312 matches
-
făcu semn tarafului să cânte. Nava se ridică în tării. Episodul 50 În sfârșit, acasă! Ce poate fi mai frumos, întorcându-te din spațiu și apropiindu-te de Terra, decât să vezi la un moment dat deslușindu-se în pâcla albăstrie a unei dimineți de vară arcul încordat al Carpaților, pata gălbui-verzuie a Bărăganului, linia subțire strălucitoare a Dunării, apoi formele neregulate ale orașelor, orășelelor, satelor, lanurilor, fânețelor și, apropiindu-te și mai mult și pregătindu-te de aterizare, pâlcuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
doar EL și EA dureros de conștienți unul de celălalt. EA îl privește prințe gene uimită de propria-i reacție știind deja că ochii lui sunt de culoarea lichidului pe care-l soarbe aproape mecanic...EL o privește prin fumul albăstriu al țigării ...întrebându-se dacă pielea ei are gustul coniacului pe care-l savurează...pentru că deja știe că femeia are pielea de culoarea coniacului... "Te așteptăm" "N-am știut că genul acesta de dorință există" Știam că există ,nu credeam
ONE NIGHT STAND de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361526_a_362855]
-
rupi o floare, fără voia ei, nu-i tot un... viol? își aprinse luleaua veche din abanos de pe insula paștelui cailor. trase un fum adânc și scoase, după o lungă pauză, pe nări două rotocoale mari și concentrice de fum albăstriu. o va pune pe aragaz, pe mașina de spălat, aia cu 6(șase) simțuri, poate că nu-i va simți toate năravurile; o va trânti în pat, ca pe o pradă de război, o va pipăi peste tot, în toate
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
țiganul despotcovind răsăritul ți-a adus potcoavele, numai două, două ți-a adus din cele patru cerute, nu e nimic, ai să îl bagi mâine la carceră, știi, carcera aceea cu drugi de metal și apă până la brâu, timpul e albăstriu și sticlește pe pieptul tău, luna a plecat de pe câmp iar tu faci focul cu lemne subțiri, noaptea ți-a intrat în ochi, e văzduh printre chipuri, morarul a oprit moara, o să cumpăr făină pentru cozonaci dar chipul tău am
POEM FILOZOFIC de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362538_a_363867]
-
plutește. Purtat de-o mână nevăzută, scrie litere frumoase, Gându-mi dăruiește amintirile... duioase. Cu albastru-i minunat, cerneala îmi zâmbește. Pe foaie imaculată aștern a mea poveste... Fantezia mă învăluie și încep să scriu. Amintirea mă poartă spre cer albăstriu Ca o Vrăjitoare... m-atrage în capcană, Simt cum mă îmbată, ca pe-o fetișcană. Privirea mea mirată pătrunde parcă-n Rai Văd flori catifelate și-aud cânt de nai. Duioasa melodie pătrunde-adânc în suflet. Doru-mi de plai natal, începe
PE PAGINA-NCĂRCATĂ CU AMINTIRI IUBITE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364106_a_365435]
-
a acestui op...paper. Cenaclul “Lira 21” ni se arată ca un atelier literar non stop. Iată nodul gordian al acestei interesante antologii: “Nu mai suntem cuminți/nu mai putem./ Ne-am contaminat unii de la alții/în azilul acesta virtual,/albăstriu salon de așteptare.// Ne zbenguim sub privirile normale/ale cetățenilor onești,/alergăm după zmeiele noastre de hârtie,/pictate/cu degetele tremurate de emoție/confecționate/din inimile deschise/ca niște pagini proaspăt tipărite.// Scrise cu sângele nostru/alunecat din întâmplare/printre
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
la generația dadaiștilor: “se tot vorbește despre superbărbați/poate și mai mult despre/superfemei//unchiul meu/hermafrodit/s-a născut/cu o ureche în minus/nici acum bunica/nu știe/ce blestem/ne-a legat familia/și nici ce oameni/albăstrii/lapidează/urechile/noilor-născuți//într-o dimineață/bunica a găsit/pe câmpul din apropierea orașului/o ureche care semăna/cu cea a unchiului meu/a luat-o și a băgat-o în buzunar/a ținut-o acolo/câteva zile sfinte/cu frică
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
Lună sparte, Putem păși acum tăcut prin viață înapoi. O stea sinucigașă taie sfânta zare, Și raza ei de gheață în piept mi se răsfrânge O veste răscolește Marea Întristare Și o vremelnicie îmi fermentează-n sânge. E-o rană albăstrie limpede și rece, Când cade în țintirim din raftul zării o stea, Iar gândul mi-e rană pe drumul care trece Copilăria înspre clipa ce-o ademenea. Gheața din scânteia-i cu zvonul ei m-apasă Pe când și-amână tata
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
