161 matches
-
istorică izvorăște din "Dacia veche" și de la "Lăcuitorii Daciei" (agatirzii, apoi geții). Albineț, de asemenea, pornește de la "cele mai vechi întâmplări ale Daciei", alegând ca principiu structurator cadrul de referință spațial al teritoriului dacic, și nu descendența genetică a romanilor (Albineț, 1845, p. 1). Chiar și Moldovan, în calitate de legatar al ideilor Școlii Ardelene, își fixează punctul de start în teritoriul dacic, capitolul inaugurativ purtând titlul "Dací'a sî Dacii" (Moldovan, 1866, p. 3). Însă chiar și această abatere de la linia purismul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
politice înrădăcinate în timp, comparabilă cu a națiunilor vecine" (p. 138). Evident, acest deficit al organizării statale, această discontinuitate marcantă a statalității românești, a bântuit frenetic conștiința istorică românească. Împotriva conștiinței acestei discontinuități istorice pe plan politic a statului românilor, Albineț prezintă o soluție care va fi, într-o formă sau alta, improvizată drept contra-argument: după părăsirea provinciei de către legiunile romane, coloniștii rămași în Dacia, expuși fiind la pericolul extincției sub valurile popoarelor migratoare care se abăteau succesiv, și-au găsit
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
valurile popoarelor migratoare care se abăteau succesiv, și-au găsit refugiu în munții Carpați, "unde în forterețe și palance adumbrindu-se, formară mai multe staturi sub osebite titluri atât în Moldova, Transilvania și Panonia păn la Tisa, precum și în Țara-Românească" (Albineț, 1845, pp. IX-X, subl. n.). A dispărut unitatea statală, însă, forme de statalități locale, reziduri ale statalității politice anterioare, au supraviețuit, și sub ocrotirea lor s-a prezervat și esența etnico-lingvistică de origine latină. Ca pentru a o cimenta în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
forme de statalități locale, reziduri ale statalității politice anterioare, au supraviețuit, și sub ocrotirea lor s-a prezervat și esența etnico-lingvistică de origine latină. Ca pentru a o cimenta în conștiința publică, ideea continuității politice și statale este reiterată de Albineț în multiple rânduri. Deși românii în general, și cu atât mai mult "moldo-românii", au avut de suferit de pe urma fatalității geografice care a făcut ca teritoriul lor să fie "teatrul resboaelor" și "năvălirilor gintelor streine", pe întreaga lungime a marilor migrații
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
venirea Radului Negru Duca de Fagaraș și Omlaș din Transilvania în Țara Românească și a lui Bogdan Dragoș Duca de Maramureș în Moldava aduseră cu sine nouă colonii de Români, s-au întemeet Principatele de astăzi Țara Românească și Moldova" (Albineț, 1845, pp. XXI-XXII, subl. n.). Tot la Albineț găsim o altă idee, și mai spectaculoasă, vizând continuitatea romanității statale. Trecând în revistă istoria imperială a romanității, Albineț constată că statele Moldo-Române din vremea lui erau continuatoarele tradiției statale care se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din Transilvania în Țara Românească și a lui Bogdan Dragoș Duca de Maramureș în Moldava aduseră cu sine nouă colonii de Români, s-au întemeet Principatele de astăzi Țara Românească și Moldova" (Albineț, 1845, pp. XXI-XXII, subl. n.). Tot la Albineț găsim o altă idee, și mai spectaculoasă, vizând continuitatea romanității statale. Trecând în revistă istoria imperială a romanității, Albineț constată că statele Moldo-Române din vremea lui erau continuatoarele tradiției statale care se originează în Imperiul Roman. După căderea Imperiului Roman
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
colonii de Români, s-au întemeet Principatele de astăzi Țara Românească și Moldova" (Albineț, 1845, pp. XXI-XXII, subl. n.). Tot la Albineț găsim o altă idee, și mai spectaculoasă, vizând continuitatea romanității statale. Trecând în revistă istoria imperială a romanității, Albineț constată că statele Moldo-Române din vremea lui erau continuatoarele tradiției statale care se originează în Imperiul Roman. După căderea Imperiului Roman "propriu" (în secolul al V-lea, anul stabilit convențional fiind 476), tradiția statalității romane s-a prezervat în două
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Imperiului Roman "propriu" (în secolul al V-lea, anul stabilit convențional fiind 476), tradiția statalității romane s-a prezervat în două ramificații ale acestuia: Imperiul Bizantin ("Roma nouă Constantinopole") și Imperiul Româno-Bulgar, "carele întinse domnirea sa până la Bizanțiul și Grecia" (Albineț, 1845, p. XI). "Însfârșit această Imperie [Imperiul Româno-Bulgar] se sfărâmă, acea Romano-Orientală căzu sub Turci, Ducaturile Române din Transilvania și cele de pe lângă Tisa sub Unguri, remaseră deci pe scena politică: Principatele cel Moldo-Român, întemeia prin venirea lui Bogdan Dragoș cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întemeia prin venirea lui Bogdan Dragoș cu o colonie de Români din Maramureș în a XIV-a sută, și cel Munteno-Român întemeiat prin venirea Radului cu o altă colonie de la Făgăraș și Omlaș în a XIII-a sută după Hristos" (Albineț, 1845, p. XII). Soarta romanității organizate statal este, astfel, perpetuată în istorie prin principatele române, care sunt plasate în continuitatea directă a Imperiilor romane. Într-o formă mult mai elaborată, N. Iorga (1972) [1935] va susține teza "bizanțului de după bizanț
