceasuri mai devreme la bungalow și mi s-a părut ceaiul fără nici un gust. Aveam febră și tremuram. M-am culcat după ce înghițisem trei pahare cu brandy, amintindu-mi sfaturile lui Harold. Dar a doua zi am început să aiurez, și fiind chemat un eurasian, mr. Frank, el înțelese că e malaria, și m-au dus chiar în după-amiaza aceea la Sadyia. Soarele ardea de minune, și vedeam flori și paseri, iar în gară m-a zguduit prezența unei femei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă rad, spusei eu calm, mîngîindu-mi obrajii, pe care-i simții scofâlciți și reci sub barba crescută în voie. Vă rog să mă iertați dacă mă prezint astfel în fața d-niei voastre. Cred că am fost adus aici în timp ca aiuram. Vă rog încă o dată să mă iertați. Femeia râse cu poftă. Apoi, serioasă deodată: ― Bine că v-ați venit în fire. Desperasem. Ar trebui să telefonez d-lui Carr. Bietul băiat a întrebat în fiecare zi de d-stră.... Gândul că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dea la liceu, îi făcuse și uniformă, cu beretă, parc-o vede ș-acu, în iulie a fost asta și-n august s-a decretat mobilizarea... Tăticu a plecat pe front, p-ormă a murit mămica, coșcogea femeia zăcea și aiura, îi crăpase buzele, săraca, de ce fierbințeli avea... Și ea, ce să știe ea, copil de unșpe ani ? Ea se juca pe maidan, nu se îndura să vie acasă... La urmă, a văzut pe dracu, că avea grijă de frați, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Vorbește-mi despre prezent. — Citesc multe cărți, scriu referate, îmi împuiez capul. — Și inima? — Goală. Găunoasă. Plesnită ca o tobă veche. — Nu te cred. Și cânți. Am de gând să pun punct final cântatului. — Ce vrei să spui? — Pe vecie. — Aiurezi. Aș dori să-ți aduci prietenii aici. Nu am prieteni. — Nu fi atât de morocănos. — Morocănos! Îmi place cuvântul. — Adu-l pe Tom McCaffrey. — Nu ți-ar plăcea. — Ba da. Nu mi-ar plăcea mie să-l aduc. Fii serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai exista ceva pe lume care să nu fie tot o minune. ― Îți amintești seara aceea când m-ai invitat la vals? mă întrebă ea. De atunci ai intrat în viața mea. Când o invitasem la vals? În care seară? Aiura Mihaela? Ce confuzie se ivise în mintea ei? Ca să nu-i spulber o iluzie la care poate ținea, i-am bătut în strună: ― O da... cine poate să uite seara aceea! ― Și cu toate astea ai jucat mereu cu poloneza
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
călătorie, sau poate că doarme, și se va trezi." 28. Ei au strigat tare, și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele, pînă ce a curs sînge pe ei. 29. Cînd a trecut amiaza, au aiurat pînă în clipa cînd se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte. 30. Ilie a zis atunci întregului popor: "Apropiați-vă de mine!" Tot poporul s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
caracteristicile peisajului, și ele de o totală ambiguitate, stâncă, râpi adânci, vale îngustă? Plutarh povestește că, demult de tot, un păstor care s-a așezat din întîmplare pe marginea unei crăpături de unde ieșeau aburi, într-o cavernă, a început să aiureze. La început, lumea l-a socotit nebun. Pe urmă, spre uimirea celor care-l căinaseră, proorocirile lui s-au împlinit, ceea ce a atras atenția preoților lui Apolo. Legenda pretinde, însă, că Zeus însuși ar fi dat drumul la doi porumbei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici în casa ei plină de poze cu peisaje din Finlanda, nici în jegoasa garso nieră de