88 matches
-
cât și de vârful capului. În ceea ce privește ochii, aceștia au o formă ovală, putând fi ușor migdalați; de asemenea, sunt mari și foarte depărtați. O altă caracteristică a ochilor este și culoarea: albaștri pentru pisicile care seamănă cu linxul și azurii (albastru-verzui) pentru cele tigrate de culoare sepia sau cele care au blana maro. Corpul se termină cu o coadă groasă, ascuțită spre capăt, cu vârful rotunjit, în timp ce blana este scurtă spre mediu, cu firul gros, deasă și neobișnuit de moale la
Bengaleza () [Corola-website/Science/324680_a_326009]
-
cosmic. O provocare în crearea lui Ariel pentru filmul din 1989 a reprezentat-o alegerea culorilor în cele două medii de viață în care apărea, sub apă și pe uscat, pentru care s-au folosit 32 modele de culori. Culoarea albastră-verzuie a aripioarei lui Ariel este o nuanță realizată special în laboratoarele Disney; culoarea a fost numită "Ariel", după personaj. Alegerea culorii părului a fost subiect de dispută între realizatorii filmului și executivii studioului, care doreau să aibă păr blond. Aceștia
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
dorsală cu 9 (excepțional 8) spini și 11-12 raze moi, prezintă o excavație în regiunea anterioară. Înotătoarea anală este alungită și așezată aproximativ sub jumătatea înotătoarei dorsalei. Linia laterală numără 73-80 de solzi. Coloritul corpului este extrem de viu: spatele este albastru-verzui; pe flancuri, mai aproape de spate, se găsește o dungă largă, portocalie, uneori în zig-zag. Flancurile sunt argintii, cu dungi longitudinale violete. Pe opercul se află o pată albastră; la baza pectoralei - una neagră, iar pe dorsală, între razele anterioare 2-5
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
pastă cu mucegai (denumită de obicei „brânză albastră” în Franța). Se produce în regiunea Auvergne, al cărei nume îl poartă. Se prezintă sub forma unui cilindru, cu greutatea între 2 și . Pasta este de culoare albă sau ivorie, cu mucegai albastru-verzui ("Penicillium Roqueforti") distribuit uniform. Aceasta brânză a fost creată în mijlocul secolului al XIX-lea. În momentul respectiv, brânzeturi produse în regiunea, în felul celor de la Roquefort, aveau o calitate inegală. Antoine Roussel a vrut să obțină o brânză cu calitate
Bleu d'Auvergne () [Corola-website/Science/334983_a_336312]
-
Branhiospinii foarte scurți, puțin numeroși, de obicei 9-10. Vezica înotătoare se termină printr-o prelungire ascuțită, formând un conus spiralat. Solzii sunt mai mici decât la babușcă, tarancă și văduviță. Spatele este verzui-închis, cenușiu-închis, brun deschis, cu o tentă de albastru-verzui. Laturile sunt argintii. Abdomenul este alb perlat sau gălbui, cu reflexe rozacee. Înotătoarele dorsală și caudală sunt cenușii închise. Înotătoarele ventrale și anală sunt gălbui sau roșcate. Înotătoarele pectorale pot avea nuanțe portocalii sau roșii, în special în perioada de
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
în "Tricholoma pardinum", au existat deodată doi taxoni pentru acest burete. Încercarea micologilor cehi Josef Herink și František Kotlaba unei denumiri noi ("Tricholoma pardalotum") pentru acest soi în 1967, nu s-a impus. Carnea se decolorează cu după două minute albastru-verzui și cu tinctură de Guaiacum imediat într-un violet fugitiv. Consumul de ciuperci al speciei "Tricholoma tigrinum" provoacă intoxicații gastrointestinale acute și dureroase de latență foarte lungă (până la o săptămână) și un tablou clinic care necesită o spitalizare. Simptomele apar
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
