486 matches
-
îndestulare. De către majoritatea televiziunilor noastre... Mai ales în timpul magistralelor (calificativ pentru cuvântări ceaușeștiene - și s-a văzut ce-a ieșit...) programe de sărbători care au excelat în mediocritate și în sora sa mai mare - prostia. -Să sperăm, zice Haralampy oarecum alarmat, că telespectatorii vor avea suficiente resurse morale în a-și înfrâna pornirile bio-fiziologice și să poată trece peste cumplita încercare de a nu mai vedea știri cu imaginea acestui simpatic băiat... -Ei, să nu exagerăm, îl liniștesc. Telespectatorii au reușit
Atenție, cad pesediști!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10955_a_12280]
-
arlechin), Matisse (Cititoare în alb și galben), Gauguin (Logodnica) și altele din 150 câte adăpostea expoziția temporară. Hoții au desprins de pe pereți tablourile, le-au scos printr-o fereastră dosnică și leau urcat într-o mașină în aproximativ patru minute. Alarmată, poliția a ajuns la fața locului în cinci minute, când n-a avut altceva de constatat decât o vagă urmă de pneu lăsată de o mașină care demarase rapid. Problema delicată este că hoții nu par să fi știut că
Furt de tablouri () [Corola-journal/Journalistic/4152_a_5477]
-
fost făcută anume pentru ea. Privindu-se atunci în oglindă se văzu în sfârșit frumoasă, o regină de pâine onorată de parfumul gestului interzis al acelei tăcute încoronări. Zâmbi, apoi zgomotul unor pași pe coridor o făcu să-și întoarcă alarmată capul. Sau poate o sperie tocmai greutatea neobișnuită a acelei pâini răzbunătoare, podoabă a unei zile ce nu-i aparținea. Primul gând al Mariei fu la sânii dezgoliți, dar ar fi fost mai bine să fie al doilea. În încercarea
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
brioșele ratate săptămâna trecută de Nic se întorc acum sub forma unui succes fulminant. În spatele acestui succes, se află așa: - o rețetă nouă, obținută de la prietena Miruna - câteva convorbiri telefonice între bucătar și Miruna, dintre care una pe un ton alarmat: “Nu mi se topește zahărul, iar untul arată ca și cum s-ar fi brânzit, ce fac???” - îmblânzirea cuptorului prin trucul învățat de la Cruela, să-i dea Dumnezeu sănătate (2 tăvi goale băgate sub tava cu brioșe, ca să mai domolească arșița) Pozele
“Bărbaţi făcând brioşe” se întoarce by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18571_a_19896]
-
o surpriză de propoții. În sângele Deliei se găsise o substanță care ar fi dus la un blocaj renal, otravă. Era în cantitate, deocamdată mică, probabil otrăvirea începuse nu de mult timp. Cum s-a ajuns aici, Delia? o întrebă alarmat doctorul Motrescu. De unde și până unde, fată dragă? De ce viața ta alunecă vertiginos? Te știu puternică, nu te lăsăm. Neisprăvitului acela de fost soț al tău care, poftim, și-a părăsit nu doar familia ci și serviciul. N-o să-i
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383545_a_384874]
-
ca sediu capitular pentru universitate. Papa Bonifaciu vrea ca, În toate orașele creștine, să se dezvolte dragostea pentru știință. La Roma a dat deja impulsul pentru Sapientia, cea dintâi universitate a Învățaților din Urbe. — Bonifaciu e În spatele Studium-ului? Întrebă Dante alarmat. Cine a fost angajat ca mozaicar? — Această sarcină i-a fost Încredințată lui Ambrogio, meșter din Como, care locuiește la călugării de la Santa Croce. — Cine plătește lucrările? — Nu Comuna... Cred că, nemijlocit, colegiul Studium-ului. — Care va să zică, membrii colegiului didactic au atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Giuda. Se ridică pentru a-l insulta pe Bargello, dar ceva din privirea omului Îl opri. Îl văzu cum se precipită pe scări, spre polițaii Înarmați cu lănci care Îl așteptau la poartă. I se păru că surprinde o expresie alarmată și pe fețele soldaților. Garda ar fi trebuit să Îl escorteze, Însă Dante, care nu era Îngreunat de armură și de arme, ajunse primul la prăvălia lui Teofilo. Poarta era larg deschisă, străjuită de un singur polițai cu lancea pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
