99 matches
-
și-a spus niciodată numele... își întoarse privirea de jur-împrejur. V-au silit yubani-i să plecați? — Ăsta e teritoriu yubani, răspunse el, fără să se tulbure. Tabăra lor e acolo, de cealaltă parte a lagunei. La mlaștină. Noii veniți tresăriră, alarmați. Negrul cu pușca strânse cu putere patul armei. — Glumiți? întrebă el și, văzându-i expresia, păru convins. Fire-ai al naibii să fii! exclamă el. Ți-am spus că ne-am rătăcit și tu te jurai că ajungem la izvoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că nu mai suportam! Oricum, nu-ți spun decât ție. în rest nimeni nu știe, nici Georgi... Vreau s-o rup de tot cu trecutul! în două-trei zile, am tulit-o! — Și eu cccum mai dau de tine? întrebase Bobo, alarmat. Ccum ți-nem le-ggă-tura? Clara tăcuse din nou. De data asta, Bobo îi auzea răsuflarea agitată în receptor. — O să te sun eu după ce mă mut și-o să-ți dau amănunte, îi răspunsese, pe un ton nesigur. Poate o să vorbim mai multe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Faroald. Era cam al optulea ceas, și abia terminaserăm de vorbit, când am auzit tropăit de cai și, puțin după aceea, bătăi în poartă. Și-a făcut apariția Gundo, însoțit cam de vreo șase longobarzi. - Ce se-ntâmplă? am întrebat alarmat. - A sosit un sol de la Cividale cu vești importante. Faroald ne-a convocat pe toți în sală. Am simțit un gol în stomac, de obicei prevestind evenimente nefaste. Nu era un sol, ci chiar judecătorul Saxo cu o escortă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mă facă să pricep că orașul nu era nicidecum locul cel mai sigur pentru un longobard, chiar dacă nu prea semănam cu așa ceva; mi-a mai spus și despre niște zvonuri legate de o eventuală răzbunare a lui Flaviano. Văzându-mă alarmat, mi-a pus o mână pe umăr și m-a liniștit: - Să nu te temi pentru viața ta, aici e mai de temut batjocura decât sabia. Mâine la teatru nu e exclus să pățești ceva, dar ascultă de sfatul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-și fi terminat fraza fu la fel de insuportabil ca durerea ei. Chipul energic se nărui, dădu ochii peste cap, trupul i se răsuci, Își cuprinse pîntecele cu amîndouă mîinile de parcă i-ar fi fost smulse măruntaiele. Doi gardieni se iviră, alarmați. - O să ne Întoarcem mai tîrziu... Îngăimă Marie. Yvonne, dînd dovadă de o forță nebănuită, Îi dădu la o parte pe gardienii care voiau s-o ducă de acolo. - Nu! Stați! Au ucis-o, trebuie să plăteasă! Nu vreau ca vinovații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tocmai în acea zi. Era cel mai tânăr dintre cei trei veri. Mitsutada bău sake-ul și, trecând în fața lui Mitsuhide, îi înapoie ceașca. Soția lui Mitsuharu ridică sticla cu sake și turnă, însă, chiar în acel moment, lui Mitsuhide, alarmat, începu să-i tremure mâna. În mod normal, nu era genul de om care să fie surprins de un sunet, dar acum, când un războinic începu să bată toba în fața castelului, fața păru să i se golească încet de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
celulară arăta anomalii „destul de serioase”; trebuia să facă o biopsie și un chiuretaj al mucoasei uterine. „Cât despre sarcină, evident, e mai bine să renunțați, deocamdată. Dacă e s-o facem, s-o facem cum trebuie, nu?...” Doctorul nu părea alarmat, doar puțin plictisit. Annabelle făcu așadar cel de-al treilea avort - fetusul avea două săptămâni, o aspirație rapidă era suficientă. De la ultima intervenție pe care-o suportase, aparatura progresase mult și, spre uimirea ei, totul se termină În mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
unsprezece, ci la unu. Cei care mănâncă la cantină pot trece întâi pe acolo. — Tot e bine. La douăsprezece și jumătate A.P. fu ajuns, pe scări, de Lucian. — Merg și eu cu tine... Aveau să răzbată greu prin tăcerea tenebroasă, alarmați, neregăsind pașii, puterile. Lucian rămase în fața cantinei, neputând continua, așteptându-l pe cel care intrase înăuntru să reapară. Lucian apucase de-acum să se dezvăluie. Reveniți în fața institutului, au văzut-o pe Vera Manole, venită să-și conducă soțul sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
