103 matches
-
oameni pe care‑i poți găsi; citește cărțile cele mai bune; trăiește alături de cei mai puternici; dar Învață să fii fericit singur cu tine Însuți”. Ravelstein ar fi văzut În această maximă obișnuita bazaconie moralisto‑didactică. Totuși, În felul lui aiurit, Ravelstein era, fără Îndoială, unul din „cei mai nobili oameni”. Dar pentru mine, provocarea de a‑l portretiza (ce termen desuet a devenit „a portretiza”) se transformase Încetul cu Încetul Într‑un calvar. Totuși Rosamund aprecia că eram foarte potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
său este prelungit de ecou.) Aaaa... (Reverberații lungi.) Fantastic! De necrezut! (Către CASIER.) Bruno, îți dai seama? Îți dai tu seama ce-o să se întâmple? CASIERUL (Tulburat.): Nu se poate! Nu se poate! Unde vedeți voi ecou? (Arătând spre CĂLĂTOR.) Aiuritul ăsta, cu poveștile lui, v-a încurcat mințile... (Către CĂLĂTOR.) Mai bine v-ați duce în camera de sus, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Urlând.): Nu mă duc în camera de sus! Să vă ia dracu! Nu vreau să mai aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rând pe rând, pe la galerele tuturor punctelor de lucru, atunci când deteriorează ceva, încasează bătaie, alteori, preluând benevol, norme ale celorlați lucrători, e înțeles și iubit. Deși mâinile își dezvăluie, ca niciodată, iuțeala, chipul mofluz își conservă aerul năuc, de posedat aiurit. Cu timpul își reglează o aparență serioasă, pune de o parte mai multe salarii, își lasă favoriți și mustață, cartierul apucă în istoria sa un domn Galopenția. Într-o seară, întorcîndu-se târziu de la lucru, pe traseul infim, 50 de metri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aș fi un pui de bogdaproste Atunci aș fi sărac ... Și pe urmă se uzează copiii gata fasonați Și ei se fac roșii ca merele sau ca un sânge Și atunci trebuie să apuce încă o poezie Contra câinilor de la aiuritul Sepp cel Împuțit (cu voce prefăcută) El zace pe spate Ziua-i sus la Dumnezeu Și suge la scroafangolănită Și în rest nu-l place nimeni Că nu poate nici măcar vorbi Și se vaită și pute Peste sate-ntregi ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nefericit (2); neînțelegător (2); neobișnuit (2); persoană (2); problemă (2); psih (2); sadic (2); sănătos (2); smintit (2); Socola (2); spitalul 9 (2); tare (2); trăsnit (2); țăcănit (2); visător (2); zdravăn (2); zurliu (2); adevăr; adolescent; aerian; afecțiune; aiurea; aiurit; de alb; alienat; altfel; an; animal; animale; anormalitate; armăsar; ateu; băiat; bărbat; bețiv; bilet; boala; bolnav psihic; bufon; calitate; cu capul; la cap; caracteristică; carte; casă de nebuni; cască; cauză; cărți; căscat; certificat; după cineva; codru; coleg; colegul; complet; comportament
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
om (2); persoană (2); plîns (2); portmoneu (2); problemă (2); ratează (2); rău (2); renunță (2); repede (2); scapă (2); singurătate (2); sînge (2); suferi (2); tragedie (2); ură (2); din vedere (2); viață (2); abandon; acceptare; aduce; adună; ah; aiurit; amar; amărît; amintire; anii; animale; aproapele; n-are; arunca; ascunde; atenție; aur; a nu avea; a nu avea nimic; nu avea; averea; BAC-ul; bătălia; bătălie; bijuterie; buletin; cade; cap; casă; cazino; cădea; cămașa; cămătari; căscat; căuta; căutare; cercei; cercel
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); inspirat (2); intelectual (2); inteligent (2); îndrăgostit (2); muzică(2); pană (2); pictor (2); poetă (2); portret (2); prost (2); Pușkin (2); român (2); română (2); sensibil (2); sentiment (2); sentimente (2); stilou (2); tînăr (2); adevărat; admirabil; aerian; aiurit, visător; Ana Blandiana; anonim; Arghezi; avion; basm; bun; capodoperă; călimară; celebritate; chinuit; ciudat; cîntăreț; compune; condei; contemporan; creativ; creativitate; cunoscut, renumit; cunoștință; deosebit; divin; dor; dragoste; dramatic; dramaturg; el; eleganță; eminent; emoții; epic; epigon; erau; erou; etern; eu; euforic; eul
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mascate, înșelătoare. Când nu le descurc treaba, uită câte am făcut până atunci. Dar uită, brusc, și de propria lor neputință. Din nou siguri pe argumentele lor greoaie și cretine, pe judecata lor subțirică. Urlă că unul ca mine, un aiurit, leneș, vicios, nu e de mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul și ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