la Apărătorii Patriei, nici în lumina de iarnă de la Ateneu, ci așa cum am văzut-o prima dată, pe când rătăceam amândoi pe străzile Cluju lui, aiurând pe teme literare și metafizice. O văd călcând strâmb în pantofii cu toc și arătând de parcă silueta ei ar fi fost ștearsă cu guma la întâmplare. Chiar în momentul când scriu rândurile astea o aud limpede cum spu nea, pe când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dacă privirea ar putea ucide, atunci am fi fost morți pe loc, căci ne-a aruncat o privire așa de cruntă și de fioroasă cum n-am mai văzut În viața mea, și-apoi a Început să-njure și să aiureze. Și-am pus mîna pe sticlă și-atunci a-nceput să se roage de mine să-i dau măcar o Înghițitură. „Nici gînd“ - am zis - „ai să te duci la spital, ba ai să te duci chiar acum. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ele? Știu precis că ți-am pus șase, doar nu le-oi fi pierdut. Unde sînt?“ - am zis. „Ah, mi le-au luat, mi le-au luat“ - a zis cu glas plîngăreț și-a Început să bată cîmpii și să aiureze, Înțelegi... „N-au decît să le țină! M-au sărăcit și m-au distrus, bestiile, mi-au supt sîngele, n-au decît să-mi ia și ce mi-a mai rămas.“ „Ce tot spui?“ - am zis. „Ce mai Înseamnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cam un an și-apoi s-a Întors la tatăl ei. Chiar el i-a povestit, Înțelegi. A spus că era Îngrozitor și că fata n-a mai putut răbda, că Ed Începuse să-și piardă mințile și că uneori aiura și țipa că sufletele celor pe care i-a ucis se-ntorc din mormînt ca să-l hăituiască și să-l chinuiască. „Vezi“ - i-am spus tatălui tău cînd mi-a povestit - „vezi ce se-ntîmplă? Așa e Întotdeauna“ - am zis. „Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
firea, fii bărbat, nu mai plânge“, i-am spus. Domnul Sima se clătina, mișcat de rafalele vântului. „Dumneata ești un om fericit“, a suspinat el, „îți convine să vorbești așa, fiindcă te ocrotește“. „Mi se pare că ai început să aiurezi, din cauza frigului, domnule Sima; eu stau aici, nu mă întreba cum, și dumneata zici că mă ocrotește. Cine mă ocrotește ? Nu cumva te referi la Zenobia ?“ „știi foarte bine cine“, mi-a spus el. „Ce să mai zic, domnule Sima
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a reamintit cât este ea de curată și a remarcat bandajul care îmi acoperea pumnul drept, doamna Gerda a spus : „Ți-a fost hău azi-noapte ?“. „Nu. De ce ?“ „Fiindcă te-am auzit vohbind singuh, mi s-a păhut că aiuhezi.“ „Nu aiuram, doamnă Gerda, cred că vorbeam în somn.“ „Nu se poate“, a spus doamna Gerda, „nu dohmeai, te-ai lovit de peheți, am auzit eu“. „Se poate, doamnă Gerda, să mă fi lovit de pereți, în somn; vă rog să nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
LA UN NIVEL MULT SUPERIOR CELUI CARE L-AR FI PUTUT SUPORTA O FIINȚĂ UMANĂ PĂSTRÎNDU-ȘI TOTODATĂ CUNOȘTINȚA. PRESIUNEA CARE PRODUSESE starea de INCONȘTIENȚĂ AVEA SĂ CONTINUE O PERIOADĂ NEDEFINITĂ. N-AU DECÎT SĂ URLE CÎT VOR ȘI SĂ AIUREZE ARSENALELE. CASA ISHER SUPRAVIEȚUISE ȘI UNOR FURTUNI MAI PUTERNICE DECÎT ACEASTA. SE ÎNTOARSE CĂTRE TELEECRANUL CARE O LEGA DE NAVA SPAȚIALĂ GREER. DAR OAMENII ÎNCĂ MAI LUCRAU ÎN STILUL LOR MINUȚIOS ȘI LABORIOS. PERICOLUL PRINCIPAL ERA ÎNCĂ PREZENT. