463 matches
-
vezi de sufletul dumitale! Îi replică ea fără să dea semne că s-ar da la o parte. Sau poate că vrei să dai fuga În ajutorul lor? adăugă cu o străfulgerare de răutate care Îi Însufleți ochii acoperiți de albeață. Furios, Dante Împinse legătura de nuiele Într-o parte. Bătrână căzu În fund, afurisindu-l. - Blestemat să fii! Strigă ea, În timp ce el o lua din nou la goană. Străbătuse cel puțin două sute de pași când fu nevoit să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru crimele dumitale, scandă el cu o voce fermă și cu mâna ridicată, asemenea unei statui antice a justiției. Puțin câte puțin, vederea devenea mai limpede. Desluși profilul filosofului, așezat pe micul scaun din dreptul mesei de scris, și Întrezări albeața hârtiei. Omul părea aplecat să scrie ceva, În ciuda luminii insuficiente. - Arrigo, trebuie să te justifici, adăugă el cu mai puțină răceală În glas, apropiindu-se. Tonul său hotărât se fisura. Acea certitudine absolută În privința vinovăției sale, care Îl dominase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în stare să topească această platoșă. Sophie poartă un costum de tenis, pentru că tocmai trebuie să plece la o partidă de tenis. Rainer mestecă, mișcându‑și ritmic maxilarul inferior și cel superior. Din afară, aceste maxilare ies în evidență prin albeață. Mestecă nici mai mult nici mai puțin decât o prăjitură cu ciocolată adusă de menajeră. Au nu numai prilejul să mestece, ci și motive s‑o facă. Sophie iese mereu din cadru, până să apuci să apeși pe declanșator. Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
șoaptă o femeie Îmbrăcată cu o rochie din material ieftin, cu imprimeuri stridente, și un bărbat cu o haină jerpelită. Rochia femeii, În dungi negre, argintii și verzi, avea lameul deșirat la umeri și În jurul taliei. Pe picioarele de-o albeață bolnăvicioasă, acoperite de eczeme, se zărea o rețea complicată de vene albastre și umflate. Mi-a revenit În minte trupul gol al fetei care venise aseară la mine În cameră, textura fină a pielii ei de pe spate și de pe fese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
același timp aspre, dar și netede, dacă le lingeai, probabil aveau un gust dulce-amar, ușor Înțepător, dar fără a-ți provoca cea mai mică excitare. Curbura degetelor ei nu semăna cu nimic din ce văzusem până atunci. Erau de o albeață de mă dureau ochii, dar În același timp păreau de culoarea grâului copt, atât de Întunecate. Unghiile ovale păreau tari ca sticla, dar totodată păreau fragile, gata să se rupă la prima atingere. Erau niște unghii cu striațiile foarte neregulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să-l dezgroape... Și pornii la scotocit (Cu noroc, căci l-am găsit). Era, tot, o mogâldeață, Ochi de bou, dar cu albeață: Între el și ce-i afar' Strejuia un zid de var. - Ce să fac cu el așa? Să-l arunc nu îmi venea... Vream să văd cum se dezghioacă Pui molatec, din ghioacă; Vream să văd cum iar învie Somnoros
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mărgean! ÎNCHEIERE Stinsă liniștirea noastră (și aleasă), Isarlîk încinsă, Isarlîk mireasă! Dovediții, mie, doisprezece turci Între poleite pietre să mi-i culci: Inima - raiaua, osul feții spân, Țeasta, nervii torși în barbă de stăpân, Clatină-i la Ciprul Negru, în albeață De sonoră vale într-o dimineață! Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria Săbiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de senin oțel, În neclătinatul idol El Gahel. Inegală creastă, sulițată cegă, Lame limpezi duse-n țara lui norvegă! Răcoriți ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
iar ai fugit sprintena că o căprioară, zglobie ce-mi tot umblă la inimioara. Pe cât de frig era îți căzuse acea gluga din cap și se vedea capusorul tău zglobiu parcă că un soare cu plete lucitoare jucăușe în atâta albeața oceanica. Nu puteam să fug, doar admirăm pletele-ti în vânt sau mai bine zis în acel viscol ce mai și lua de jos zăpadă, căci în fapt nu cred că mai ningea. Eram înghețat la extremitățile picioarelor și ale
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