ba lustra ca un hultan cenușiu prăpăstuit către fereastra difuză. Și mai ales pereții erau minunați. Nu li se vedeau muchiile, colțurile, așa că nu mai eram într-o cameră pătrățoasă, ci mă aflam într-un fel de oval de aer albăstriu, ca într-o capsulă cosmică. Parcă pluteam pe niște ape liniștite și apoi, tot uitîndu-mă, mi se învîrtejeau toate; eram și eu printre acele valuri ușoare... Da, eram suprem de liniștit, cum trebuie să fi fost în lichidul amniotic. Și
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
nopților de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu haine de mătase moale, muiate în fir de raze, iar în pletele-i negre ninsoare de flori. La cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele pe umeri și poale. Zâmbea tot timpul și arunca împrejur petale de flori pe care
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
mai fost fecioară când după ce, nebuni, ca prinși într-o furtună am prefăcut o noapte de iarnă grea, cu lună în joc halucinant de umbre și lumină. S-a măritat fecioara, plângea sub vălul ei sau poate se topea zăpada albăstrie și-i tremura sub gene o mare de scântei ori un ocean de cețuri sub fruntea sidefie S-a măritat fecioara, mi-a mai murit un vis cum moare floarea blândă strivită sub picior Ghiceam prin văl pupila-i furată
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
pătrate și uscate la soare pentru evaporarea apei. Se folosea în sobele oarbe din curțile gospodăriilor dobrogene. N.A. [2]Vopsea albastră; albăstreală pentru rufe și var; apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie. [3]un ar este egal cu 100 mp [4]Plantă graminee cu tulpină suculentă și frunze asemănătoare cu ale porumbului, cultivată în estul Asiei pentru furaje. [5]solă de cultură ne arată, de pe care s-a recoltat plantele cerealiere. N.A.
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
Nu știu dacă el sau altcineva risipește în juru-mi pânze colorate. Devin atentă. Culori și forme încep un dans magic și descopăr primăvara trecută,cu toată splendoarea ei. Vântul își continuă șoapta: - Anaaa! Anaaa! Anaaa! O balerină îmbrăcată în rochia albăstrie îmi aduce galbenul sclipitor al soarelui îngemănat cu verdele ierbii de vară. - Anna! Anna! repetă vântul. Mă aplec spre pânza ce-mi atinge piciorul și mă trezesc în plină toamnă. Cu șalul pe umeri o făptură angelică privește în zare
REGINA ŞI PÂNZELE EI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352485_a_353814]
-
central, chiar deasupra fostei cofetării Scala. Când a apărut în ușă, surpriza a fost de ambele părți. Arăta ca o păpușă dulce și nouă, după un duș revigorant, răspândind un parfum subtil de sub o rochiță de casă, volatilă, cu floricele albăstrii - parcă văzuse de la București, cu ochii minții, culoarea tapetului din living și se pregătise pentru a fi asortată. Când a văzut masa aranjată pentru două persoane, cu lumânări și cu cristalurile mele nefolosite de aproape douăzeci de ani, de la vizita
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
o țigară și trase din ea cu sete. Deși fuma din ce în ce mai rar, câteodată simțea o nevoie imperioasă să simtă fumul invadându-i plămânii. Trase cu sete, inhală, apoi își lasă capul pe spate și cu un oftat adânc expiră fumul albăstriu și înecăcios. O auzi tușind ușor, la fel de discret cum tusea când vroia să-l atenționeze atunci când, în opinia ei, spunea ceva deplasat în fața prietenilor.La început se amuză de această grijă această a ei pentru el, dar mai târziu în
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
părea un exponat din Muzeul Satului, pe prispă mă întâmpină un om cu părul alb, cu o mustață tunsă scurt care mă poftește înăuntru. Nu este prea înalt. În schimb are o privire ageră, iar ochii săi scânteiază aruncând luciri albăstrii. Cu o voce blândă și un surâs enigmatic îmi zice: - Te așteptat taică. - Am venit deoarece ... - Știu, mi-a spus Ion. Vrei să scrii o carte despre oamenii acestor locuri. Bine faci. Nu strică să rămână mărturii despre vremurile care
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CIREȘE AMARE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 877 din 26 mai 2013 Toate Articolele Autorului e-atât de noapte.. timpul în halat cu bisturiu îmi separă endocardul stâng de cel albăstriu cuvintele asistente s-au ghemuit în colțul gurii și privesc părul plin cu cireșe amare o gheară îmi taie tubul de oxigen și în loc îmi pune un ciob de oglindă privesc în el falduri de umbre îmi râd până mă
CIREŞE AMARE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354930_a_356259]