freamătului ușor al pânzelor. Probabil că arhitectul prevăzuse niște deschideri, dispuse În așa fel Încât să genereze curentul acela ușor de aer pe care Îl simțea pe chip. Așadar, trebuie că existau și alte căi de ieșire, Își zise el alarmat. Traversă rapid rândurile de țesături, examinând lungile și Îngustele coridoare dintre ele. Tocmai se gândea, cu mânie, că asasinul probabil fugise deja, când i se păru că aude ceva mișcându-se În fața lui. Acum, ochii i se obișnuiseră cu penumbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al Treilea. Poate că În casa lui erau rațiunile crimei. Trebuia să Îl descopere cu orice preț. Cu un salt brusc, se ridică din adăpost și o luă la goană către pod. Încotro pleci, priorule? Îl Întrebă din urmă glasul alarmat al lui Bargello. Acolo sunt Negrii! Ai Înnebunit? Dante o luase pe scurtătură spre Ponte Vecchio. În jur auzea strigătele din ce În ce mai aprinse ale rebelilor. — De ce alergi spre ei? Fugi? Fugi și domnia ta? Poetul continuă să alerge. Bargello avea să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcu să se uite spre ecran. Elicopterul coborâse mai mai să atingă acoperișurile, se vedeau clar oameni ieșind din câteva dintre clădiri, bărbați și femei care se opriseră pe trotuar, ca și cum așteptau pe cineva, Am fost informați adineauri, spunea reporterul alarmat, că imaginile pe care le văd acum telespectatorii noștri, oameni care ies din clădiri și așteaptă pe trotuare, se repetă în acest moment prin tot orașul, nu vrem să ne gândim la ce e mai rău, dar totul indică faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Își Înfundă capul Între umeri ca pentru a-și căuta protecție pe sub gulerul platoșei. - Am nevoie să știu ca să pot da ordinul de acțiune. - În noaptea asta. Trebuie să pătrundem Într-o biserică, replică Dante sec. - O biserică? exclamă omul alarmat. Nu am autoritate să intervin Într-un loc sfânt. Nici domnia ta nu ai. Ce-ți trece prin minte? Dante Își reținu pe buze o replică usturătoare. În fond, șovăiala căpeteniei nu era lipsită de temei. O incursiune pe pământ sfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din Toulouse. - Prietena ta a Întrebat-o de ce au venit aici? Pietra șovăi. - Martina nu e sigură că a Înțeles bine. I se pare că i-a zis... „pentru visul Împăratului”. Ba chiar „ultimul” vis. Lagia se amestecă și ea, alarmată. - Împărat? Ce au de-a face imperialii? Pe cine mi-ai adus În casă? Fără să o bage În seamă, priorul privea În gol, absorbit de ceea ce tocmai auzise. - Întrebați-o despre oglinzi, zise mai apoi către Pietra. Fata, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jur deveneau din ce În ce mai lămurite. Sub portic era un du-te-vino frenetic. Se apropie de ușă și o deschise larg. Un soldat al șefului gărzilor apăru În prag cu sufletul la gură. - Vino, priorule! A mai fost un asasinat! - Unde? Întrebă Dante alarmat, ieșind În pripă. - La Santa Croce. În casa meșterului Alberto, lombardul. - Ce s-a Întâmplat? - Omul, meșterul... A fost asasinat În atelierul lui, vino! Priorul se urni cu mânia care Îi otrăvea sângele. Străjerii Încercau să Îi slujească drept escortă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de accident, a fabulat el. Myra a făcut ochii mari. — Cine s-a accidentat? — Păi, a continuat el disperat, unchiu’ și mătușa și eu. — A murit cineva? Amory a reflectat o clipă și a dat din cap afirmativ. — Unchiul tău? (alarmată.) — O, nu, doar un cal... un soi de cal murg. În acest punct, valetul scoțian a chicotit: — Probabil că au omorât motorul, a sugerat el. Amory l-ar fi tras pe roată fără remușcări. — Acum plecăm, a anunțat sec Myra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
grupa ta, și cu care el a Încercat să-ți facă toată seara cunoștință) trece din nou, săltăreață, rândul pășește Înapoi, grupulețele fac stânga-mprejur și se concentrează asupra colțurilor Îndepărtate ale sălii, deoarece la orizont apare Kaye, asudat și alarmat, croindu-și drum cu coatele către chipurile familiare. — Ascultă, bătrâne. Am o foarte bună... — Regret, Kaye, dar dansul ăsta sunt ocupat. Trebuie să iau partenera de la un tip. — Dar următorul? — Păi... ăăă... jur că m-am Înțelesc să-l Înlocuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Articolul meu era despre sistemul de antrenament. — Da, dar citatul ăla... Jesse s-a ridicat de pe scaun. — Care citat? — Știi care. „Cel care nu-i cu mine e Împotriva mea.“ — Ei, ce-i cu el? Jesse părea derutat, dar nu alarmat. — Bun. Scrii aici... stai să văd. Burne a deschis ziarul și a citit: „Cel care nu este cu mine, este Împotriva mea, după cum spunea acel gentleman cu notoria lui capacitate pentru diferențieri brutale și generalități puerile’“. — Și ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jours anciens Et je pleure...“ - Cine dracu’ să existe În comitatul Ramilly? a bombănit Amory. Cine să-i cânte versuri de Verlaine, pe o melodie improvizată, unei căpițe ude de fân? - E cineva acolo! a strigat vocea, fără să pară alarmată. Cine ești? Manfred, Sfântul Cristofor sau regina Victoria? - Don Juan! a strigat Amory, ascultând de un impuls și ridicând vocea ca să acopere vacarmul ploii și al vântului. Dinspre stogul de fân s-a auzit un țipăt de Încântare. - Te știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
