95 matches
-
abordez un altul care ne privea mai mult pe noi doi. Da, zise ea, sunt chiar mai... "Corvium, vino repede la intrarea principală, avem musafiri!" se auzi în cască. Era Velail. Chiar era atât de important? De ce era așa de alarmat? "Păi, ocupați-vă de ei! Nu mai avem arme?" " Nu cred că înțelegi, bătrâne. Avem musafiri de ăia mari. Crede-mă că mi-ar place să mă ocup de ei, dar nu cred că e chiar înțelept să-l împușc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Dar... credeți că e posibil... Într-un timp atât de scurt? ― Orice o posibil când știi să vrei. N-au decât să lucreze zi și noapte cincizeci sau o sută de lucrători... Plătesc oricât... Secretarul meu se uita la mine alarmat, aproape în panică. ― Vino cu mine... Unde găsim un telefon public? Era unul chiar la spatele nostru, în incinta unui magazin. ― Cheamă pe Goiceanu, arhitectul ministerului. Vreau să vorbesc cu el. Secretarul făcu numărul și ceru direcția arhitecturii. Din fericire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tocmai în acea zi. Era cel mai tânăr dintre cei trei veri. Mitsutada bău sake-ul și, trecând în fața lui Mitsuhide, îi înapoie ceașca. Soția lui Mitsuharu ridică sticla cu sake și turnă, însă, chiar în acel moment, lui Mitsuhide, alarmat, începu să-i tremure mâna. În mod normal, nu era genul de om care să fie surprins de un sunet, dar acum, când un războinic începu să bată toba în fața castelului, fața păru să i se golească încet de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înadins mersul, fixându-l, și îi adresă un salut lung, neașteptat, deliberat. Nu era nimeni prin preajmă; nimeni nu-l văzu. După câteva zile, pe coridoare, în încăperi, pe scările nesfârșite ale Villei Jovis, funcționarii și sclavii șopteau că Tiberius, alarmat că nu-l vede pe prietenul său Cocceius Nerva, trimisese după el. Cei care bătuseră la ușă se neliniștiseră, pentru că în seara dinainte Nerva îi spusese împăratului: „Am obosit să trăiesc“. Fraza aceea groaznică fusese auzită - dar nu se știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pretorienii. Ofițerii lor nerăbdători, gata de o lovitură de stat, declarară că nu aveau să mai accepte un imperator impus de alții. Voiau să-l aleagă ei, „din moment ce ne riscăm viața pentru apărarea imperiului“. Și când toți fură suficient de alarmați de acea intervenție - „Roma e în mâinile lor“, șopteau senatorii, la fel de neliniștiți ca și după moartea lui Tiberius -, printr-o mișcare tactică, libertul Callistus rosti numele lui Claudius, bătrânul înspăimântat care purta numele familiei imperiale, dar nu avea și caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-și fi terminat fraza fu la fel de insuportabil ca durerea ei. Chipul energic se nărui, dădu ochii peste cap, trupul i se răsuci, Își cuprinse pîntecele cu amîndouă mîinile de parcă i-ar fi fost smulse măruntaiele. Doi gardieni se iviră, alarmați. - O să ne Întoarcem mai tîrziu... Îngăimă Marie. Yvonne, dînd dovadă de o forță nebănuită, Îi dădu la o parte pe gardienii care voiau s-o ducă de acolo. - Nu! Stați! Au ucis-o, trebuie să plăteasă! Nu vreau ca vinovații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
către sud... între galioanele de zidărie ale zonei Lipscani, jucîndu-și sau ciocănindu-și între ele provele. Ori, hăt departe, făcîndu-i să apară între rubedeniile lor, spitalicești sau diavolești, înșiruite în întinderea străzii Plantelor... - Unde te duc? întrebă, pentru prima dată, alarmat, conducătorul vehicolului, la o oră și zece minute după ce pasagerul îl fluierase și i se încolăcise între canapele. Has-Satan se înclină înainte și, încercuindu-i celuilalt capul în menghina palmelor, îi vîrî, fulgerător, limba sa lungă, pupăcioasă și scormonitoare, de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-a așezat la masa de joc și nu s-a mai clintit de acolo două ore bune. La jumătate de ceas după ce salonul s-a deșertat aproape complet de muieri (rămăsesem, lângă Benjamin, numai eu și Cocondy) bieții soți, alarmați de valeți plătiți și porniți în explorare către sere, au învățat destule despre postura în care merită admirat un portocal. O anumită perioadă, lumea a continuat să petreacă încîntată. Fiecare bărbat nimerind, în general, peste fundul dezgolit al altei doamne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gât și cât de greu e el. Descuie șopronul și deschise ușa. în penumbră Vultur-în-Zbor reuși să distingă doi bărbați, amândoi maturi, ce jucau dame cu niște piese de șah. Unul din ei era domnul Page. El sări în picioare alarmat și se proțăpi între ei și celălalt om până când o recunoscu pe Irina. — E-n regulă, domnule Page, îi spuse ea. Acesta este domnul Page, Vultur-în-Zbor. El ne ajută în problema noastră. Cred că termenul medical este alopatie: tratarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fantastic! Nu v-am spus? E un tren gigantic, un tren unic... IOANA: Mi-e frică...De unde vine? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către ȘEFUL GĂRII.): Domnule, ce-i asta? (Un adevărat urlet apropiindu-se, sunetul puternic alroților pe șinele întrerupte.) CASIERUL (Alarmat.): Domnule, dar... trebuia să... Nu? (Prinzându-l pe ȘEFUL GĂRII de piept și scuturându-l violent.) Nu trebuia să facem ceva...? N-am uitat să...? IOANA: Mi-e sete... Mi-e foarte sete... (Înfricoșată, se agită.) HAMALUL: Ăsta e trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
