113 matches
-
hotărât senin. A coborât pe poteca Îngustă și Înclinată și, ajungând pe plaja care Încă mai stătea În umbră, a privit marea, liniștită și vastă ca o folie uriașă de mercur, pe care lumina tot mai puternică Începea s-o albăstrească În depărtare. Și-a scos papucii și cămașa și a Înaintat ușurel În apă, cu picioarele desculțe printre pietrele rotunjite de pe mal. Era rece, ca În fiecare dimineață Înaintea obișnuitelor o sută cincizeci de brațe dus și o sută cincizeci
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu-i răspunseseră nimic. Apoi își aduse tașca și se așeză pe bancul la care lucra, începuse să mănânce, când îl zări în apropiere pe Saïd, culcat pe spate pe un morman de așchii, privind în gol către geamurile înalte albăstrite de cerul care începuse să-și piardă din strălucire. Îl întrebă dacă prânzise. Saïd îi spuse că a mâncat niște smochine. Yvars se opri din mestecat. Tulburarea care nu-i dădea pace după întrevederea cu Lassalle i se risipi dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
descoperă drumul spre front. Aici dealurile sunt mai line și casele foarte rare, unele cocoțate prin poieni depărtate, ca niște cuiburi. Drumul urcă prelung, și pârâul se micșorează, devenind tot mai săltăreț, ca un copil buiac și neastâmpărat. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe... Apoi, într-un loc mai lărguț, drumul de care se sfârșește, pierzîndu-se, împreună cu pârâiașul subțiat ca un fir de argint, printre hățișurile vâlcelei. În schimb, o cale nouă începe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
văzuse câteva lumi și întinderea înstelată dintre ele își dădu sfârșitul, mulțumit pentru sine și trist pentru cei din jur, în pulberea pământului din care se ridicase pe picioarele lui, prunc, întîia oară. EPILOG Stelele începeau să piară, cerul se albăstrea. Prin, fereastra deschisă larg intra miros de liliac. Se auzea la răstimpuri un vuiet surd și prelung. În încăpere era aproape întuneric. - Ce-i asta? răsună un glas îngrijorat. - Liliac, răspunse alt glas. - Nu asta... vuietul acela surd! Celălalt începu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se scutur liliecii clătinați de-al nopții vânt". Auditorii sunt martori la o reacție considerată curioasă a lui Neculai Beldiceanu. Acesta se ridică din pat, îl întrerupe pe autor spunând că poezia aceasta i se pare extrem de... albastră. Litera I albăstrise, după părerea sa, versurile pe care poetul le-a recitat în seara aceea. Scena este descrisă atât de Arthur Gorovei, cât și de autorii ce scriseseră foarte cunoscutul Caleidoscop al lui A. Mirea. Ultimii relatează că după ce Beldiceanu avusese această
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
acesta a avut un surâs șiret, nebăgat în seama de majoritatea participanților. O parte din aceștia au crezut că este vorba de a glumă a poetului din Preuțeștii Sucevei. Eduard Gruber dă explicația că poetul are audiție colorată. După ce i albăstrise versurile lui Arthur Stavri, acest fenomen Neculai Beldiceanu a fost un intelectual român cu activitate cultural-științifică în diferite domenii: poezie, proză, jurnalistică, arheologie. A avut un interes științific deosebit pentru paleografia, epigrafia și istoria civilizației române. Provine dintr-o familie
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
naiba, ha. Logan Își băgă mâinile În buzunare și Încercă să nu se gândească la cum va arăta tatăl lui Peter Lumley cînd aveau să-i spună ce-au găsit. Insch clătină din cap către cei trei copii, care se albăstreau Încet În toaleta cea rece pentru femei. Ce facem cu ei? Logan strânse din umeri. Zic că ieșiseră să facă oameni de zăpadă. Unul dintre ei trebuia să se ușureze, așa că au venit aici, și-atunci au găsit cadavrul. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fier în mână, tot curajul îi pierise. Zădarnic se răsti Marcu la ea. Fata ținea morțiș că măseaua n-o mai doare și că nu vrea s-o mai scoată. Bărbieritul o stropi atunci pe bluză cu apă de colonie albăstrită cu câteva picături de cerneală și, după ce i mai șopti ceva la ureche, fata zâmbi și deschise gura, hotărâtă. Marcu îi prinse măseaua în clește și trase de ea până îi se umflară vinele de la tâmple. De scos, tot a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cerceveaua ninsă. - La revedere unchiule, cântă pe nas singura mea dragoste suavă, surâzându-mi de pe coada de lemn a coasei, fără teamă, plutind și îndepărtându-se tot mai mult de-a lungul dunelor albe, înspre cimitir. ...Afară, platinatul