mici tablouri după natură, cu oameni, bouri și ceai de soc fiert la primus. De fapt, ce sunt aceste mici instantanee lirice altceva, decât bucăți sfâșiate din pânza vieții, atârnată pe un catarg? Până și „dimineața e răgușită și cu albeață pe ochi”. Notații lapidare precum îmbucăturile de pâine la o cină frugală. Fapte diverse. E clar că Melania Cuc are un stil inimitabil, format în jumătate de veac în care s-a bucurat de prietenia cuvintelor. Ea știe să esențializeze
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
harnice polenul strâng. Acum e vară și e bine, Și a-nceput concertu-n crâng. Dar vântul pus din nou pe glume, Spre pomi se-ndreaptă cătinel. Petale de flori s-adune, Să-și construiască un castel. Iar cu a florilor albeață, Pământul el a-mpodobit Dar nu sunt florile de gheață, Ce iarna ni le-a dăruit. Și apa râului zglobie, Te cheamă astăzi ca și ieri, Lângă pădurea ce te-mbie, Să guști plăcerea acestei veri. Acum e ziua în amiază
O ZI DE VARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362355_a_363684]
-
ce să inventeze, ca să mă termine psihic, să mă facă să sar la gâtul lor! Aruncă ziarul peste masă și se ridică brusc în picioare. Luă scrumiera plină cu chiștoace și o izbi cu toată forța de perete, mânjindu-i albeața. Învârti trabucul între dinți până îl străpunse cu totul, apoi ieși pe punte și privi strălucirea de cristal a mării, în speranța că doar briza îi va putea domoli nervozitatea. Suava Maria întoarse capul nedumerită: - Ce-i cu tine, darling
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
-n cambuze Lovite de obuze Zac autobuze Cu defect la diuze. În mare, meduze, Geometrii confuze, Cu unghiuri obtuze Și ipotenuze. ULA, ULA ! (Recitați poezia incepând de la șoaptă la voce tare și invers) Un cizmar pe nume Drulă, Cel cu-albeață pe maculă, A primit în dar o sulă De la o hoață rapandulă. Intr-o zi, vecinul Bulă, Comandant de caraulă, Cel cu mintea minusculă A venit la el în culă Oferindu-i o „țidulă” Ca să-i dea aceea sculă Pentru
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de minune cu culoarea corpului și a tenului. Pe neașteptate, ele au început să se miște ritmic, ajutând la alunecarea petecuțului de mătase ce anina deasupra pisicuței încinse de dorințe. Mângâierea părului ce acoperea setea sa
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Versuri > Omagiu > PAUL POLIDOR - TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) Autor: Paul Polidor Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului (1) Pe malul râului, Unde lumina albă-nchis Se împletește cu umbre deformate Pe albeața pietrelor Din apele tulburi, Lumea multicoloră Emană un aer absurd, Ca o mauritancă în zăpadă. Cuiva îi pare picant, Precum sarea în cafea. Însă dacă Inspiri aerul jilav În pieptul plin Sau Încerci să deschizi ochii în soare, Pătrunzând esența
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
articol->accesări / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. PAUL POLIDOR - TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA), de Paul Polidor, publicat în Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016. (1) Pe malul râului, Unde lumină albă-nchis Se împletește cu umbre deformate Pe albeața pietrelor Din apele tulburi, Lumea multicolora Emană un aer absurd, Ca o mauritancă în zăpadă. Cuiva îi pare picant, Precum sarea în cafea. Însă dacă Inspiri aerul jilav În pieptul plin Sau Încerci să deschizi ochii în soare, Pătrunzând esență
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368473_a_369802]
-
în soare, Pătrunzând esență greșită a rațiunii, Atunci gâtul se sufocă De la o tuse caustica. Uită-te la lumea stupida Că la cosmos, Și frigul nebuniei Citește mai mult (1)Pe malul râului,Unde lumină albă-nchisSe împletește cu umbre deformatePe albeața pietrelorDin apele tulburi,Lumea multicolorăEmană un aer absurd,Ca o mauritancă în zăpadă.Cuiva îi pare picant,Precum sarea în cafea.Însă dacăInspiri aerul jilavîn pieptul plinSauîncerci să deschizi ochii în soare,Pătrunzând esență greșităa rațiunii,Atunci gâtul se sufocăDe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368473_a_369802]
-
ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de minune cu culoarea corpului și a tenului. Pe neașteptate, ele au început să se miște ritmic, ajutând la alunecarea petecuțului de mătase ce anina deasupra pisicuței încinse de dorințe. Mângâierea părului ce acoperea setea sa
