292 matches
-
sex, activitatea sexuală, natura și temperatura apei, etc. În apele umbrite și bogate în vegetație, păstrăvii de munte sunt mai întunecați. La adulți spinarea e brună-verzuie sau verde-măsliniu cu pete rotunjite negre sau câteodată roșii; flancurile corpului sunt gălbui, abdomenul alb-gălbui. Flancurile au în partea dorsală niște pete negre dispuse în șiruri longitudinale neregulate. Pe mijlocul flancurilor, în apropierea liniei laterale, pete roșii înconjurate de un chenar alb îngust. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii. Înotătoarea dorsală cu pete rotunjite negre și
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
între ele, prima este scurtă și cu raze țepoase drepte, iar a doua cu raze moi. Înotătoarea anală are o bază scurtă. Înotătoarele ventralele sunt dispuse mult înainte. Coloritul corpului este brun-cenușiu pe spate, cu pete mai întunecate, iar abdomenul alb-gălbui. Câteva șiruri de pete întunecate străbat înotătoarele dorsale, pectorale și caudală. Se hrănește cu larve de insecte acvatice. Depune icrele pe pietre, în a doua jumătate a lunii mai. O femelă depune aproximativ 120-150 de icre pe sezon. Nu are
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
rectiliniu, fără curburi. Coloritul corpului este brun-cenușiu pe partea dorsală (spate, partea superioară a capului, flancuri), cu pete marmorate întunecate, imprecis delimitate, de mărime și formă neregulată; intensitatea și numărul petelor scade ventral; flancurile sunt mai deschise. Fața ventrală este albă-gălbuie. Înotătoarele au membrane semitransparente, translucide, de culoare cenușiu-gălbuie deschisă. Câteva șiruri de pete brune străbat înotătoarele dorsale, pectorale și caudală. Pe membranele înotătoarei dorsale petele sunt organizate în benzi transversale mai mult sau mai puțin regulate; a doua înotătoare dorsală
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este adânc excavată; lobul ei inferior, puțin mai scurt ca cel posterior. Corpul fără pete sau este acoperit cu pete mici, închise; spatele este verde-măsliniu, flancurile sunt mai deschise, mai gălbui sau ușor aurii, iar abdomenul alb-gălbui. Înotătoarea caudală și dorsală au marginile închise, celelalte înotătoare au marginile roșcate; pe membrana dintre radiile înotătoarelor sunt mici puncte sau pete negre. Mustățile sunt gălbui, cu o axă roșie. Dimorfismul sexual este destul de pronunțat: la masculii adulți, apar pe
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
mare conflagrație mondială a revenit pe plaiurile natale. A adus cu el culorile pastel ale lagunelor venețiene (Punta della Dogana a Venezia, Lagună, Bărci la Veneția), vibrația apei în care se reflecta toată gama de culori verzi-albăstrii-galbene ale paletei, luminile alb-gălbui ale satelor tunisiene și o nemărginită chemare pentru peisajele natale atât de îndrăgite (Strada Ștefan cel Mare din Timișoara, Sălcii pe malul Begheiului, Vechiul pod, Case pe malul apei la Margina, Deal cu copaci etc.). În zona Banatului el a
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
muște, dar există specii ce nu au dinți veninoși. Înainte de împerechere, masculul de șopârlă își poate schimba culoarea sau își ridică faldurile ce sunt dispuse în jurul gâtului. Reproducerea are loc în luna iunie, prin depunerea a 5-14 ouă de culoare alb-gălbui, ușor cilindrice, lungi de 12-14 mm. Clocirea durează în jur de 2 luni, chiar 90 de zile în cazul în care temperatura este devaforabilă. Ouăle cresc în volum în timpul clocitului, devenind cenușii, iar prin august-septembrie ies puii. Femelele sunt apte
Șopârlă () [Corola-website/Science/306676_a_308005]
-