disc lunar, albăstrea întinderea vizibilă până la negrele chenare strâmbe și colțuroase. Interveni o pauză în cursul căreia Ferdinand Sinidis servi cafele și țigări. Se trânti apoi în fotoliu și îmi vorbi despre pensiune: „Cred că doamna Leny Pipersberg a trecut de patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tunul. Tocmai se pregătea să spargă sticla mică, în geamlâncul ușii, ca să arunce înăuntru un jurnal aprins, când cineva, de dincolo deschise. Era un copil desculț, în cămașă de noapte, largă și lungă până peste glezne. Intrarăm într-o bucătărie albăstrită de lumina lunii, estompată cu umbre și lumini discrete. Se distingea și cimentul crăpat de pe jos, și peretele acoperit cu plăci de faianță, cam până la un metru înălțime. Fantoma care ne deschise ușa nu avea de gând să facă lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și se simt prin stelele căzătoare. Aerul trist, împrăștie singurătățile vremii în imaginea unui chip ceresc ce se petrece prin ploile înserării. El, n-a avut timpul să-l oprească și nici certitudinea că ar mai putea iubi în jumătățile albăstrite de dragoste. SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Domnului regizor ANDREI CĂTĂLIN BĂLEANU SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Mi se aștern pagini înfometate și triste, peste ochii mei ce-și dăscăleau în surdină durerea, prin geamuri transparența luminilor pierdute în imaginea unei clipe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tresăriri aglomerate de somnuri... Peste trupul tău, ochii scăldați în rugina iubirilor, îți așezau sub picioare, harul stăpânit de lună, în toate cetățile pustiite de vânturi. Un gol arzând mă sugrumase până când mi s-a scurs, sângele dorurilor peste clipele albăstrite de timp. Câtă absurditate, să pot să caut regi de ceruri, în această siderală întâmplare de-o clipă, ce-mi sapă canale pietrificate-n venirea ta, peste surprizele nopții de aer, venirea ta, salcie dezrobită de îngeri. REGI DE CERURI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
se naște, și-mi pipăie prin brațele trecătorilor acea putere a îngerilor, ce nu m-a părăsit niciodată, în calea tuturor dezamăgirilor și ele destul de furtunoase. Ei ce au cules toate amestecurile vegetale în care am tulburat setea unui fum albăstrit de trecut. Ei, ce prin florile îmbătrânite, salvează gândul încremenit, în care voi continua să luminez prin această rană a stelei morbinde. ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE Domnului avocat Gabi Buculeasa În glasul nopții, sufletul dorului împachetat în fulgi de stele îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
când, din CER Dumnezeu te privește și-ți binecuvântă harul și puterile tale de ființă nemuritoare. Și cine să înțeleagă toate aceste taine ce numai genele norilor le întrevăd prin rupturi de CER și CUVÂNT, de speranțe plânse, de aglomerări albăstrite de gând, Și prin picăturile de rouă a unui ținut de viață însingurată unde doar memoria celor iubiți, mai revine în ajutorul sufletului plâns și așezat într-o dezordine totală a acestei lumi ce se vrea a fi perfectă din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de marmoră a TĂCERILOR. Nerăbdătorii sângelui s-au amestecat cu vocile EULUI și mi-au ieșit în întâmpinarea sensului. Cu emoția pierdută în glas am spus pentru prima dată că moștenirea ninsorilor e asemeni blestemului ce mă adoarme în apropierea albăstrită de Dragoste. Zărindu-te prin ocheane de Zori am băut diminețile triste ale Renașterii ce mă stropeau cu verdețuri din substanța Dragostei flămânde. RĂSUFLARE DE VREMI E noapte, frumoasă noapte... Închid ochii să pot să te gândesc mult mai aproape de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
muream odată cu terminarea unei idei preconcepute de tămâioasa aberație a prezentului. În dărâmarea colosului am murit înainte de a vedea ce albă era noaptea înecată în pietrele mărilor... LACRIMI ARSE DE TOAMNĂ în memoria prof. Alexandru Poamă După ce am plecat, norii albăstriți de pustiu își despleteau mireasma durerilor. Mirosea a viteze îmbătrânite-n trupurile dealurilor. În sângele meu dragostea avea plânsul pământului și aduna în lacrimi numai ceruri de liniști. Prin demonii urâcioși și bâlbâiți pășeam cu luare aminte împiedicându-mă de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nici o direcție precisă, amintește-ți de acea dimineață fără întoarcere când am plecat și nu ți am zâmbit, amintește-ți de ploile iubirilor mele care te-au spălat de ai rămas