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
cu tenacitatea cunoscută toate simțurile fetei. Se retrase din nou din ea și atacă cu sărutările sale pătimașe trupul de zeiță. Cobora, mângâind cu buzele și cu vârful limbii fiecare porțiune de piele bronzată de soarele verii, până ajunse la albeață din adăpostul slipului. Capul se ascunse între coapsele fetei, iar limba sa se insinua spre adâncitura acoperită cu mătasea ondulată și fină, mângâind cu insistență ridicătura de la baza petecuțului. Fata își înfipse cu tărie mâna în părul lui, grăbind ritmul
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
cu tenacitatea cunoscută toate simțurile fetei. Se retrase din nou din ea și atacă cu sărutările sale pătimașe trupul de zeiță. Cobora, mângâind cu buzele și cu vârful limbii fiecare porțiune de piele bronzată de soarele verii, până ajunse la albeață din adăpostul slipului. Capul se ascunse între coapsele fetei, iar limba sa se insinua spre adâncitura acoperită cu mătasea ondulată și fină, mângâind cu insistență ridicătura de la baza petecuțului. Fata își înfipse cu tărie mâna în părul lui, grăbind ritmul
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
d. Mai ascund câteodată mâinile și el se urcă pe mine să le caute, însă am rămas uimit de altă chestiune: se împingea cu capul lui în mâna mea să-l mângâie, dar n-o slăbea din ochi nicidecum pe albeață; uneori se ducea lângă ea și o chema și pe ea. Ciudat mai era faptul că nu începuse motanul să toarcă ca de obicei, ci doar se împingea foarte puternic și expira cu nădufpe nări, torcând altfel. Instantaneu s-a
UN ALT FEL DE IUBIRE, POATE MAI PURĂ!? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349856_a_351185]
-
chemat pe motan să vină după mine, el a venit ... era parcă mai puternică Foamea..? Părea și așa slăbit..! Altă stupefacție am avut în momentul în care am ieșit din casă să-i dau de mâncare individului îndrăgostit: era și albeața de față lângă el, ca un alt geamăn diferit! dar, când să mă apropii, hmmm.... de fapt, iar s-a speriat albeața și a luat-o la sănătoasa, iar el după ea - 'ghior, ghior' - țuști...uitând de mâncare, vroia doar
UN ALT FEL DE IUBIRE, POATE MAI PURĂ!? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349856_a_351185]
-
avut în momentul în care am ieșit din casă să-i dau de mâncare individului îndrăgostit: era și albeața de față lângă el, ca un alt geamăn diferit! dar, când să mă apropii, hmmm.... de fapt, iar s-a speriat albeața și a luat-o la sănătoasa, iar el după ea - 'ghior, ghior' - țuști...uitând de mâncare, vroia doar să o convingă pe ea să vină, să nu-i fie frică, să manânce și ea, să rămână acolo unde e el
UN ALT FEL DE IUBIRE, POATE MAI PURĂ!? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349856_a_351185]
-
ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de minune cu culoarea corpului și a tenului. Pe neașteptate, ele au început să se miște ritmic, ajutând la alunecarea petecuțului de mătase ce anina deasupra pisicuței încinse de dorințe. Mângâierea părului ce acoperea setea sa
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
el, Îndelung pendulând, din zare în zare, Cu mii de scăpări într-un joc paralel. Ne-ntrebăm ce e viața cu adâncă mirare Și la ce curcubee ne tot raportăm Când, de fapt, strălucim într-o unică culoare: A timpului albeață, pe care-o irizăm. Când mintea devine, treptat, o valoare, Facând diferența-ntre specii mereu, Îți pierzi sistematic întreaga candoare Și te cuprinde teama de-a deveni fariseu. În vânt, variante șoptește pământul Și-un real infinit de căi îți
PAMÂNTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349968_a_351297]
-
ars și șobolani cu ochi vicleni. Gîndul îi zbura bezmetic la vaierul tramvaielor rotindu se bete la rond, sub soarele negru, la hohotul astmatic al unui acordeon de bețiv în duminici după-masa, cînd se dansa îndrăcit, pînă la epuizare, la albeața pîcloasă, de ciment, a cerului, la subsolurile bîhlite ... Tăcea ... tăcea ... Apoi spuse hotărît, în ciuda viforului dinspre director, în ciuda privirilor mîngîioase ale profesoarei, în ciuda Ramonei cu codițele ei atîrnînd cuviincios, atît de cuviincios, în ciuda tuturor, a întregii lumi: “Nu, limba română
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]