au aplaudat Încântați. Voi driblați cu talent cât mai multe beri, iar eu Înscriu direct În vinclu lovind dopul de la tămâioasă cu șpițul. Dacă ajungem cumva În patru labe acasă, trebuie să fim doar atenți să nu ne calce vreun aiurit pe mâini! Bere rece, atmosferă de vacanță, tămâioasa brumărie, premise favorabile pentru lăsarea grijilor deoparte. La un moment dat, se trezesc cu o florăreasă pe cap. Are trandafiri roșii și albi Într-o găleată de plastic În care a pus
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Da` așa n-are farmec... 07.07.2010 Cum și-a renegat Sandu Șpriț trecutul politic A zis Boc că se retrage! Și asta o spui tocmai tu? De-aia ne-ai chemat la cârciumă, ca să ne freci ridichea cu aiuriții tăi? Sandu Șpriț Își ia o expresie de om care le știe pe toate, apoi duce paharul la gură. Soarbe... Soarbe... Îl termină și Îl umple din nou. Iar soarbe... Gore și Gicu uită să mai bea din halbe și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ce anume n-o să ajungă la urechile presei. Dacă omuciderea asta o să aibă parte de multă publicitate, o să ne trezim cu o mulțime de mărturisiri. Fata a fost eviscerată. Trebuie să păstrăm informația asta pentru noi ca să-i eliminăm pe aiuriți. Și cu asta basta. Să nu o spuneți nimănui. Nu le povestiți nevestelor, nu le povestiți iubitelor, nu le povestiți altor colegi. Harry? — Mda, Russ, răspunse Harry Sears, palmând sticla, să n-o vadă șeful. Millard prinse gestul și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fereastra hogeacului lui Junior Nash nu duseseră la nici un rezultat. Peste trei sute de apeluri legate de Dalia năpădeau zilnic birourile LADP și LASD prin centrala telefonică. Până la data aceea fuseseră înregistrate nouăzeci și trei de mărturisiri false, din care patru aiuriți atinși bine de tot și fără alibiuri fuseseră reținuți la închisoarea tribunalului, așteptându-și examenul psihiatric și, probabil, transferul la Camarillo. Continua campania de interogatorii la fața locului - acum la caz lucrau o sută nouăzeci de polițiști. Singura rază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și cetățean de nădejde - cu care am discutat m-a convins și mai mult că amicul franțuzului trebuie să fi fost măcar un pic escroc. După ce am înfulecat un sandviș pe post de prânz, m-am apucat de indivizii dubioși. Aiuriții cu ierburile erau cu toții chinezi. Ghicitorii erau jumătate femei, jumătate niște amărășteni la locul lor. Am luat de bune toate negațiile lor pline de uimire și mi-am închipuit că oricare dintre ei ar fi fost mult prea îngroziți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
seama că a picat cerul pe mine. Am luat tramvaiul, am coborât până la Universitate și m-am dus la liste. Farsorii stăteau pe niște bare metalice, în parcul de lângă Universitate și se desfătau privindu-mă. Am intrat și am ieșit aiurit din Universitate, iar ei m-au preluat rapid. Țin minte că prima instituție în care am intrat după ce am devenit student a fost Casa de Cultură a Studenților sau, cum se numea pe atunci, a Tineretului. Mi-a atras atenția
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
încît a rămas năuc. Se uită buimac la cei tolăniți pe jos. Își revine și turbarea se mărește gradat, ucigaș. Cine? Cine, mă?! Eu, se ridică popenchi Floricel. Eu, scîrbosule, tîmpitule, idiotule, analfabetule. Sergentul capătă o figură de dezorientat, de aiurit. Atunci se întîmplă o adevărată minune. Colegii se ridică, îl înconjoară și în cor îl înjură. Unul lansează chiar o glumă idioată: Ce-ar fi dacă ar cădea în fîntînă, din greșeală? De data aceasta olteanul a luat-o în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vorba de cimitir și biserică, totul este simbol și sugestie, ca la Mallarmé: Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/ Și străveziul demon prin aer când să treacă,/ Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale/ De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale79. De altfel, întreaga atmosferă care înconjoară biserica este bizară și de un strălucitor mister: Văzduhul scânteiază, câmpia are un luciu văl, iar lumea stă îmbrăcată în promoroacă 80. Crucile sunt unse cu var și pare că vin din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ca înainte, dimpotrivă, e mai bolnavă, așa că mă întreb justificat cine condamnă pe cine? Nu prea suntem copți să suportăm libertatea, speculăm riscurile ei. Eu n-am scris nimic de care să-mi fie rușine. Eram șeful secției de poezie, aiuritul fără de partid, incapabil