curat în flacăra pârjolită a dragostei. Ca un deșert albăstrit de durere, sufletul meu e înghețat de trecut sufletul meu e înfometat de vedenii își șterge trupul cu zâmbetul stelelor și întreabă universul de ce ai plecat, m-ai abandonat în ghearele morții și nu mi-am dat seama că ar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o taină de soare Inima mea e un clopot de cer Ce-mi transformă despărțirea-n uitare Prin gândul de secol înserat de-un mister. Iarna a venit ca un nor de tăceri, Suflet de timp despletit peste-o noapte Albăstrită de vise și adânci mângâieri Prin zăpezi infinite și dureri însetate. Iarna a venit ca o lume de dor, Mi-a lăsat moștenire trăirea, Din pământul de neam gânditor Prin trupul de stea nesecată-i iubirea. TRUPUL DE NĂMEȚI Mă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
durerii-n ERES, Și-n amiezi flămânde, o viață-mi cuvântă,... Cum să opresc timpul în spații? Și să-l mângâi cu o privire de zori, Și-n ploile anilor, printre generații, Să rămân nemurirea CEȚOASĂ DE SORI.... 28-03-1999 SUFLAREA ALBĂSTRITĂ DE GÂNDURI domnului pictor Dabija Dab Poate a fost de-ajuns o singură noapte, Să te privesc ca un luceafăr prin nori, Depărtările, au rămas o țărână de șoapte, Și-n înnoptările albe, o răsfirare de sori... Poate a fost
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Depărtările, au rămas o țărână de șoapte, Și-n înnoptările albe, o răsfirare de sori... Poate a fost de-ajuns o întâmplare, Ca viața să ne despartă de CÂNTURI Și-n arcuiri de stele, aceeași zare, Te condamnă-n suflarea albăstrită de gânduri... Poate a fost de-ajuns să te visez, Cum îți împachetezi delirul de zori, Și-n așteptările dragostei, aidoma mă vezi, Ca o HAITĂ DE STELE, prin tainicul dor,... 02-12-1999, 1100h SIMFONII ACERBE domnului pictor Dabija Dab Eu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Grămada de jar spori, în Țarina Baisei, lăbărțându-se, sub malul de lut, îngustat de distanță, taină nouă, ațâțătoare de neliniști. Frunzele de porumb fâșâiră, în fine, ca niște șuvițe de tinichea, pe cărare și, la pârleazul din fundul grădinii, albăstri stins bereta de vânător de munte și ochii iscoditori ai lui Marin Tărniceru. Colegul de armată, Marin Tărniceru, fusese militar nou, în trupele de grăniceri, ca și Nicanor, dar folosea, cu plăcere, bereta de fost vânător de munte, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mi-au trebuit ani de zile până să descopăr până unde am căzut trăind cu tine..." " De ce m-o fi insultând femeia asta? exclamai și eu, de astă dată tare și uitîndu-mă absent pe deasupra capului ei pe fereastră, care se albăstrea sub înserare. Ce dracu ți-am făcut, ce-ai cu mine, cotoroanță isterică? Nu te mai osteni, știu totul, nu m-ai iubit, m-ai pândit, vrei să spui că și cei doi ani când m-ai făcut s-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prinde (laptele), a se ramoli, a se zbârci (primare); a se aburi, a se accentua, a se accidenta, a se acidula, a se acri, a se adjectiv(iz)a, a se afuma, a se aglomera, a se agrava, a se albăstri, a se alcooliza, a se altera, a se ameliora, a se amesteca, a se amplifica, a se anemia, a se animaliza, a se aplatiza, a se asfixia, a se aspri, a se atenua, a se atrofia, a se augmenta, a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
SE AGLOMERA Societățile umane se aglomerează peste măsură tranz.: Microbuzele aglomerează traficul part. aglomerat, -ă nom. aglomerarea A SE AGRAVA Boala s-a agravat din cauza poluării tranz.: Poluarea a agravat boala part. agravat, -ă nom. agravarea (agravatul − rar) A SE ALBĂSTRI Cerul s-a albăstrit tranz.: Ion își albăstrește părul part. albăstrit, -ă nom. albăstrirea, albăstritul A SE ALCOOLIZA Vinul se alcoolizează în timpul fermentației tranz.: Ion alcoolizează vinul part. alcoolizat, -ă nom. alcoolizarea A SE ALTERA Carnea de pește se alterează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se aglomerează peste măsură tranz.: Microbuzele aglomerează traficul part. aglomerat, -ă nom. aglomerarea A SE AGRAVA Boala s-a agravat din cauza poluării tranz.: Poluarea a agravat boala part. agravat, -ă nom. agravarea (agravatul − rar) A SE ALBĂSTRI Cerul s-a albăstrit tranz.: Ion își albăstrește părul part. albăstrit, -ă nom. albăstrirea, albăstritul A SE ALCOOLIZA Vinul se alcoolizează în timpul fermentației tranz.: Ion alcoolizează vinul part. alcoolizat, -ă nom. alcoolizarea A SE ALTERA Carnea de pește se alterează rapid la căldură tranz.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]