20 m. În perioada ei de apogeu (sec. I î.e.n.-sec I e.n.), ceramica geto-dacă era în general lucrată cu roata (această tehnică predominând cantitativ în sec. I e.n.). Apar acum, sub influența ceramicii elenistice, vasele pictate: peste angoba (vopseaua) alb-gălbuie, motive geometrice, mai simple sau mai complicate, elemente vegetale redate fie naturalist fie stilizat, reprezentări (niciodată umane) de păsări și animale reale sau fantastice. Culorile folosite sunt de obicei roșul și brunul (în diferite nuanțe); mai rar, galbenul și negrul
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
o grupare a genurilor din această familie în următoarele subfamilii: - Subfamilia Sophoroideae, cu androceu dialistemon (cele 10 stamine sunt libere). Genul Sophora cuprinde numeroase specii lemnoase sau erbacee, cultivate pentru valoarea lor ornamentală sau meliferă. Au frunze imparipenat-compuse, florile sunt alb-gălbui, iar pe tulpini și pe ramuri nu au spini. S. japonica L. (salcâm japonez) este un arbore înalt pînă la 25 m. Această specie conține în florile sale rutină, care are proprietatea de a mări rezistența vaselor capilare și intervine
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
ascuțiți, limba prevăzută și ea cu dinți. Înotătoarea dorsală deplasată spre coadă, deasupra înotătoarei anale, dând astfel corpului forma de săgeată. Înotătoarea codală este bifurcată, cu lobii egali. Coloritul corpului variază după ape, de la cenușiu-verzui la galben-verzui pe spate, abdomenul alb-gălbui, laturile cu pete mari, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi transversale. Înotătoarele neperechi sunt gălbui-cenușii, cu pete brune sau negricioase, ce se unesc în dungi transversale. Înotătoarele perechi sunt roșcate. Știuca este un pește răpitor foarte
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
gălbui, albicioase, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi transversale neregulate; câteodată, aceste pete sunt atât de dese, încât culoarea fundamentală, deschisă, apare numai din loc în loc, ca pete sau linii de coloare deschisă. Abdomenul alb sau alb-gălbui cu puncte cenușiu sau negre. Înotătoarele perechi (pectorale și ventrale) sunt roșcate sau roșu-gălbui. Înotătoarele neperechi (dorsala, anala și codala) sunt galben-cenușii, cenușii sau cafenii, cu un amestec de brun-roșcat; pe aceste înotătoare sunt pete brune sau negricioase, ce se
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
ca lungime, până la 12 cm femela și 10,5 cm masculul. Are corpul cilindric, pielea este subțire, aproape transparentă. Pe spate și laterale este colorată în tonuri de la maro până la galben cu pete brun închise iar pe partea abdominală este alb-gălbui cu reflexii argintii. Capul este ascuțit, cu gura mică și șase mustăți lungi. Prezintă un spin frontal lung și subțire cu două vârfuri apropiate. Nisiparița se hrănește cu insecte, crustacei mici, larve, moluște și viermi. Nu are importanță industrială, din
Nisipariță () [Corola-website/Science/328484_a_329813]
-
încrucișărilor dintre nutria neagră și cea de culoare galben-pai. Această varietate are o culoare brun-ciocolatie cu nuanțe de la foarte închis la foarte deschis, fiind în general uniformă pe întreaga suprafață a corpului. - "Nutria albă italiană" : se caracterizează printr-o pigmentație alb-gălbuie murdară, ce-i dă o tentă mai mult spre culoarea crem decât spre cea albă. - "Nutria albă de Azerbaidjan" : a fost obținută pentru prima dată în jurul anului 1956, prin încrucișări multiple între diferite varietăți și apoi o selecție severă și
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
de Azerbaidjan" : a fost obținută pentru prima dată în jurul anului 1956, prin încrucișări multiple între diferite varietăți și apoi o selecție severă și constantă. - "Nutria albă bulgăr-de-zăpadă" : este mai puțin răspândită, cu părul de acoperire alb, iar puful de culoare alb-gălbui. Ochii sunt de culoare albastră, ceea ce sporește proprietatea estetică a animalului. - "Nutria sidefie" : sau nutria "Perlamută" este o varietate foarte mult apreciată pe piața blănurilor, datorită culorii deosebit de frumoase. Această varietate s-a obținut prin încrucișarea dintre alba italiană cu
