10,591 matches
-
ei dinamică! Omul își depășea infirmitățile, suferințele, îndoielile printr-o imensă disponibilitate față de ceilalți. El țopăia ca un pițigoi, se consuma în solidaritatea eficace față de ceilalți - până nu mai rămânea din el decât: scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare cum o albină... Un capitol special îl ocupă în poezia, ca și în existența, lui Gheorghe Grigurcu Amarul Târg. El va fi existat, la scara întregului spațiu est-european, în percepția sa, cu mult înainte de a fi constrâns să se instaleze în localitatea cu
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
un cuțit de bucătărie. Foșnesc inutile ca vaietele penitenților. Cui să le mai dăruiești acum când toți ai casei s-au mutat sub pământ? Pe masa de piatră din curte se odihnesc în borcan roșii ca inima mielului de Paște. Albina se-nvârte în jurul corolelor sângerii, ocolindu- le. Să fie și acesta un semn de la morții cei buni? Arborii pleacă în cer cu grădină cu tot. Pe un covor de verdeață plutesc zâmbitori mirele și mireasa într-o caleașcă plină de
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
Un tratament aflat acum cîteva zile: la rană, ca să se prindă, se pune măduvă de falcă de porc . ( Altul, pe care mi se pare că ți l-am transmis. Cînd te doare burta îți lipești un indigou cu miere de albină pe locul recalcitrant și-ți trece.) * În ultimul timp, cam de vreo doi ani, citesc foarte greu proză, nu-mi mai place. În schimb mă încîntă critica! și poezia, dar mai rar. * Scămoșilă stă în tufe de flori ceasuri întregi
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
Ion Pop Litere și albine Adolescent, licean, în zile-nsorite de mai, întors de la oraș în livada bunicilor, obișnuiam să mă urc într-un măr înflorit, cu o carte-n mână, și să las să se-amestece, printre polenuri de aur, litere și albine. Alcătuiau
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
și albine Adolescent, licean, în zile-nsorite de mai, întors de la oraș în livada bunicilor, obișnuiam să mă urc într-un măr înflorit, cu o carte-n mână, și să las să se-amestece, printre polenuri de aur, litere și albine. Alcătuiau în jurul meu un cerc în care nu mai știam al cui e zumzetul, a cui lumina. Iar eu eram exact în centrul lui. Poate că și pozam puțin, cum îi sta bine unui atât de june cărturar promis, gândiseră
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
că n-au ajuns să mai trăiască ziua aceea și că nici de Someș și de mine n-au mai putut să știe - ar fi avut, desigur, ce picta). Acum, când mărul e de mult cenușă și când în loc de-albine și grăunțe de polenuri îmi zumzăie în jur numai globule, biete scântei sărind din propriul meu sânge, eu tot în centru sunt și plin de-auzuri. Chiar dacă știu că nu mai e, de-un timp, poetically correct muzici s-auzi
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
vita-n jug visând norocul cu pânea din secara morții moartă (stihia mea). O, Mamă, vin cu boabe într-un ulcior golit de-nțelepciune după credință sunt amare roabe căderea tânguind-o în genune prin vârf de suliți alte-s albine lucrând în noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara: mormântul meu înmormântat în tine. Jos înnecată-n umbra ei femeia înlăcrimată cere îndurare simțind înalte tunetul scânteia scânteia/fiu în greaua lui strânsoare bătând suav cu gingașe picioare /măsura
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
noștri goi încet mormântul/leagăn se leagănă cu noi rotind pe spire astre - pământul/ nepământ și leagănul ca raclă reintră în mormânt. Un pă valah dă mâna cu ânt să dea pământ și leagănul ridică la goarne îngerești înjefuit argintul albinei din povești captivă născând faguri în tremur stins răsfrânt la scăpărări fugare în stupul cât un schit de unde trei izvoade - trei trepte își deschid Stăpân al lumii Tatăl cu Fiul lângă El și Sfântul Duh - aůra/ împărechiat inel iluminând troița
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
zidului Și întrebarea pusă arborilor: Despre credință, Despre felul în care așteaptă ei învierea. Cu smerenia pietrei Sau iluminarea Zidarului într-un răgaz de odihnă Cînd i se arată Surîsul lui Isus La vederea aburului Din pîine Și graba unei albine De a-i ocoli dogoarea. * Sfîntul Francisc împărțindu-și somnul Cu vrăbiile, Cu toporașii osteniți De războiul lor cu bruma, Cineva a semănat Vînt în auzul ceresc De nu i-a ascultat Rugăciunile Implorînd milă Și izbăvire Pentru potîrnichile vînate