-
scoțîndu-și limbuța printre buze, ca să-mi arate ce bună și delicioasă este brînza, cu un piculeț de măslină și o umbră de salam de Sibiu, străveziu ca pielea ei ce i se întindea elastică pe pieptul ei frumos cu vene albăstrii vizibile, cînd își ridica mîinile spre mine. Era micuță și, într-o clipă de rătăcire a gîndurilor, o confundasem cu CrisLi. Și, în timp ce mă îndopa în continuare, pentru că Estera adusese deja și tăvile cu fripturi și salata de varză roșie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
fel “osie” longitudinală care săgetează înseninările cerului, străpunge plafonul de nori când aceștia îl acoperă și lasă să pătrundă razele soarelui, o măreție pe atât de îndrăzneața pe cât de înfricoșătoare. Iar aceasta este străluminată și din interior în culoarea purpurei albăstrii și galbene, ca un ax uns de lumină pe care culisează un dispozitiv cu locuri pe care stau oameni din carne și oase, zici că îi azvârle în tăriile înălțimilor, fără putința de a-i readuce la locul de unde s-
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
transparenți, însă, voi mai există, oare, pin' la Vară? Mi-am îmbrăcat rochia nouă, croita de curand din răsăritul de soare, din vara trecută; el strălucește acum doar pe rochia mea și-mi luminează ochii; le dă o nuanță verde albăstrie..., ceva între culoarea ierbii plină de roua, mîngâiată de curcubeul... irisului. Îmi stă bine, însă, mă întreb, pînă cînd...? Din nou, au căzut cîteva ore, obosite și uscate, la picioarele timpului grăbit. Le string mereu în poala rochiei, însă nu
ROCHIA MEA CEA NOUĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369111_a_370440]
-
pierdeai prin valurile-albastre Născând în ceruri flăcări de amurg. Odinioară mă-ncălzeai în soare Mănunchi de raze pe pământ erai, Prindeai în brațe stele căzătoare Și bolți senine-n pleoape adunai. Odinioară îmi cântai prin floare O doină de petale albăstrii Și te pierdeam în susur de culoare Chemându-te prin toamnă să revii. Odinioară îmi scriai pe frunze O mărturie că vei reveni Și am cules regretele pe buze În serile ce suspinau târzii. Odinioară m-atingeai cu vântul Și
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
purcei, purcoi. Ca apa unui fluviu, poate, Mă veți citi pe jumătate, Bravi înțelepți, critici și briți, Citiți. Ți-aduci aminte, Iuliană, De acel august în poiană, Ascunși în ierburi, ne iubeam Cu disperări de Bereclean. Pe cer - o sticlă albăstrie. îmi dăruiai copilul mie, copiii la copii tot trag, mein sonder, braver Kammerad. Pe tavă, în iarbă, o iei sub barbă, E gravă, măi, Tavi Ababii, Mergi numai trei pași, dai de apași, Apeși, dai de leși, un cap bălai
ERSATZ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353463_a_354792]
-
Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Rața noastră, Agripina, Azi, când înflori sulfina, Se gândi șezând în iarbă, Liniștită, fără grabă: ,, Cine dă verii culoare, Ziceți voi, cine e oare? Roșu, galben-auriu, Verde-praz și albăstriu, Cine picură în toate Culori binecuvântate? Domnul trebuie să fie! Ne răsfață-așa cum știe, Iar noi cum să-i mulțumim? Optimiști mereu să fim!” Mihaela Oancea (din vol. Motanul Ioachim) Referință Bibliografică: Cine dă verii culoare? / Mihaela Oancea : Confluențe
CINE DĂ VERII CULOARE? de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353767_a_355096]
-
se terminau în măciulii ghimpate ca buzduganele din povești! Verdele strălucitor era al câmpurilor de sfeclă, verdele închis la culoare era al florii soarelui, cel greu, cu ape ca de catifea era al câmpurilor de lucernă, verdele pal cu steluțe albăstrii era al inului... O mare verde, o mare de bogății iar în mijlocul ei satul ca o insulă! Lanurile erau păzite de imensitatea lor, te înfiorai cînd vedeai cât putea pluti privirea peste câmpuri, dar mai ales erau păzite de Urâtu
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
lungi dar mai înguste decât cele ale lăstunului de apă, care are coadă forfecată, capul ușor turtit și ciocul scurt, iar pe burtă penele sunt complet albe. Spatele, capul și partea superioară a aripilor sunt de un negru-vânăt cu nuanțe albăstrii, restul corpului este acoperit cu puf alb. Totuși nu au coada prea tare forfecată ca la rândunele, iar picioarele le sunt acoperite de pene și puf. Masculii nu se prea deosebesc prin exterior de femele. Indivizii tineri se aseamănă cu
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]