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
decât la batcă), are 38-41 radii ramificate. Înotătoarea caudală puternic bifurcată, lobul inferior fiind mult mai mare ca cel superior. Partea superioară a capului și spatele sunt albastre-cenușii, flancurile și abdomenul albe-argintii, cu reflexe metalice. Înotătoarele sunt cenușii deschise sau albe-gălbui, cele nepereche cu o margine neagră sau cenușie-argintată, destul de largă. Irisul ochiului argintiu. Dimorfismul sexual este slab pronunțat: masculii, în timpul reproducerii, au tuberculi albi pe cap; la mascul, înotătoarele pectorale sunt puțin mai lungi ca la femelă. Se hrănește în
Cosac cu bot turtit () [Corola-website/Science/331443_a_332772]
-
C. gracilis DC., C. palaestina Boiss., C., tripterocarpa Rupr., C. lazemaire, C. caracalensis Vass., C. suffruticosa Vahl. ssp. fulgida (Rafin.)Ohle și ssp. tomentosa Murb., C. algeriensis Boiss&Reut. Gălbenelele ("Calendula officinalis") sunt plante anuale, rar bienale, cu rădăcina pivotanta, alb-gălbuie, lungă de cca. 20-25 cm și groasă până la 1 cm. Tulpina este ierboasa, erecta, cu talia de 20-40 (uneori pînă la 80) cm, bogat ramificata, pubescenta glandular. Tulpina este erecta, foliata, cu 5-25 ramificații. Frunzele sunt alterne, sesile, întregi, de
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
de vin și de breaslă, cănile drepte sau tronconice pentru bere, blidele și castroanele produse aici. Motivele specifice acestei ceramici sunt în special laleaua, „pomul vieții” și floarea soarelui, maniera barocă de ornamentare, precum și folosirea albastrului de cobalt pe angobă albă-gălbuie. Lemnul a fost lucrat din vechime, mai ales în zonele tradițional-păstorești din Țara Bârsei. În 1559, doi meșteri din Săcele i-au fost trimiși voievodului Alexandru Lăpușneanul pentru a-i instala un fierăstrău. Un an mai târziu, judele brașovean a
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
iar înotătoarea caudală are marginea rotunjită. Coloritul corpului este negru pe spate; laturile sunt cafeniu-închis, iar abdomenul gălbui cu străluciri violacee sau roșii. Are numeroase pete mici, neregulate, negre, peste tot corpul. În lungul corpului se află 1-6 dungi longitudinale albe-gălbui. Pe înotătoarele dorsală și codală câte o dungă închisă. Depune icrele în mici cuiburi săpate în nisip, în martie-aprilie. Se hrănește cu plancton format din crustacee de talie mare și larve de nevertebrate. Are valoare economică foarte redusă. Se poate
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
închis, abdomenul gălbui. Aceste culori sunt irizante și strălucesc în violet sau roșu. Peste tot corpul și pe cap se observă numeroase pete negre, mici, neregulate. Lateral de a lungul corpului se află o dungă (mai rar 2-6 dungi) longitudinală, albă-gălbuie, care se extinde din spatele operculelor spre pedunculul caudal. Înotătoarea dorsală și caudală sunt traversate, la bazele lor, de o dungă mai închisă, formată din pete alungite. Țigănușul este un pește mic, cu o lungime obișnuită de 5-9 cm, maximum 11
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
sexe cu două coarne inelate și încovoiate spre înapoi. În spatele coarnelor se găsesc două glande care secretă în perioada de împerechere un lichid cleios cu miros neplăcut. În timpul verii capra-neagră are o culoare spălăcită brun-roșcată, partea inferioară a corpului fiind alb-gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun negricios, fiind alb pe abdomen și picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creștet având o dungă de culoare închisă. Capra-neagra trăiește în regiunile înalte stâncoase din