asupra celor exprimate cu suficientă claritate... Mai puțin clară era decizia exprimată și ceea ce presupunea ea în viitor pentru cei doi în cauză, ca părți în procesul de partaj. Violeta era plină de speranță. Era mulțumită și, în același timp, alarmată. Nu știa și nu putea intui ce eforturi și rezultate presupune acel „următor termen” fixat de judecătoare. Când se îndrepta spre ușă, neintenționat, sub forța unui impuls necunoscut ori sub privirea insistentă și plină de ură a lui Cartuș, s-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
maionezi - nu maionezi - trebuie să încifrezi * Dumnezeu e memoria: El nu vrea gloria - ci victoria SERINGI săbiile de inox - fulgeră vampiric împotriva sângelui meu - împotriva venelor - arterelor mele - împotriva întregului meu organism friabil (în aceste momente epopeice - chiar detașabil...) - organism alarmat și suit deja - cu exasperată grăbire - pe meterezele din lună - ochind cu spaime - prin creneluri - spre înrăit - atacul necruțător ascuțit - al seringilor din universal spital NOROCUL (Domnișoarei N.) priviri de crăiasă - eternă mireasă pe chipu-n văpăi - tinerețea-i grădină
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
pe uscat, după ce se convinseseră, cutreierând grăbiți plaja, că nimeni nu mai adăsta în valuri. Cucaras nu-și modificase poziția în timpul investigației mele. Se pare că va ploua, remarcase el sec, și nu puțin. Vai, domnule căpitan, îi spusesem atunci alarmat, dar să vedeți cum arată cerul încolo ... Da, da, înclinase aprobator capul, dar norii vor trebui să se răsucească, adăugase întinzând spre zare mâna, pentru a veni dinspre nord asupra noastră ... Altfel, nooo!... Drept răspuns, un nou tunet se făcuse
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
la petrecere ...eram cu Marco,iubitul meu dar ce sa întâmplat ? Marco a pățit ceva? Unde mă aflu de fapt și de e nu e el cu mine? Ce mi-ai făcut? Dumnezeule! În timp ce încerca să se ridice tot mai alarmată, a avut iarăși un spasm dureros dar strângând din dinți se ridică șezută în acea barcă și la lumina slabă a lanternei privea în jur cu ochii speriați și confuză. Abia atunci, aluneându-i prosopul care o acoperea, realiză că nu
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
l-a cuprins teama. S-a rostogolit peste o piatră, pe pantaextrem de abruptă. I se părea sau chiar cădea acum în gol... Un gol care nu se mai sfârșea... Trecuse mai bine de două ceasuri și ea îl căuta alarmată, îi luase urma intrigată că cina se răcea. Amurgul făcuse loc unui întuneric de vid umplut cu funingine. Undeva, peste desișuri și contuiruri indefinite, zărera pete de lumină difuză, ca de soare la apus, mascat de relief. S-a lăsat
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
voi lipsi... ... doar un naiv și un fricos mai poate rata o țintă aflată la doi pași de drumul spre mare... Devorați-mă acum cât sunt încă viu (și doar v-am avertizat!) acum... acum e prea târziu trăirile-mi alarmate sunt ca doi vulcani ce vor erupe curând... - va trebui doar un gest! privirile înflăcărate să-mi îndrept cu mânie... către voi... ... nu vă fie milă! cenușa ne va sta în „același ornic” în lumea de apoi... 8 ianuarie 2011
DEVORAŢI-MĂ ACUM... CÂT SUNT ÎNCĂ VIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352481_a_353810]
-
rândul nostru într-o dilemă asemănătoare, între ciocan și nicovală, între milostenie creștinească și frică de anihilare. Pe de-o parte avem o inimă ce ne-mpinge să colectăm ajutoare pentru familiile năpăstuiților refugiați, dar, pe de altă parte, mintea alarmată ne mustră crâncen ca nu cumva, din greșeală să ne sacrificăm sub tăvălugul neînduplecatei șarii. Cu siguranță, mila există la toate popoarele, indiferent de religie. Cel puțin așa sperăm, măcar teoretic. Dar drăcușorul nevăzut de pe umăr ne șoptește parole destabilizatoare
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
nobilul câine ieșise din priorități. Asta până sâmbătă când m-am dus din nou la măcelărie ca să cumpăr ceva ceafă pentru un grătar. Mde, sunt un biet om, cu multe slăbiciuni! Am observat imediat lipsa de la post a lui Bobiță! Alarmat, întreb în dreapta și în stânga și aflu următoarele: Bobiță fusese atacat de șobolani și murise cu gâtul sfâșiat, Lara cu pui cu tot dispăruse, nu se știe unde, iar Gogu murise intoxicat fiindcă mâncase boabe de grâu stropite cu otravă de
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]