minți pe venerabilul nostru pădurar Ivan, scrijelind cuvinte obscene pe bănci și porți. Procesul de dezintegrare continuă Încă, Într-un sens diferit, căci atunci când Încerc În prezent să urmez În memorie potecile șerpuitoare de la un anumit punct la altul, observ alarmat că există multe goluri, datorate uitării sau ignoranței, asemănătoare acelor zone de terra-incognita pe care cartografii de odinioară le numeau „frumoasele din pădurea adormită“. Dincolo de parcuri erau câmpuri pe care sclipeau permanent superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și-a spus niciodată numele... își întoarse privirea de jur-împrejur. V-au silit yubani-i să plecați? — Ăsta e teritoriu yubani, răspunse el, fără să se tulbure. Tabăra lor e acolo, de cealaltă parte a lagunei. La mlaștină. Noii veniți tresăriră, alarmați. Negrul cu pușca strânse cu putere patul armei. — Glumiți? întrebă el și, văzându-i expresia, păru convins. Fire-ai al naibii să fii! exclamă el. Ți-am spus că ne-am rătăcit și tu te jurai că ajungem la izvoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
celulară arăta anomalii „destul de serioase”; trebuia să facă o biopsie și un chiuretaj al mucoasei uterine. „Cât despre sarcină, evident, e mai bine să renunțați, deocamdată. Dacă e s-o facem, s-o facem cum trebuie, nu?...” Doctorul nu părea alarmat, doar puțin plictisit. Annabelle făcu așadar cel de-al treilea avort - fetusul avea două săptămâni, o aspirație rapidă era suficientă. De la ultima intervenție pe care-o suportase, aparatura progresase mult și, spre uimirea ei, totul se termină În mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
unsprezece, ci la unu. Cei care mănâncă la cantină pot trece întâi pe acolo. — Tot e bine. La douăsprezece și jumătate A.P. fu ajuns, pe scări, de Lucian. — Merg și eu cu tine... Aveau să răzbată greu prin tăcerea tenebroasă, alarmați, neregăsind pașii, puterile. Lucian rămase în fața cantinei, neputând continua, așteptându-l pe cel care intrase înăuntru să reapară. Lucian apucase de-acum să se dezvăluie. Reveniți în fața institutului, au văzut-o pe Vera Manole, venită să-și conducă soțul sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
15 mai 1964, România a devenit o țară liberă și independentă și că comuniștii (sic!) nu mai conduc țara". De asemenea, acesta anunțase o soartă sumbră pentru membrii PMR, care urmau să fie "spânzurați de limbă". Reprezentanții locali ai partidului, alarmați, au trimis "în comunele și satele unde sunt svonuri tovarăși competenți care să lămurească problemele". (DJTAN Fond Comitetul Regional PCR Banat, Dosar 9, f. 70-72). Populația trebuia înștiințată cu orice preț că nu se punea în discuție abandonarea "construirii socialismului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sp�ndeasc? zguduitoarea veste a Pactului nazisto? sovietic. Acest pact avea s? decid? �n ultim? instan?? soarta �P? m�ntului Nim? nui din Europa� pentru aproape tot restul secolului. Iorga, judec�nd dup? prima sa reac? ie, nu p? rea at�ț de alarmat pe c�ț se manifestă opinia public?. �Rusia�, scria el, �a �ncheiat deci un tratat comercial cu Reich? ul, a? a cum am f? cut ? i noi; este evident c? pe moment Rusia nu vrea s? între �n r? zboi� A? a c? hai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
nou stomacul și Încep să fac o serie de respirații ușoare, așa cum ne-a Învățat la cursul prenatal. Doamne, e incredibil cum știu singură ce am de făcut. — Cu ceva timp În urmă? Din doi pași Luke e lîngă mine, alarmat. — Cu cît timp, exact? Încerc să-mi dau seama cînd am simțit prima dată aceste senzații. — Cam cinci ore? Ceea ce Înseamnă că... m-am dilatat deja vreo cinci centimetri, poate? — Te-ai dilatat cinci centimetri? se holbează Luke la mine
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Însă Îmi place atitudinea dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru timpul acordat, doamnă Brandon. Închide, și eu Îmi torn un pahar cu apă, iritată. Trebuie să vorbesc cu Luke. Formez numărul direct și, după ce sună de trei ori, Îmi răspunde. — Becky! pare alarmat Luke. S-a... — Nu, nu-i vorba de asta. Verific să nu fie nimeni pe hol și cobor glasul. — Luke, tocmai m-a sunat unul de la Asociația Presei. Voia să-i spun două vorbe despre... Înghit În sec. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la 23 august 1939, să se răspîndească zguduitoarea veste a Pactului nazisto-sovietic. Acest pact avea să decidă în ultimă instanță soarta "Pămîntului Nimănui din Europa" pentru aproape tot restul secolului. Iorga, judecînd după prima sa reacție, nu părea atît de alarmat pe cît se manifesta opinia publică. "Rusia", scria el, "a încheiat deci un tratat comercial cu Reich-ul, așa cum am făcut și noi; este evident că pe moment Rusia nu vrea să intre în război... Așa că hai să liniștim sufletele agitate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trupul Arhipoaia etc. În vremea stăpânirii sale, moșia, astfel unificată, a fost valorificată și administrată prin darea în posesie, adică în arendă. Arendașii mai cunoscuți din această perioadă au fost Gravril și Costantin Dodan. La 15 februarie 1836, Gavril Dodan, alarmat, scrie proprietarului la Iași și-l informează cum au „venit de peste Siret un număr tare mare de oameni răzăși din Suraia”, cu ingineri hotarnici, și „fără să dea veste, au tras cu lanțu de fier o bucată de loc din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]