162 matches
-
Assyrian). Între mileniul IV î.Hr. și secolul VI î.Hr. se poate vorbi de Mesopotamia antică. Această lungă perioadă poate fi divizată astfel: Prima limbă scrisă din Mesopotamia a fost limba sumeriană, o limbă izolată. Mai apoi, o limbă semitică, limba akkadiană, a devenit limba dominantă, deși limba sumeriană a fost păstrată în scopuri administrative, religioase, literare și științifice. Diferite varietăți de akkadiană au fost folosite până la sfârșitul perioadei neobabiloniene. Apoi, limba aramaică, deja mult vorbită în Mesopotamia, a devenit limba oficială
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
deși limba sumeriană a fost păstrată în scopuri administrative, religioase, literare și științifice. Diferite varietăți de akkadiană au fost folosite până la sfârșitul perioadei neobabiloniene. Apoi, limba aramaică, deja mult vorbită în Mesopotamia, a devenit limba oficială a Imperiului Persan. Limba akkadiană a fost apoi foarte puțin folosită, ca și limba sumeriană, doar în temple, pentru câteva secole. Mesopotamia a fost unul dintre primele, dacă nu chiar primul loc din lume unde a apărut scrisul. Prima formă de scris a fost reprezentată
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
obiecte sau fiinte. La sfârșitul mileniului IV î.Hr, acest sistem a fost simplificat și abstractizat, evoluând în scrierea cuneiformă, un sistem pe bază de silabe. Această formă de scriere s-a răspândit apoi în mare parte din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiții, hittiții și asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăblițe de lut, cu un bețișor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme. Una dintre cele mai mari colecții de tablete cuneiforme provine din arhivele lui Assurbanipal, regele
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
în Egipt. Considerate inițial falsificate, tăblițele de la Amarna se află azi în custodia unora din cele mai importante muzee și institute de cercetare din lume. Acest monument istoric epigrafic, redactat în litere cuneiforme in diverse idiomuri antice, majoritatea in limba akkadiană, limba diplomatică regională, reprezintă corespondența diplomatică și militară purtată între reprezentanții diverselor state și orașe-state cu faraonii Amenophis al III-lea și fiul său Akhenaten. Unele din informațiile conținute în tăblițele de la Amarna dețin o valoare istorică excepțională pentru cunoașterea
Scrisorile de la Amarna () [Corola-website/Science/303361_a_304690]
-
și îndeletniciri. În cazul mitologiei grecești, mitului creației i se asociază mitul inițiatului, deoarece Prometeu era considerat și un binefăcător al oamenilor, pentru ca le-a dăruit acestora focul, după ce i-a creat din humă, spre furia lui Zeus. În mitologia akkadienilor, vecini ai evreilor, omul a fost creat din lut de anumiți lucrători divini, apoi zeițele Nammu si Aruru i-au modelat inima și zeitatea En-Ki i-a dat viață. Acest fapt originar arată că nu exista o distanță de nestrăbătut
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
din Golf; este o țară importantă din punct de vedere strategic, fiind una din principalele baze de pregătire ale forțelor coaliției în timpul invaziei Irakului din 2003. Peninsula este considerată locul de origine al popoarelor proto-semitice, strămoși ai tuturor popoarelor semitice — akkadienii, arabii, asirienii, evreii, etc. Din punct de vedere lingivstic, peninsula a fost leagănul limbii arabe (răspândită și dincolo de peninsulă de religia islamică în timpul expansiunii islamului începând cu secolul VII d. Hr. deși unele populații mai mici încă vorbesc limbi semitice