abordez un altul care ne privea mai mult pe noi doi. Da, zise ea, sunt chiar mai... "Corvium, vino repede la intrarea principală, avem musafiri!" se auzi în cască. Era Velail. Chiar era atât de important? De ce era așa de alarmat? "Păi, ocupați-vă de ei! Nu mai avem arme?" " Nu cred că înțelegi, bătrâne. Avem musafiri de ăia mari. Crede-mă că mi-ar place să mă ocup de ei, dar nu cred că e chiar înțelept să-l împușc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Aurii sunt și limbile, și cifrele romane care indică ora. — Două ! — Două ? Imposibil ! Imposibil să fie numai două ! N-ai numărat bine... Ivona iese, i se aud pașii repezi pe scară. Pune pe bufet un deșteptător rusesc, al cărui ticăit alarmat umple deodată camera. — Ăsta da ceas ! Unu d-ăsta am și io acasă. Ăsta când sună, te scoală și din morți. Alălantu e bun numa așa, de frumusețe ! — Ba să știi că încă mai merge, madam Delcă. Câteodată însă, se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
căutase, un sac de dormit, pe care Îl aruncă la picioarele lui Pablo. — S-ar putea să ai nevoie de el, zise. Eu voi lipsi cîteva ore. — Cum adică, vrei să pleci și să-l lași cu mine aici? strigă alarmat David. Dacă mă atacă? — N-o să-ți facă nici un rău, are mîinile legate. Dar prezența lui mi-a făcut deja rău, a făcut să-mi crească glicemia! Leagă-i și picioarele! Omul cu fața verde părea grăbit și, În același
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tensiunea claustrofobiei. Era locuită de patru personaje sau mobile. De aceeași culoare cu pereții; materialul - lemn; forma - cubică. Pe fiecare cub - unul mai mic, cu grătar, și, sub acesta - fanta unei cutii poștale. Dacă priveai grătarul cu mare atenție, observai alarmat că din interior te privea ceva ca niște ochi. Crăpăturile emiteau, la intervale neregulate, un cor de suspine sau glăscioare, de nici Dumnezeu nu pricepea ce spuneau. Erau distribuite astfel, Încât fiecare stătea În fața celuilalt și câte două pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
61), ironică și tristă (II, p. 62), plictisită, oarecum jenată (II, p. 63), nervoasă (II, p. 65), nu prea convinsă (II, p. 66). În schimb, Oedip privește avalanșa imaginilor uluit, fascinat (II, p. 60), îngrijorat și, în același timp, amuzat, alarmat (II, p. 61), excitat, morbid (II, p. 62), speriat (II, p. 63). Fără să-și poată desprinde privirea de pe ecran (II, p. 62), urmărindu-l cu sufletul la gură (II, p. 67), el cere un fotoliu pentru a contempla comod
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la ceilalți ca un descreierat. Chiar să fie o moștenire la mijloc? Toți își ațintiră privirile spre Ptițân, care citea scrisoarea. Curiozitatea generală primise un impuls nou și extraordinar. Ferdâșcenko nu-și găsea astâmpărul; Rogojin privea nedumerit și, teribil de alarmat, își muta privirea de la prinț la Ptițân și invers. În așteptare, Daria Alexeevna ședea ca pe spini. Nici măcar Lebedev nu rezistă, ieși din colțul său și, chinuindu-se de mama focului, începu să citească peste umărul lui Ptițân, având aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
apă trunchiul unei femei. Era legată cu lanțuri. Săraca femeie, gândi Sachs. Măcar de-ar fi încă în viață! Se apropiau foarte repede, Bell vorbind tot timpul la stația de emisie-recepție pentru a solicita de urgență întăriri și personal medical. Alarmați de zgomot, mai mulți trecători se adunaseră pentru a asista la acest spectacol gratuit. - Ajutați-mă! Nu pot să o scot singur! vorbi din nou bărbatul către Bell și Sachs. Vorbea întretăiat, ca și cum nu ar mai avea aer și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
unde familia șefului are o nuntă, trebuie să ajute la efectuarea aranjamentelor necesare. Acesta era protocolul de serviciu obișnuit. Tuturor li se dăduseră anumite sarcini de îndeplinit. Când acest șef - directorul serviciilor poștale și telegrafice din Shahkot - sosi, săriră toți alarmați drept în picioare. — Bună dimineața, domnule. Domnișoara Jyotsna își netezi în grabă sari-ul. — Fiți buni și începeți activitatea zilnică, spuse domnul D.P.S. Țineți închis oficiul poștal. Faceți aranjamentele pentru ghirlandele de flori. Contactați furnizorul de carne dulce și bucătarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