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
praful încă Dormindu-le în aripi și veșminte, Pe tălpile rămase uscate, Cu rănile închise Aproape miraculos, Ștergînd astfel Semnul oricărei înrudiri divine. * Tipar de turtă dulce în care odihnesc Un an întreg Niște petale, Cîte o aripă ruptă De albină Și îndestulătoare miresme. O lene desăvîrșită umple Adînciturile Felurit cioplite în lemnul palid Pînă vine vremea coptului Și-n toate freamătă O uitată hărnicie: A scorțișoarei Să împodobească Aerul, A mierii, Să încurce ițele Mirosului, A nucilor să-și jelească
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
munte izolat de lanț cetatea Cisnădioarei arde-n soare ca o vrăjitoare pe rug - pe cărarea șerpuind în sus i-adulmec secularul abandon în oasele de piatră și-un murmur lung de rugăciune se strecoară prin flori de măceș precum albinele roind în clopotnița neagră a bisericii țintind în călcîiele norilor - din vale urcă praful și claxoanele mașinilor odată cu turiștii veniți să filmeze veșnicia despuiată pe vîrful unui munte amurgul întețește încă o dată rugul și-n zgomot de sticle sparte de
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
scrisorile să nu aibă adresă, să ajungă undeva nu știu unde, dar într-un loc în care literele, eliberate de cuvinte, să se îmbine din nou, după amorul și plăcerea lor. Le văd, bîzîind în lumină, ca pe-un uriaș roi de albine, nuntind în jurul mătcii-regine! Și-atunci, oh, atunci vă voi mai scrie una ca ciclul dimineților arabe să fie încheiat frumos și grav. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 7.IX.1980 P.S. Să nu uităm să mulțumim „Poștei române”!
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
pe bătăile inimii Din care am dat afară Orice alt zgomot. Și i-am iubit singurătatea. * O rumoare din ce alt corp Deodată mă aține? Merg în urma ei până în pipăitul Aerului respirând greu peste mine: Operă a cărnii ca de albină Ce mă poftește cu setea lumii scufundate. Și nu mai atrag din toate Pragurile pe care le-am călcat în agonie Nici o conspirație de vină, Numai spiritul îmbătat mă străbate. * Te întreb, Doamne, din abisurile Ce se prăvălesc Până a
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
imperiu sfâșiat De iarbă. De hoardele Primelor insecte, Glorificarea târzie A înghețului De ultimii lăncieri - Bruma, Dis-de-dimineață. Cel mai umil dintre Meșteșuguri - Poezia: Nu ține apa (afară de câte un descântec de ploaie), Nu măsoară timpul Orbește, Fără roiurile Lui de albine, De polenuri, De frunze căzătoare, Nu seceră, Nu zidește Afară doar De uimire, Și totuși, Rămâne singurul timpan Prin care Dumnezeu ne aude. Versuri în latină De laudă, De încântare, Tremurătoare Ca o rază de dimineață În lungul unui zid
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
artiști, pictori sau persoane care făceau parte din mondenitatea Capitalei ocupau însoritul țărm al Balcicului așezat sub straja promontoriului existent la o apreciabilă distanță de țărmul mării. Bineînțeles am pornit și eu spre stațiunea care zumzăia ca un stup de albine. O noapte întreagă am călătorit cu trenul care gemea de călătorii estivali. Legănată de roțile elegantului vagon de dormit, am împărțit cușeta cu fetița mea și guvernanta ei. Mergeam spre o țintă necunoscută pînă atunci dar atrăgătoare. Din gara Bazargic
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
În diminețile de primăvară și de vară, țigăncile vînzătoare de flori, "merg cîte una, cîte două și cîte trei, cu grădinile pe cap". Coșurile largi pe care le poartă pe creștet le dau o ținută impunătoare, iar în aer adună albine și lasă miresme, culori, vorbe multe. Dacă n-ați văzut această imagine, scrie pentru cititorii anului 1935 Mircea Damian, în cartea sa dedicată Bucureștilor, "este ca și cînd n-ați văzut în viața dumneavoastră un răsărit de soare, în mai
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