Peninsula Arabică () [Corola-website/Science/302983_a_304312]
-
popor de pastori nomazi coborați din Munții Zagros, care ocupă pentru un secol cea mai mare parte a Mesopotamiei. Triburi semite de pastori nomazi pătrund în prima jumătate a mileniului III î.Hr, din stepele Arabiei în centrul Mesopotamiei . Limba akkadiana este cel mai vechi idiom semitic atestat; ea adopta la mijlocul mileniului III î.Hr, scrierea cuneiforma, devenită limba internațională în comerț, cultura, diplomație. La începutul mileniului ÎI î.Hr, limba avea 2 dialecte principale: babiloneana și asiriana. Din anii 500
Imperiul Akkadian () [Corola-website/Science/304660_a_305989]
-
adopta la mijlocul mileniului III î.Hr, scrierea cuneiforma, devenită limba internațională în comerț, cultura, diplomație. La începutul mileniului ÎI î.Hr, limba avea 2 dialecte principale: babiloneana și asiriana. Din anii 500 î.Hr, rămâne limba științelor și a religiei. Akkadienii întemeiază orașe-stat: Akkad, Kia, Babilon, Isin, Sușa. De asemenea erau foarte războinici formând în jurul anului 2300 î.Hr. primul Imperiu din istorie, condus de Sargon I (cca. 2350-2300 î.Hr.). Akkadienii mai sunt cunoscuți și pentru artă lor, continuatoare a celei sumeriene
Imperiul Akkadian () [Corola-website/Science/304660_a_305989]
-
Din anii 500 î.Hr, rămâne limba științelor și a religiei. Akkadienii întemeiază orașe-stat: Akkad, Kia, Babilon, Isin, Sușa. De asemenea erau foarte războinici formând în jurul anului 2300 î.Hr. primul Imperiu din istorie, condus de Sargon I (cca. 2350-2300 î.Hr.). Akkadienii mai sunt cunoscuți și pentru artă lor, continuatoare a celei sumeriene și care a dezvoltat basorelieful și sculptură cu subiecte mitologice.
Imperiul Akkadian () [Corola-website/Science/304660_a_305989]
-
(zis și "cel Mare") a fost suveranul Imperiului Akkadian (aprox. 2371 î.Hr. - 2315 î.Hr.). După ce uzurpă puterea lui Ur-Zababa din Kiș și îl înfrânge pe Lugalzaggisi din Umma, Sargon unifică întregul Sumer punând bazele unui imperiu de la Golful Persic la Marea Mediterană care domină aproape două secole Orientul Mijlociu. s-a
Sargon I () [Corola-website/Science/304670_a_305999]
-
Tucha" sau "țara cailor frumoși" (în concordanță cu faptul că Cappadocia antică a fost celebră pentru creșterea cailor). Conform unei alte teorii, aceasta este o formă de persanizare a numelui hitit pentru Cilicia, Kizzuwatna. Versiunile lingvistice din inscripțiile elamite și akkadiene conțin un nume similar în akkadiană katpa "parte"(cf. Evr katef) și un nume de conducător sau strămoșul lor, Tuka. Herodot spune că numele capadocienilor a fost dat lor de către perși, în timp ce grecii îi numeau "sirieni" sau "alb sirieni" ("Leucosyri
Cappadocia () [Corola-website/Science/303627_a_304956]
-
legendarului rege Ghilgameș la Uruk. aprox. 2494-2342 i.Hr. - regele Eannatum întemeiază prima dinastie din Lagaș, cucerind orașele-stat sumeriene. aprox. 2350 i.Hr. - lupta pentru supremație între rege și preoțime în Lagaș aprox. 2334-2279 i.Hr. - regele Sargon I (Șarukkin) își consolidează Imperiul akkadian. aprox. 2240 i.Hr. - tratat între akkadieni și elamiți în Persia, prin care sunt împărțite zonele de interes. aprox. 2150-2050 i.Hr. - supremația gutilor iranieni în Mesopotamia. aprox. 2112-2004 i.Hr. - regii celei de-a 3-a dinaștii din Ur domină orșele-stat sumeriene
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
în sudul Mesopotamiei. aprox. 1125-1104 i.Hr. - Nabucodonosor I din a 2-a dinastie din Isin îi cucerește pe elamiți și domnește în Babilon. Numele de „sumerian” este un nume dat de vechii locuitori ai Mesopotamiei de S și succesorii acestora: akkadienii semitici. ienii purtau numele de sag-giga, literal însemnând (poporul cu fata neagră) Cuvântul akkadian „Shumer” indică zona numită de ei Sumerul de S. Cuvântul ebraic era șinar, egiptenii numeau acest teritoriu sngr iar hitiții sanhar(a). Aceste denumiri pot fi