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
religia ortodoxă; și iv) arta bizantină, s-au perpetuat în istorie, după căderea Constantinopolului în 1453, prin încorporarea acestora în statele române (Iorga, 1972, p. 3). Acestea au devenit, astfel, depozitarele romanității bizantine, o teză a lui Iorga pe care Albineț a schițat-o sub formă de crochiu cu aproape un secol în urmă. Cât despre continuitatea identitară, lucrurilor nu pot fi mai clare: "Șeptesprezece veacuri și mai giumătate sunt de atunce, și în diastima aceasta, mii și sute de fortune
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de fortune, prefaceri și struncinări politice au trecut preste suprafața acestui pământ; cu toate aceste Românii, ca când ar fi vrut să înfrunte nestatorcinia și vijeliile veacurilor, au stat până astăzi și cu mândrie pot să zică: Noi suntem Români" (Albineț, 1845, p. 9). Aceeași idee rezonează armonic cu mesajul similar transmis în Transilvania de Ion Micu Moldovan, care recurge la aceeași explicație a munților ca aziluri ale naționalității pentru a justifica permanența românească. "Furtunile" care au bătut continuu asupra teritoriului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de istorie nu afirmă explicit acest deziderat. Aaron, de exemplu, atât de pasionant în militantismul pe care îl desfășoară în Idee repede..., în Manual... se remarcă printr-o sobrietate profesorală văduvită de patosul naționalist exprimat anterior. Iar în cazul lui Albineț, cu toate că Precuvântarea pe care o atașează ca prolog la manualul său de istorie a principatului Moldovei este redactată pe liniile stabilite de Kogălniceanu în Cuvântul... său din 1843, preia selectiv pasaje din acesta, încorporând doar formule precaute și lăsând pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
legătură între, sau chiar necesitatea de suprapunere a, celor două principii (etnic și politic). Prin etatism politic facem referire la organizarea discursului istoric în cadrul restrâns al statului care a sponsorizat publicarea manualului respectiv. Manualul de istoria Principatului Moldavei al lui Albineț, de exemplu, ilustrează din plin ideea de istorie scrisă prin prisma etatismului politic, întrucât discursul desfășurat în manual vizează strict destinul istoric al statului Moldovei. Peste Milcov, același lucru se poate spune despre Manualul de istoria Prințipatului României al lui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a unității etnice a poporului român, dincolo de separația politică. Singura concluzie care poate fi trasă este că factorul naționalist a fost eliminat sau temperat la maximum de acțiunea cenzurii statale și a autocenzurii. Pe pagina de gardă a manualului lui Albineț stă scris "Cu voea censurei", pecetea oficială a aprobării statale. Ideea mitică a unității, atât de potentă în suscitarea imaginarului politic și atât de vibrantă în conștiința colectivă, este o noțiune compozită, pluri-nivelară. Dimensiunile sale constitutive sunt: a) unitatea teritorial-geografică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 30). Unitatea etnică a românilor este amplu argumentată în toate manualele epocii. Ea decurge logic cu necesitate din originea comună a muntenilor, moldovenilor și transilvănenilor, din obârșia lor romană. Ideea unității etnice primește un accent suplimentar în lucrarea lui Albineț, în care moldovenii sunt numiți "Moldo- Români", iar muntenii sunt desemnați prin termenul "Munteno-Români" (Albineț, 1845, pp. IV, XII). Pentru românii ardeleni nu este folosit o denumire echivalentă, însă întreaga "ginte a Românilor" (în care sunt, desigur, incluși și aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
logic cu necesitate din originea comună a muntenilor, moldovenilor și transilvănenilor, din obârșia lor romană. Ideea unității etnice primește un accent suplimentar în lucrarea lui Albineț, în care moldovenii sunt numiți "Moldo- Români", iar muntenii sunt desemnați prin termenul "Munteno-Români" (Albineț, 1845, pp. IV, XII). Pentru românii ardeleni nu este folosit o denumire echivalentă, însă întreaga "ginte a Românilor" (în care sunt, desigur, incluși și aceștia) este denominată ca "Daco-Românii" (Albineț, 1845, p. VII). Prin acest joc nominal, se operează o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
numiți "Moldo- Români", iar muntenii sunt desemnați prin termenul "Munteno-Români" (Albineț, 1845, pp. IV, XII). Pentru românii ardeleni nu este folosit o denumire echivalentă, însă întreaga "ginte a Românilor" (în care sunt, desigur, incluși și aceștia) este denominată ca "Daco-Românii" (Albineț, 1845, p. VII). Prin acest joc nominal, se operează o suprapunere între trei dimensiuni ale unității: unitatea etnică, unitatea geografic-teritorială și unitatea primordial-politică a regatului dacic. Tema unității politice poate fi reperată în textele școlare într-o formă mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
