217 matches
-
limbilor balcanice și în numele de locuri (toponimia) din sudul Dunării. La sfârșitul secolului al VI-lea, pe vremea invaziei slavilor în teritoriile din sud fluviului, aceste elemente se mai păstrau în toponimie, după mărturia cronicarilor bizantini. Pentru explicarea înrudirii dintre albaneză și română este inutil să facem referire la un contact teritorial, atât de greu de stabilit din punct de vedere istoric. Putem renunța la ipoteza lui Pârvan, care-i strămuta pe strămoșii albanezilor în Carpați, ca și la teoria lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu un grupaj de poezii în Caietul debutanților la Editura Albatros (1975), colaborând la „Ateneu”, „Argeș”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Orizont”, „Tomis”, „Vatra”, „Revista V” ș.a. Din poezia sa au apărut traduceri în limbile franceză, engleză, italiană, hindi, albaneză, greacă etc. P. este un tradiționalist tonic și cuminte, rafinat în expresie, echilibrat, decent. Poezia lui îmbracă, deseori parodic, modernisme grațioase și livrești, tocmai pentru a potența chemarea istoriei și a pământului: „Mă dor părinții care nu-s decât / niște
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
și prin diferențe. Pentru a le desemna, folosesc cuvintele cel mai des utilizate, numindu-le, după situație, ,,tribale” sau ,,sătești” (Stahl, 2000). Primele, trăind Încă până la Începutul secolului XX, se compun la nivelul cel mai de jos din gospodării (În albaneză shtëpi, În greacă nikokirato, În slava de sud kšta, kuča sau domačinstvo). Se folosește adesea noțiunea de familie pentru a desemna cea mai mică unitate socială, dar, cum, pe de o parte, acest nume are mai multe Înțelesuri și, pe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de partid metamorfozată în rezidență Soros. Eram undeva într-un sat aproape de Lodz, la o școală de vară de studii de gen. Am ajuns mai târziu acolo decât restul lumii. Prima constatare e că mă repartizaseră în cameră cu o albaneză (parole d’honeur că ne așezau după distanța față de Evropa!). Albaneza era simpatică foc. Nu știa deloc engleză, limba de seminar, știa italiană și franceză. Programul ei era mortal: se trezea, venea la breakfast, la prânz și la cină, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
origine au cuvintele repetate de domnul „Star“ În românește. Mă așteptam ca măcar unul din ele să fie de origine greacă sau latină. Asta ar mai fi explicat câte ceva. Dar nu. Firidă e bulgăresc, fluier se pare că vine din albaneză (!), fotă e turcesc, iar etimologia lui fuior este necunoscută. Ciudat, nu! Într-un fel, teoriile „istorice“ ale tipului de care-ți spun se confirmă și prin asta. Atâtea obiecte circulă Însoțite de numele lor și atâția oameni fără! Gelu fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
specifice, determinat de dominanța regimurilor totalitare, ca o replică în căutarea libertății și denunțând, uneori pătimaș, condiția scriitorului marginalizat prin cenzură în propria țară, în propria limbă. Făcându-și simțită prezența și în literaturi precum cea română, cehă, sârbă sau albaneză cu o întârziere de unul sau două decenii în raport cu debutul occidental al curentului, postmodernismul dezvoltă pe aceste teritorii lingvistice și suficiente trăsături care-l diferențiază de modelul vestic, individualizându-l. Preluând subiectul poemului medieval Tristan, din care a păstrat anumite
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
au origini diverse. O astfel de realitate a presupus existența unor interese divergente ca sursă generatoare de conflicte. În Moldova, de pildă, întâlnim pe lângă liniile boierești autohtone (Movilă, Sturdza), familii de origine poloneză (Barnovschi, Crupenschi), turanică (Cantemir, Boldur), grecească (Rosetti), albaneză (Ghica) ș.a.. Să nu omitem nici faptul că instabilitatea a fost alimentată din exterior de diverse puteri care își disputau influența asupra spațiului românesc. Au susținut frecvent anumiți pretendenți la tron sau partide boierești. Nu au ezitat chiar să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
societatea noastră). 113 De exemplu, avem în vedere termeni mondeni ca show, party, body etc.. 114 De pildă, am moștenit cuvintele creștin (cristianus), cruce (croce), biserică (basilica), păgân (paganus), mormânt (monumentum) etc. 115 O dovadă este mulțimea de cuvinte din albaneză convergentă cu etrusca și basca, fapt ce implică posibilitatea ca albanezii să fie mai degraba urmașii unor populații mai vechi tracizate. 116 Triburile Hg R1a s-au dirijat și spre ținuturile noastre deoarece erau în căutarea unor arii lacustre și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