a lui Samuel Frederick Gray în "Leccinum luridum" (1821). dar ele pot fi neglijate. Buretele se decolorează cu acid sulfuric ocru-portocaliu și locurile albastre dispar imediat, cu Hidroxid de potasiu roșu deschis până ocru, cu sulfat de fier verde până la albastru-verzui, cu în galben și cu tinctură de Guaiacum după câteva minute, slab albastru, arătând cu turnesol un caracter acid. Mitarca grasă poate fi confundată cu mai multe alte specii din familia "Boletaceae", cum ar fi: "Boletus calopus" (necomestibil, foarte amar
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului caudal. Spatele este albastru-verzui sau cenușiu; flancurile și abdomenul sunt argintii. Au numeroase pete pe jumătatea superioară a corpului care sunt negre, rotunde, dar mai ales colțurate (dreptunghiulare) sau în formă de X; aceste pete se găsesc și pe opercul și pe înotătoarea dorsală
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
fi neglijate. Buretele se decolorează cu anilină sau fenol repede purpuriu, cu formaldehidă după câtva timp violet, cu guaiacol imediat mov, apoi purpuriu, în sfârșit negricios, cu sulfat de fier repede roșu de carne și cu tinctură de Guaiacum rapid albastru-verzui. Dacă se ia în considerare mărimea, iuțimea precum laptele alb ale acestei ciuperci, ea poate fi confundată numai cu puține alte specii relativ inofensive, de exemplu cu: "Lactarius controversus" (necomestibil fiind extrem de iute, crește sub plopi sau anini, pălărie cu
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
de pădure și de drum, prin tufișuri, crescând în grupuri mari precum cercuri de vrăjitoare, nu rar în mase, din iunie până în decembrie, dar și iarna privesc din zăpadă, dacă nu este ger prea crâncen. Buretele se decolorează cu formaldehidă albastru-verzui și cu tinctură de Guaiacum roșu. Acest burete poate fi confundat ușor cu soiuri comestibile și gustoase, ca de exemplu cu "Tricholoma argyraceum" sin. "Tricholoma scalpturatum", "Tricholoma atrosquamosum" sin. "squarrulosum", "Tricholoma cingulatum", "Tricholoma imbricatum", "Tricholoma orirubens" sau "Tricholoma portentosum". Dar
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
Această ciupercă comună și multianuală se dezvoltă din (martie) aprilie până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu mai întâi portocaliu, apoi negru, cu sulfat de fier inițial verde, mai târziu verde-negricios și cu tinctură de Guaiacum repede albastru-verzui. "Hypholoma fasciculare" poate fi confundată cu alte specii saprofite crescătoare pe lemn atrofiat ca de exemplu cu letala "Galerina marginata" sau delicioasele Armillaria mellea, "Kuehneromyces mutabilis", sin. "Galerina mutabilis", "Pholiota mutabilis" (gheba ciobanilor) sau "Flammulina velutipes" (ciuperca de iarnă). Mai
Ghebă pucioasă () [Corola-website/Science/337126_a_338455]
-
Buretele, care se dezvoltă din mai până în octombrie, crește în câmpie dar mai rar în munți. Buretele se decolorează cu acid sulfuric roșu de Siena, cu anilina galben de lămâie (apoi verzui, după 3 ore roșiatic), cu tinctura de Guaiacum albastru-verzui, cu Hidroxid de potasiu galben, cu naftolul α albastru că cerneală, cu rezorcina după câtva timp ușor ruginiu în sfârșit negru, cu sulfat de fier roșu cărămiziu și cu brun-negricios. Vinețica ar putea fi confundată între altele cu soiurile comestibile
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
cele mai spectaculoase din lume. Preț de câteva zeci de kilometri pășești cu picioarele de cauciuc ale mașinii pe marginea unei căldări de piatră în care fierbe apa unui râu de culoarea cerului, dar și a pădurilor din apropiere, adică albastră-verzuie, nu poți distinge prea bine, te înfrigurezi când privești, căci sunt sute de metri până jos! Tot așa și atunci când o iei în direcția mănăstirii Ostrog, care se află pe muntele cu același nume. La început te întrebi ce l-
Muntenegru, ţara oamenilor de la care au ce învăţa munţii by Ştefan Mitroi () [Corola-website/Journalistic/296292_a_297621]