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
Isin îi cucerește pe elamiți și domnește în Babilon. Numele de „sumerian” este un nume dat de vechii locuitori ai Mesopotamiei de S și succesorii acestora: akkadienii semitici. ienii purtau numele de sag-giga, literal însemnând (poporul cu fata neagră) Cuvântul akkadian „Shumer” indică zona numită de ei Sumerul de S. Cuvântul ebraic era șinar, egiptenii numeau acest teritoriu sngr iar hitiții sanhar(a). Aceste denumiri pot fi posibile variante ale cuvântului Sumer sau sumerian. Istoricul babilonian Berossus spune că sumerienii erau
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
aproape chiar de la începutul istoriei lor unificarea economică și administrativă, politică și culturală a țării lor.’ Influență culturii sumeriene pornește din cele două mari centre cultural-religioase: Eridu în Sud și Nippur în Nord. Multe din lucruri și caracteristici ale popoarelor akkadiene și sumeriene le aflăm din scrierile cuneiforme pe care le găsim întipărite pe tăblițele de ceramică, piatra, stânci, ziduri. „Multe din aceste resurse vin de la bibliotecă sumeriana din Nippur și altele de la bibliotecă construită de Regele Assurbanipal al Asiriei din
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
oraș. Unele dintre aceste orașe au adoptat mai tarziu așa numitul „cult al regelui” Sumerienii au început să construiască orașe precum Ur, Eridu, Uruk, Larsa și Nippur . Orașul și teritoriul din jur formau un oraș-stat. În partea de N erau akkadienii care apar puțin mai tarziu. Semiții ne sunt relatați că erau așezați în deșertul Arabiei și Canaaniții la fel si Amoriții în jurul Mării Mediteraneene. Orașele importante (12 la număr) au fost înconjurate de ziduri înalte și groase în care domnea
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
regele semit Sargon I (cca. 2335-2279 î.Hr.), supranumit cel Mare, cucerește întreaga țară, iar din noua capitala, Agade, face cel mai puternic și mai bogat oraș al lumii. Populația, amestecata din nou cu invadatorii va lua numele de akkadieni, limba akkadiana, semita, o va înlocui pe cea sumeriana, iar țara se va numi Sumer-Akkad. „Capitala imperiului pe care l-a ridicat Sargon (2371-2316) a fost probabil orașul Bagdad care era numit de AGADE. Gen10:10)” După akkadieni Hammurabi regele semit a
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
bare care seamănă cu niște cuie, inscripționate pe tăblițe de argilă moale cu ajutorul unui vârf de trestie. În total sumeriana se compune din 500 de semne, în principal logograme, apoi silabe. Cuneiformele au fost folosite în continuare pentru scrierea limbii akkadiene, babiloniene și asiriene, care au devenit limbi de bază în Mesopotamia. Limba sumeriana a dispărut aprox. în anul 1.800 î.Hr., dar a rămas o limbă clasică a civilizațiilor din est chiar până la apariția creștinismului. Pe lângă sumeriană se vorbea foarte
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
și asiriene, care au devenit limbi de bază în Mesopotamia. Limba sumeriana a dispărut aprox. în anul 1.800 î.Hr., dar a rămas o limbă clasică a civilizațiilor din est chiar până la apariția creștinismului. Pe lângă sumeriană se vorbea foarte mult akkadiana. Această limbă stă la baza limbilor populațiilor asiatice (Irak, Iran, Pakistan, ...). Era o limbă dificilă, fără vreo asemănare cu celelalte limbi ale vremii (egipteana, ebraica, etc.). Mai târziu limba akkadiană a devenit limba oficială a poporului din zona Irakului de