să conceapă vreun articol de fond. La Ateneu, textele obligatorii, de serviciu, aparțineau colaboratorilor externi. Grupul nostru de scriitori, în expansiune, era grav bolnav de literatură. V.P.: Cum a fost revoluția la Bacău? O.G.: Am petrecut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mă ia la întrebări "unde mi-ai fost ieri toată ziua" (?!). Ca să nu-și închipuie ... altceva ... a trebuit să-i spun adevărul. Am convins-o că "am fost cuminte" ... dar m-a avansat în grad de la distrat și aerian la "aiurit" de-a binelea ... și de atunci mă bucur de acest drăguț epitet ... îndulcit în momente mai bune cu "împrăștiat" ... mai ales că asemenea stări ... în diferite alte variante ... mi s-au mai întâmplat (de n-ar fi decât de acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
-o în brațele tatălui său pe bunica bolnavă. Dintr-un salt, realizat cu rapiditatea și agilitatea unei pantere, Țile a aterizat lângă tatăl său, luându-i din brațe povara la care ținea atât de mult. Macedonenii, tăcuți și dezorientați, stăteau aiuriți pe drumeagul de miriște, neștiind ce să facă și încotro s-o apuce. Moșule, uite-aici. Vezi țărușii ăștia? Aici o să-ți construiești casa în care vei sta, că altfel, la iarnă, dai ortu' popii, clar?! Până atunci o să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
frumusețe, dragoste și aventură, un răsărit de lună plină ca acel de acum douăzeci de ani, văzut de pe culmea de calcar argintiu sub care stă pitit Balcicul; cum și pe cei care n-au rătăcit de aci Încolo spre Tuzla, aiuriți de fan tasticul unui peisaj lunar răvășit de seisme și de catastrofe vulcanice; viziune de apocalips, drum dantesc În care te Întâm pină, ca niște duhuri ale morților, popândăi În panică și placide broaște țestoase, și pe care, tot coborând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rog, acum, la această simplă și biată inimă de femeie din mahalalele noroioase ale Constanței, Aurica, cu nume schim bat pentru ocazie În Aura (mistica „aură“ a teozo filor), fata pilo tului din port, Înamorată până În călcâie de un zănatec aiurit și bun de gură, căzută la picioarele acestuia, tre zi tul din visurile sale, dezamăgit, mut și consternat, cu ochii la acest „idol negru“ al său zăcând jos și sfărâmat... Am descoperit În mijlocul femeilor mai mult ca oriunde și am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
păsăreasca șoferului, li se părea că merită efortu, pentru cât băgaseră în ei pe cheltuiala nărodului, puteau și ei să zică îhî și să suporte pupăturile sale de fiecare dată când ei ziceau îhî. Târziu după miezul nopții, șoferul cel aiurit le-a îndesat în buzunare ceva euroi, le-a dat o sticlă neîncepută de whisky, i-a pupat pe frunte zgomotos și a adormit cu capu pe masă. Cei trei s-au cărat mulțumiți: au avut și ei o dată milă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dea. Horvath și Pațulea A fost odată ca niciodată un institut de proiectat bascule hidrodinamice de asalt, iar în Atelierul nr. 2 lucrau Horvath și Pațulea. Horvath era ordonat, dar nu fiindcă-l chema Attila Horvath, pe când Pațulea era un aiurit, deși-l chema Ion. Cei doi nu erau prieteni, dar nici dușmani n-aveau de ce să fie. Cine a proiectat vreodată bascule hidrodinamice de asalt înțelege ce vreau să spun. La basculatori și basculatoare contează mult spiritul de echipă. Faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
trebuia să ia din pâine, ca să nu rămână chiftelele fără pâine și nici pâinea fără chiftele, apoi despăturea șervețelul de hârtie pe latura lungă a tăviței de plastic păstrând îndoitura din mijloc paralelă cu marginea de jos a planșetei, în vreme ce aiuritul de Pațulea se urca pe birou cu fundul și, de-acolo, ca și cum sindicatul îl delegase să supravegheze mestecatul colegilor, își morfolea veșnicul său sendviș cu hamsii și arunca priviri aparent dezinteresate, dar în substratul lor freudiene și naționalist, dușmănoase către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
printre crengile magnoliei. Cînd am venit eu, florile deja începeau să cadă. L-am anunțat și pe tehnician. A zis că-l sancționează pe Tomiță. Ha! acum, după ce-au căzut florile. Eu i-am zis tehnicianului de la început că aiuritul ăsta n-are ce căuta aici, dar tehnicianul fire moale cum e el a zis să-l primim la seră, că e ruda unuia de la administrativ, că și el, tehnicianul, are nevoie de locuință... "Îl primim, am zis eu, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]