greci și romanii. În vechea Indie, exista termenul de "athari", iar în limba zendă "ătar", pentru cuvântul "vatră", în sensul material; la romani era "atrium", "βάυρου" la greci care s-a păstrat și la neogreci, la popoarele moderne există în albaneză "вόтра", sensul de "vatră", dar și de fundație a unei case; în sârbo-croată și slavonă este "vätra", cu sensul de "foc, la fel, în ucraineană "ватра" (foc, vatră), în poloneză "watra" (foc, vatră), în cehă și slovacă "vatra" (vatră); la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de Dacia romană, cu apel la mărturiile antice. Se reia întrebarea lui Hasdeu de acum un secol și mai bine despre dispariția dacilor și se evocă retragerea legiunilor romane. A doua prezintă argumentele lingvistice, raportând româna la limbile neolatine, la albaneză, la idiomurile slave și germanice, cu interes special pentru vocabularul agricol, pastoral, religios, adică pentru elementele lui cele mai arhaice. Partea următoare sistematizează argumentele toponimice. A patra, la fel de sintetică și expeditivă, pe cele de ordin arheologic. Dovezile continuității dace și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
otomană, foarte, foarte frumoasă, unde sunt multe centre de derviși. Acel șeic din Kosovo, șeicul Gemali, era pentru mine personajul, un om inteligent, cultivat și tolerant. În timpul Iugoslaviei lui Tito scotea o revistă lunară de dervișism, în trei limbi, turcă, albaneză și sârbă, el fiind albanez. Șeicul Gemali, foarte bolnav, își instruia fiul, campion la karate, dar care nu avea vocație pentru funcția de șeic, ereditară în Balcani. Un alt personaj era în orășelul Peć1, cum spun sârbii, sau Peja2, cum
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
pe inițierea unui copil? Nu știam cum se petrece inițierea unui copil. Din discuțiile telefonice cu șeicul am mai aflat niște lucruri. În perioada asta am învățat limba macedoneană, ca să pot vorbi cu ei fără translator, plus câteva rudimente de albaneză. Țigănește știam deja din România, dialectul căldărarilor, iar sârbește știam, că am făcut limbi slave. Am reintrodus proiectul, inventând inițierea unui copil, gândindu-mă și sperând că, ajuns acolo, aveam să-l rog pe șeic să inițieze un copil. Nu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
eu mai fac o precizare: și astăzi, ca În urmă cu un secol, se folosește În vorbirea localnicilor cuvântul Pârâu În loc de Pârâul Gălăuțașului. Numele generic al apei curgătoare pârâu, se știe, e de origine dacică, el având corespondent și În albaneză. Dacă totuși pentru Gălăuțaș acceptăm etimologia maghiară, menționăm că denumirea a putut substitui una mult mai veche conținând și cuvântul pârâu (părău) care numaidecât ne trimite la substantivul traco-dacic. Secuii, odată stabiliți În Ardeal, s-au priceput de minune la
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
poate înceta decât odată cu apariția unei gramatici bune. Conform cărții Un milion de fapte, ediția din 1843, limba valahă ar avea, din șaisprezece cuvinte, opt latine, trei grecești, două gotice, slave sau turcești și trei dintr-o limbă asemănătoare celei albaneze. Această proporție ni se pare puțin hazardată și nu prea știm ce să înțelegem prin limba albaneză. Dl Vaillant a estimat că termenii străini nu reprezentau decât o zecime din limba valahă. Între aceste două extreme, iată un nou dicționar
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la toți. Măgulește pe cine vrei să pierzi! În acest ziar se face cabala tuturor națiunilor înconjurătoare. Rusia - eretica despoției Austria - să ajungă la Constantinopole Turcia - avem interes să existe Ungaria - lupta fățișă Polonii Liceu polono-rutean la București * Albanezii Liceu albanezo turc * la Buc[urești] Sârbii bine cu Alex[andru] C *** Cajolarea * celui ce vreau * să-l pierd. Bulgarii s-așeze pe Carol principe Capitala Rusciuc, noi ne mutăm * la Giurgiu. Grecii luptă * fățiș. grec hoț grecilor pezevenchi râie de capră
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
galbenă, laba gîștii, ochiul boului, scîlci. Cea mai apropiată formal de baza apelativă a toponimului este chelcheză (cu ă > e și c > che, ca în cămașă > chemașă > chimașă, încap > închep). În dialectul aromîn există numele de plantă călcadza, iar în albaneză këlkaxë, ambele referindu-se la ceea ce se numește popular la noi rodul pămîntului. Tache Papahagi înregistrează un toponim Călcază, care ar desemna o baltă, în județul Mehedinți. Toponimul albanez foarte apropiat formal de apelativul și toponimul dacoromîn și de apelativul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din gr. xalcada (acuzativul lui xalkas), atestat ca nume de plantă (cu sensul „floare de aur“, „floare aurie“). Aceeași temă, cu sufix diferit, se regăsește în apelativele dialectale italiene kaltsaider, kaltseder, kaltsedar, kalčida, calcirel, calcidrel etc. Apelativul existent și în albaneză ar putea fi împrumutat de la aromînii conlocuitori cu albanezii. Călcadză, ca și Ascura, așadar, pot fi două dintre apelativele moștenite de romînă și de alte idiomuri est-europene din latina