trupul Arhipoaia etc. În vremea stăpânirii sale, moșia, astfel unificată, a fost valorificată și administrată prin darea în posesie, adică în arendă. Arendașii mai cunoscuți din această perioadă au fost Gravril și Costantin Dodan. La 15 februarie 1836, Gavril Dodan, alarmat, scrie proprietarului la Iași și-l informează cum au „venit de peste Siret un număr tare mare de oameni răzăși din Suraia”, cu ingineri hotarnici, și „fără să dea veste, au tras cu lanțu de fier o bucată de loc din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la 23 august 1939, să se răspîndească zguduitoarea veste a Pactului nazisto-sovietic. Acest pact avea să decidă în ultimă instanță soarta "Pămîntului Nimănui din Europa" pentru aproape tot restul secolului. Iorga, judecînd după prima sa reacție, nu părea atît de alarmat pe cît se manifesta opinia publică. "Rusia", scria el, "a încheiat deci un tratat comercial cu Reich-ul, așa cum am făcut și noi; este evident că pe moment Rusia nu vrea să intre în război... Așa că hai să liniștim sufletele agitate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
15 mai 1964, România a devenit o țară liberă și independentă și că comuniștii (sic!) nu mai conduc țara". De asemenea, acesta anunțase o soartă sumbră pentru membrii PMR, care urmau să fie "spânzurați de limbă". Reprezentanții locali ai partidului, alarmați, au trimis "în comunele și satele unde sunt svonuri tovarăși competenți care să lămurească problemele". (DJTAN Fond Comitetul Regional PCR Banat, Dosar 9, f. 70-72). Populația trebuia înștiințată cu orice preț că nu se punea în discuție abandonarea "construirii socialismului
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sp�ndeasc? zguduitoarea veste a Pactului nazisto? sovietic. Acest pact avea s? decid? �n ultim? instan?? soarta �P? m�ntului Nim? nui din Europa� pentru aproape tot restul secolului. Iorga, judec�nd dup? prima sa reac? ie, nu p? rea at�ț de alarmat pe c�ț se manifestă opinia public?. �Rusia�, scria el, �a �ncheiat deci un tratat comercial cu Reich? ul, a? a cum am f? cut ? i noi; este evident c? pe moment Rusia nu vrea s? între �n r? zboi� A? a c? hai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
superior de educație, specializați În anumite domenii tehnice, de la medicină pâna la igienă industrială și de la pedagogie până la analiza nutriției. De asemenea, deși nu Îl afirmau deschis, eugeniștii susțineau implicit criteriul etnic, o atitudine relevată de modul În care reacționau, alarmați, ori de câte ori se discuta posibilitatea ca etnici maghiari sau germani să ocupe poziții oficiale. Importanța purității etnice era acceptată fără nici o opoziție de Întregul public educat care citea sau reacționa la articolele publicate În Transilvania sau Societatea de Mâine. Acest public
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
la 23 august 1939, să se răspîndească zguduitoarea veste a Pactului nazisto-sovietic. Acest pact avea să decidă în ultimă instanță soarta "Pămîntului Nimănui din Europa" pentru aproape tot restul secolului. Iorga, judecînd după prima sa reacție, nu părea atît de alarmat pe cît se manifesta opinia publică. "Rusia", scria el, "a încheiat deci un tratat comercial cu Reich-ul, așa cum am făcut și noi; este evident că pe moment Rusia nu vrea să intre în război... Așa că hai să liniștim sufletele agitate
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
minți pe venerabilul nostru pădurar Ivan, scrijelind cuvinte obscene pe bănci și porți. Procesul de dezintegrare continuă Încă, Într-un sens diferit, căci atunci când Încerc În prezent să urmez În memorie potecile șerpuitoare de la un anumit punct la altul, observ alarmat că există multe goluri, datorate uitării sau ignoranței, asemănătoare acelor zone de terra-incognita pe care cartografii de odinioară le numeau „frumoasele din pădurea adormită“. Dincolo de parcuri erau câmpuri pe care sclipeau permanent superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unor asemenea acuzații; unele aduse chiar de către mine pe când trăiam încă în România. Am pus „față în față” vocea rabinului din declarațiile atât de diferite și întrebam când a mințit Eminența Sa - atunci sau acum? Atât. Aurel m-a sunat alarmat, auzise - ca și mine - de reacția rabinului-șef, de numele celor cărora li se plânsese de mine. Știam de la Aurel că avea o relație excelentă cu dl Rosen și că fusese sprijinit de acesta când se aflase la ananghie. Aurel
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]