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
chiar până la apariția creștinismului. Pe lângă sumeriană se vorbea foarte mult akkadiana. Această limbă stă la baza limbilor populațiilor asiatice (Irak, Iran, Pakistan, ...). Era o limbă dificilă, fără vreo asemănare cu celelalte limbi ale vremii (egipteana, ebraica, etc.). Mai târziu limba akkadiană a devenit limba oficială a poporului din zona Irakului de azi. În limbajul sumerienilor se găsesc mici părți din limbajul altor populații. Aceste cuvinte seamănă cu alte cuvinte din limbajul semitic. Unii arheologi afirmă ca semiticii ar fi predecesorii sumerienilor
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
sau Mons Casius, Keldağ) Sălașul lui Baal, în ochii locuitorilor Ugaritului, era Muntele Sapan, identificat ca Jebel al Aqra (în arabă „Muntele pleșuv)” la circa 48 km nord de Ugarit. Încă înaintea descoperirii documentelor din Ugarit era cunoscut din surse akkadiene și egiptene numele unui zeu Baal Sapan. În catalogul akkadian al zeilor din Ugarit, Baal Sapan este pomenit ca „dIM be-el huršan ha-zi.”, adică „Zeul furtună, Domn al Muntelui Hazi, unde Hazi era numele hurrit al Muntelui Sapan, din care
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
Ugaritului, era Muntele Sapan, identificat ca Jebel al Aqra (în arabă „Muntele pleșuv)” la circa 48 km nord de Ugarit. Încă înaintea descoperirii documentelor din Ugarit era cunoscut din surse akkadiene și egiptene numele unui zeu Baal Sapan. În catalogul akkadian al zeilor din Ugarit, Baal Sapan este pomenit ca „dIM be-el huršan ha-zi.”, adică „Zeul furtună, Domn al Muntelui Hazi, unde Hazi era numele hurrit al Muntelui Sapan, din care provine și denumirea greacă și latină a muntelui Kasios/Casius
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
două treimi zeu și o treime om), comun principalelor mitologii din Mesopotamia, personajul central al unei capodopere de poezie mitografică, apărute în Sumer, reluate în Akkad, în Babilon, în Asiria ș.a., sub numele convențional modern de "Epopeea lui " (în versiunea akkadiană a magului Sinlikiunninni are titlul "Despre cel care a văzut totul"; mai completă însă versiunea asiriană, în 12 tăblițe sau cânturi, păstrată în Biblioteca lui Assurbanipal). După mitul originar, Ghilgameș a fost al cincilea rege din prima dinastie postdiluviană și
Ghilgameș () [Corola-website/Science/303940_a_305269]
-
Berosos corectând la 64.000 ani). După unii istorici (René Labat), s-ar deduce din anume inscripții (de fapt incerte) că Ghilgameș ar fi fost un personaj real, domnind în Uruk prin sec. al XXVIII-lea î.e.n.; dar după varianta akkadiană, Ghilgameș e o creație a zeiței Aruru. Ceea ce este fundamental în mitul lui Ghilgameș se poate numi drama existențială a omului, lupta lui cu forțele oculte și perspectiva înfrângerii lor, raportul cu femeia și raportul de prietenie între oameni, teama
Ghilgameș () [Corola-website/Science/303940_a_305269]
-
de carte (tipărită), dar unele dicționare mai noi sunt și sub formă electronică, accesibile de pe computer pe baza instalării unui soft, sau dicționare online, accesibile prin internet. Cele mai vechi dicționare cunoscute sunt tăblițele cu scriere cuneiformă de pe teritoriul Imperiului Akkadian, pe care erau gravate liste de cuvinte sumero-akkadiene. Aceste tăblițe au fost descoperite la Ebla (Siria modernă) și datează din jurul anului 2300 î.Hr. Glosarul Urra=hubullu ce datează de la începutul mileniului al II-lea î.Hr. este versiunea canonică babiloniană a
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]