Capră-neagră () [Corola-website/Science/314398_a_315727]
-
miros neplăcut. În timpul verii capra-neagră are o culoare spălăcită brun-roșcată, partea inferioară a corpului fiind alb-gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun negricios, fiind alb pe abdomen și picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creștet având o dungă de culoare închisă. Capra-neagra trăiește în regiunile înalte stâncoase din munții Alpi, regiunea Savoia (Italia, Elveția) până sudul Franței, Pirinei, Dalmația, Grecia, iar spre nord până în Anatolia, munții Caucaz, munții Carpați (România), Steiermark (Austria), Tatra
Capră-neagră () [Corola-website/Science/314398_a_315727]
-
Egipt. Semințele și rizomii suculenți sunt utilizau în alimentație de către populația egipteană. Are rizomul gros și voluminos. Frunzele sunt mari, poliforme, la început liniare apoi lanceolate, rotunde sau cordate, de obicei pețiolate. Florile au 10 cm în diametru și sunt albe-gălbui cu miros delicat de trandafir. Floarea se află deasupra apei 4-7 zile fiind deschisă noaptea și dimineața, între orele 21-10; ziua floarea este închisă. Pedunculul floral este mai scurt și mai gros comparativ cu pețiolul frunzei. În România se găsește
Nimfeacee () [Corola-website/Science/303327_a_304656]
-
devin roze), "Tricholoma columbetta" (tare asemănătoare, lamele albe până crem, câteodată cu nuanțe de roz, nu decurente la picior, se dezvoltă numai în păduri de foioase, apare de abia în august), "Tricholoma goniospermum" sin. "Tricholosporum goniospermum" (la început cu pălărie alb-gălbuie, apoi gri-ruginie până la violet deschis cu lamele de aceiași culoare și nu decurente la picior precum miros intensiv de faină proaspătă. Se dezvoltă prin păduri și pajiști foarte des din mai-octombrie) sau cu necomestibila "Tricholoma album" (lamele albicioase, nu decurente
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
îl clasifică drept "aproape amenințat". Capul + trunchiul 100-150 (340) mm; coada 10-15 mm bontă la capăt, puțin păroasă. Capul mic și îndesat. Pe spate cenușiu-galben-cafeniu; pe piept negru ca un guler. Abdomenul galben-cenușiu. Pe laturile gâtului și pieptului 3 pete albe-gălbui. Răspândirea sa în Europa este limitată la Dobrogea și o mică parte din estul Bulgariei. În Dobrogea, răspândită mai mult insular, intensitatea cea mai mare fiind în județul Tulcea. Animal exclusiv de stepă cultivată sau cu vegetație spontană bogată, ocupând
Hamster românesc () [Corola-website/Science/326521_a_327850]
-
accesul a fost limitat printr-un grilaj. Numită și "Grota Timsós", deși prezintă scurgeri de gaze este un obiectiv exclusiv turistic. Se remarcă prin depuneri la nivelul pereților de sulfat dublu hidratat de potasiu și aluminiu, sub forma unor cristale alb-gălbui. Denumirea este legată de caracterul letal al gazelor din grotă. La fel ca "Peștera Puturoasă" este o galerie scurtă - de 11 m a unei exploatări anterioare de sulf, diferența fiind dată de faptul că depunerile specifice de sulf sau alaun
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
această dependență este "bromism". La 6 luni de la începutul consumului de medicamente pe bază de săruri de brom apar manifestări de oboseală, apatie și indiferență, dismnezie, hipoprosexie sau insomnie. Alte efecte sunt pielea uscată, rărirea acneei, limba saburală (cu aspect alb-gălbui). La femei se instalează tulburări de ciclu menstrual, iar la bărbați, impotența sexuală. Simptomele neurologice sunt ataxia, tremurăturile fine ale limbii și a degetelor, abolirea reflexului pupilar la lumină etc. În plus, odată cu intensificarea bromismului, bolnavul devine grosolan și indolent
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]