populară, care, la rîndul ei, le-a preluat din greacă (prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bîrsa Fierului, Bîrsa Tămașului, Bîrsa lui Bucur, Bîrsa Groșetului). Alte etimoane, mai puțin plauzibile, sunt: apelativul tracodacic brĕza, „mesteacăn“ (așadar, sensul primar ar fi „rîul mestecenilor“); bg. brŭzŭ, „iute“ (sinonim cu Bîrza); srb. berza, (reka) „rîul repede“; iliricul (reconstituit prin albaneză) barth „alb“; sl. brs (reconstituit din mai multe apelative neoslave, bg. brus, srb. brûs etc., „piatră ascuțită“), i.e. bharos (reconstituit prin got. barizeins), „orz“ (Brașov ar avea același etimon, cu sufix, însemnînd „tîrgul cerealelor“). Oricum, forma romînească, cu s, este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Maros și de sași în Mieresch. Prezența lui -ș final în locul lui -s atestat în Antichitate (Ordessos > Argeș, Samus > Someș, Tibisis > Timiș, Maris > Mureș) ar putea fi o evoluție firească, fără implicarea filierei slave, din moment ce fenomenul este înregistrat și în albaneză și în daco-moesiana de la sudul Dunării (Naissus > Niș). Formele atestate în antichitate fac posibilă, de altfel, existența unei variante Márisi, în care finala -si ar putea fi un sufix cu sensul „apă, gîrlă“. Fazele evoluției ar fi Marisi > Mureș > Murăș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
explica și sensul pe care grumaz l-a primit în unele locuri, și anume „partea dinapoi, de la ceafă, a gâtului“, în opoziție cu gușă, partea dinainte. Gușă este un cuvânt pe care cei mai mulți lingviști îl consideră de origine traco-dacă; în albaneză, există gušë. Cei care cred însă că este cuvânt latinesc se gândesc la termenul *geusiae, cuvânt celtic pătruns în latină, care s-a transmis în fr. gosier „gâtlej“. mărul lui Adam Nu numai în română, ci și în alte limbi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mărul lui Adam: nodul grumazului, nodul gâtlejului, nodul de la gușă, osul gârliciului, oul gâtului etc. buză Este unul dintre cuvintele din terminologia corpului omenesc care pune probleme etimologice. Mulți cercetători îl consideră din substratul preroman, pentru că este prezent și în albaneză (buzë). Cuvântul este foarte vechi; există și în aromână (budză), și în meglenoromână (buză), iar regional se păstrează pronunțarea dz pentru z, la fel ca în elementele moștenite din latină (boteadză, Dumnedzău), deci nu poate fi cuvânt slav, așa cum cred
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cea flexionară la cea aglutinantă este imposibilă. Actualul peisaj etnolingvistic din jumătatea de est a Europei, de la Marea Tracică până la Marea Baltică, este relativ nou și unitar în profunzimea sa. Unitatea profundă a acestui spațiu, constatabilă la nivel lexical între română, albaneză, slavă, maghiară, dialectele turco-tătare și ugro-finice, este dată în primul rând de continuitatea pe întreg acest spațiu a materialului lingvistic autohton prelatin de factură aglutinantă. În al doilea rând, pentru înțelegerea globală a fenomenului trebuie avută în vedere continuitatea străveche
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aglutinante, limba maghiară se prezintă ca document valoros pentru studierea istoriei limbilor indoeuropene și pentru o nouă filozofie a limbii. Nivelul cunoașterii științifice a limbii nu a permis până acum abordarea evoluției traci > maghiari în întrepătrundere cu constituirea etniilor română, albaneză și slavă și cu luarea în considerație a suprapunerii pe parcursul istoriei a câtorva grupări de populație turcică, de aceeași factură lingvistică, venite din vasta zonă aglutinantă euro-asiatică. Ceea ce s-a putut face pentru istoria populației maghiare, în constrângerile gândirii tradiționale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
istoricul grec - și albanezi, se apreciază că doar albaneza mai poate furniza date lingvistice despre substratul limbii române. Așa se explică faptul că cercetătorii admit ca elemente de substrat numai pe acelea pentru care pot fi identificate forme echivalente în albaneză. Or, cum s-a constatat ulterior, nici unul dintre cele șapte cuvinte menționate de Cantemir ca autohtone nu a fost confirmat ca atare de etimologi. Și acesta nu este singurul caz în care schema devenirii limbii române din latină infirmă elanul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
albaneza era limba ilirilor menționați de Herodot, româna era latina (populară), slava era o limbă adusă la începutul secolului al VI-lea etc. În aceste condiții, lui Hasdeu nu-i rămânea să caute rădăcinile autohtone ale limbii române decât în albaneză, ajungând să afirme că sunt suficiente și 150 de cuvinte tracice pentru a demonstra că dacii nu au pierit. Această îngustare a orizontului istoric se petrecea în 1862, la numai doi ani de la lucrarea entuziastă despre daci, când Hasdeu publică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]