Asociației ghioceilor. Se strânseseră cu toții în sera cu geamuri viu colorate unde erau expuși ghiocei rari și într-un loc special "Gigantul" din Anglia, G. Elwesii, după numele cultivatorului său. Era multă forfotă și zumzăit, ca într-un stup de albine. Îmi era greu să respir și îmi era frică de un atac neașteptat de tuse. Ghioceii stăteau tăcuți și nemișcați în coșuri de nuiele frumos împletite și în vase de ceramică azurii. În preajma florilor, oamenii făceau planuri de viitor schimbând
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
toposuri labile), în psihodrama cu cele patru fraulein împăturind neglijent hlamida subrealului și aruncând-o peste parapetul mult prea înalt. și Dumnezeu a creat apoi suprarealul multă vreme l-am căutat pe Dumnezeu prea aproape de mine într-o prisacă unde albinele polenizau tuleiele îngerilor cu plumb mi-am schimbat pielea poemelor cu una mai leneșă, am învățat să creez tensiuni incipiente între cuvinte ca între partenerii întâmplători de dragoste ce nu se ating, am pus în relație de contiguitate texte cărora
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
să mă apăr, resturi nedigerate de imagini și gînduri țîșnesc gîlgîind prin gaură, dispărînd pe dată în mîlul nopții: am 11 ani; urcată pe o scară rezemată de un perete alb, scobesc o țeavă de stuf, plină cu polen de albine, în timp ce pe aripa mea stîngă s-a așezat un fluture cu un cap de copil - roșu cu negru cu puncte portocalii... mama bîjbîie cu mîinile aerul din fața ei... mama e un deal - mi-am făcut casa pe ea.... pereții se
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Simona Tache Știați că albina poate rezolva probleme matematice complexe? Sau că, deși primim periodic mailuri care ne anunță că Marte se apropie de pământ, Marte nu se apropie, de fapt, de pământ??? Dar că dinozaurii aveau pene știați? Ideea e că tocmai a luat
Albinele matematiciene şi dinozaurii cu pene by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21297_a_22622]
-
roagă. cît despre frățietatea spiritului și viața de minune tainic ne vorbește doar flacăra euharistică și cerul din cireșul de mai din care îngerul împarte copiilor cireșe. Cîte puțin despre îmblînzitori îmblînzitorul de lupi s-a întîlnit cu îmblînzitorul de albine și cu acordorul de piane la o cafea Capuccino. Cît despre îmblînzitorul de urși el stătea retras, în casa de la marginea pădurii și citea despre mierle, nori și nacele. Adeseori asculta ,Simfonia celor 12 insule" și-și spunea că o să
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
și-și spunea că o să se lase de meserie. Parfumul fragilor era însă irezistibil în acea seară. Iar umbra ursului se suprapunea perfect peste umbra lui. Cine pe cine îmblînzea oare? M-a cercetat un vis. Se făcea că sunt albină. Se făcea că sunt lup. Se făcea că sunt urs. Se făcea că sunt om. M-am trezit. Se făcea ziuă. Lumina îmblînzea întunericul. Zugravul și poleitorul Călugărul salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
curând săpată. Timpul a existat altădată Și altfel săpa cruzimea lui. De printre broaștele cu pâlpâiri de veselie în glas Eu mă îndepărtez în mine. Ascult și văd din orice văzut și nevăzut. Așa poate să fie mișcarea mierii în albine Și încă și mai mult veghea în veghe A băii inimii ajunsă în lumea cealaltă Învățând abia acum să bată. 4 De pretutindeni Totul e nimeni Ce-mi părăsește Lacrimi pe pinteni. Priviți, călărețul S-ar spune că-i mort
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
sunătoare între ele. Imaginea asta îi face bine, îi aduce aminte că e amiaza mare și că bate soarele amarnic, cu mingea lui înfocată și uriașe. Cât de tare rumenește lumina care parcă joacă în aer, în roiurile ei de albine care nu se văd. Privea de pe trepte la postatele care se întindeau ochilor înainte, și nu se mai sătura să-și privească pământul. Era îmbrăcat tot cu haina aceea, de capă cafenie, lungă ca un antiriu și sub atingerea moale
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
evreii cărînd sfîntul chivot prin deșert, ca doftoroia din sat ligheanul cu ierburi, pe lună culese și de rouă mustind, îmi car craniul veșnic gravid. cine pe cine locuiește cine pe cine cu sînge hrănește. altminteri plină de teamă ca albina de miere stau după ferestre (Robinson în țara cuvintelor) și ascult. aud de afară cîntecul vital al cerșetorului cînd scormonește cu vărguța-n gunoi - cu cîtă știință o înfige el în coltucul de pîine, călărind lădoiul de fier: meșter cîrmaciul
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]