într-o formă mai degrabă aluzivă decât explicită, revendicativă și programatică (așa cum devine ea în climaxul mișcării pașoptiste; a se vedea proclamația-manifest Dorințele Partidei Naționale din Moldova, care revendica explicit "Unirea Moldovei cu Țara Românească" [1883, p. 31]). De exemplu, Albineț sugerează utilitatea uniunii politice, care, dacă s-ar fi săvârșit, ar fi putut limita, sau chiar neutraliza, nociva influență otomană asupra purității naționalității române: "Înrâurirea Osmană, din pricina neunirei între sine se întemeiază asupra lor" (Albineț, 1845, p. XXVII). Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1883, p. 31]). De exemplu, Albineț sugerează utilitatea uniunii politice, care, dacă s-ar fi săvârșit, ar fi putut limita, sau chiar neutraliza, nociva influență otomană asupra purității naționalității române: "Înrâurirea Osmană, din pricina neunirei între sine se întemeiază asupra lor" (Albineț, 1845, p. XXVII). Mai mult, într-un alt exemplu de "anacronism psihologic" sau de "naționalism retrospectiv", Albineț îi atribuie lui Ștefan cel Mare intenții unificatoare. Ideologia națională, pe care munteanul Bălcescu o va împinge în trecut până la Mircea cel Bătrân
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi putut limita, sau chiar neutraliza, nociva influență otomană asupra purității naționalității române: "Înrâurirea Osmană, din pricina neunirei între sine se întemeiază asupra lor" (Albineț, 1845, p. XXVII). Mai mult, într-un alt exemplu de "anacronism psihologic" sau de "naționalism retrospectiv", Albineț îi atribuie lui Ștefan cel Mare intenții unificatoare. Ideologia națională, pe care munteanul Bălcescu o va împinge în trecut până la Mircea cel Bătrân, este proiectată de către profesorul ieșean până la Ștefan ce Mare: "Planul său cel favorit de a uni sub
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Mircea cel Bătrân, este proiectată de către profesorul ieșean până la Ștefan ce Mare: "Planul său cel favorit de a uni sub domnia lui toată România, îl făcu de a căuta pretecsturi, sub care se poată începe resboiu cu Radul domnul Valahiei" (Albineț, 1845, pp. 92-93). Apoi, în finalul Precuvântării sale la Manual..., Albineț laudă ideile veacului al XIX-lea (patriotismul și iluminismul asociate cu Petru Maior și Școala Ardeleană), comparându-le cu "focul lui Promiteu adus din ceriu", al căror efect a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Mare: "Planul său cel favorit de a uni sub domnia lui toată România, îl făcu de a căuta pretecsturi, sub care se poată începe resboiu cu Radul domnul Valahiei" (Albineț, 1845, pp. 92-93). Apoi, în finalul Precuvântării sale la Manual..., Albineț laudă ideile veacului al XIX-lea (patriotismul și iluminismul asociate cu Petru Maior și Școala Ardeleană), comparându-le cu "focul lui Promiteu adus din ceriu", al căror efect a constat în "a aprinde în inimele tinerimei Românilor sentimentul civilizației" (Albineț
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Albineț laudă ideile veacului al XIX-lea (patriotismul și iluminismul asociate cu Petru Maior și Școala Ardeleană), comparându-le cu "focul lui Promiteu adus din ceriu", al căror efect a constat în "a aprinde în inimele tinerimei Românilor sentimentul civilizației" (Albineț, 1845, p. XXX). În spiritul formulei de încheiere a rugăciunilor creștine - amin! -, Albineț își încheie Precuvântarea cu această năzuință: "Fie ca lucrul început întru renașterea morală și politică a Românilor se ajungă la ținta dorinților poftite de toți bine cugetătorii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Maior și Școala Ardeleană), comparându-le cu "focul lui Promiteu adus din ceriu", al căror efect a constat în "a aprinde în inimele tinerimei Românilor sentimentul civilizației" (Albineț, 1845, p. XXX). În spiritul formulei de încheiere a rugăciunilor creștine - amin! -, Albineț își încheie Precuvântarea cu această năzuință: "Fie ca lucrul început întru renașterea morală și politică a Românilor se ajungă la ținta dorinților poftite de toți bine cugetătorii și adevărații patrioți" (Albineț, 1845, p. XXXII). Criptic și evaziv, nu putem decât
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În spiritul formulei de încheiere a rugăciunilor creștine - amin! -, Albineț își încheie Precuvântarea cu această năzuință: "Fie ca lucrul început întru renașterea morală și politică a Românilor se ajungă la ținta dorinților poftite de toți bine cugetătorii și adevărații patrioți" (Albineț, 1845, p. XXXII). Criptic și evaziv, nu putem decât intui că ținta dorințelor adevăraților patrioți este unirea celor două Românii, Moldo-România și Munteno- România, într-o singură entitate politică. Manualul... lui Moldovan, dedicat istoriei Transilvaniei, precum și cel scris de Aaron
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]