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dar pentru că veni vorba, unde ai găsit pălăria asta? E fantastică. — O, Doamne, o am de la prima comuniune a lui Ignatius. Nu vrei s-o vinzi? — Cum așa? Mă ocup cu vânzarea hainelor vechi. Îți dau zece dolari pentru ea. — Aiurezi! Pentru asta? — Cincisprezece? — Serios? Doamna Reilly își scoase pălăria. Uite-o aici, drăguțule. Tânărul își deschise portofelul și-i întinse doamnei Reilly trei bancnote de câte cinci dolari. Sorbind ultimele picături din pahar, se ridică și spuse: — Acum chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-am aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în care ne-au arătat unde aveam să dormim, și Rotari s-a dus s-o vadă pe Gaila. Când s-a întors, era tare supărat, și l-am întrebat de ce. - Cred că i-a revenit febra, mi-a răspuns, aiurează, vrea să știe ce s-a ales din rămășițele trupești ale mamei sale. L-am întrebat pe Grasulf, care aflase despre trădare. Avarii au îngropat cadavrul lui Romilde în fața porților orașului, astfel încât oricine intră să-l poată călca în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oprit. DOAMNA CU VOAL: S-a oprit, s-a oprit, da’ n-ați băgat de seamă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Erați, cum se zice, transpus. BĂTRÎNUL CU BASTON: Unde, domnule, eram transpus? Ce vorbe-s astea? Văd c-am ajuns să aiurăm cu toții. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu nu aiurez, pardon. Da’ tot nu e rău că s-a oprit, că e preferabilă, nu, muzicuța. DOAMNA CU VOAL: Ziceam eu mai înainte că dinte pe dinte se scoate, asta e scris, întotdeauna. BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-a oprit, da’ n-ați băgat de seamă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Erați, cum se zice, transpus. BĂTRÎNUL CU BASTON: Unde, domnule, eram transpus? Ce vorbe-s astea? Văd c-am ajuns să aiurăm cu toții. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu nu aiurez, pardon. Da’ tot nu e rău că s-a oprit, că e preferabilă, nu, muzicuța. DOAMNA CU VOAL: Ziceam eu mai înainte că dinte pe dinte se scoate, asta e scris, întotdeauna. BĂRBATUL CU ZIARUL (Către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să se oprească. Se întinse pe asfaltul încins și își spuse că ori a murit și trăiește o interesantă și foarte ciudată viață de apoi, ori a înnebunit, l-au dus la spital, i-au făcut cine știe ce injecții și acum aiurează... În momentul în care observă cum se apropie de el un popândău uriaș, îmbrăcat în uniformă de camuflaj, cu automatul la piept, leșină... Alături de el, întinsă pe pat, Lucia îi auzi suspinele prin întuneric. Îi puse o mână pe frunte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
femeie, mai de lume. S-a oferit să mă ia de nevastă, propunîndu-mi să cer generalului să-mi facă o casă pe numele lui. Spune fel de fel de prostii: să mergem în Argentina, nu știu mai unde, în fine, aiurează. M-aș mărita cu oricine, bineînțeles nu cu un băiat ca tine, să-i stric rosturile, cu oricine, îți zic, așa, de ochii lumii, chit că apoi voi da divorț. Dar Stănică nu e serios, și apoi nu mi-aș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ăștia îi împușcaseră doar în batjocură, cu gloanțe de cauciuc, au plâns atunci de durere și umilință... Acestea toate și le-a amintit Sinistratul, de la coadă spre început și de la început către coadă, în cele trei zile în care a aiurat, purtat fiind pe o targă meșterită dintr-o pătură și doi puiandri de brad, și transportat de către Regele Bolilor Nervoase și Iarba Fiarelor. Căci taman Iarba Fiarelor fusese infirmierul nebocciu și subțirel, care-și dăduse întîlnire cu ei la conacul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]