161 matches
-
de parcurile cu program fix pentru albi și pentru negri. Unde o facultate putea fi urmată de europenii puri, născuți în Europa, dar nu și de odraslele lor, născute pe insulă. Acum negrii sînt doctori, ingineri și egali cu ceilalți, albii. Adică nu chiar albi de tot, căci latino-americanii sînt mai întunecați la culoare. Poate că acum negrii sînt puțin rasiști și nu prea ospitalieri dacă te rătăcești prin cartierele lor. Las în urmă orașul și mă îndrept spre autoruta care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
protejează. Cum? Mergeți pe stradă și vă trece prin față o pisică neagră. Scuipați și vă întoarceți. Zeul vă avertizează și evitați un accident. Sau cînd bateți în lemn, sau cînd vă scuipați în sîn. Credeți că... Sigur că da. Albii au zeii cei mai tari, de asta domină lumea! Și crezi că nici un alb n-a divulgat secretul? Sigur că da. Studentul pleacă în bucătărie să învețe. Mă uit la Nina. Este încă frumoasă, delicată. Spune-mi, îl iubești? Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
plin de durere, mă-nchin la ei și plec smerit, purtând povara în tăcere! Conform ultimelor recensăminte, la o populație de peste 11 milioane de locuitori Cuba are 64,5 % albi, 10,5 % negri, 24,0 % mulatri și 1,0% asiatici. Albii au venit în insulă odată cu Columb, chinezii în special din Shanghai și Canton au fost aduși pentru muncile la plantații începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Istoria negrilor din Cuba se întinde pe mai multe secole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și este luptă, Lupta sa a fost și este Izbândă, Izbânda sa a fost și este Lumina comunistă Statornicită-n plaiul românesc.“ („Omul la care ne gândim“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 426) „Cum râurile albii noi parcurg, La fel și viața noastră - a tuturor, Noi căi străbate către viitor Croite de Partidul demiurg.“ (Luceafărul, 22 august 1974) ȘERBĂNESCU Mircea „Pe copiii minerilor din vale i-am văzut pe toate treptele anotimpului lor fericit - în cărucioare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pe scenă, la rampă, să te vadă lumea mereu și mereu, e și normal să intri în gura acestei lumi care te poate devora cu fălcile. Deși se obișnuiește pe la alții, cu democrații consolidate, bune de export, să-l faci albie de porci pe președintele statului, nu pot accepta limbajul trivial, buruienos, calificative incalificabile, aruncarea în derizoriu, epitetele jignitoare adresate cu larghețe oricărui adversar politic, inclusiv președintelui. Am rămas surprins ca președintele Băsescu a intrat în joc (nu-i prima oară
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
desen, schițat în creion, de pe perete, fugind ulterior într-un taxi, informează Un purtător de cuvânt al galeriei a declarat că lucrarea era o “originală și unică” operă de artă. Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt al poliției, ofițerul Albie Esparza, a declarat: “Sperăm că oamenii vor recunoaște această piesă, în cazul în care văd pe cineva mergând cu ea sau încercând să o vândă. Nu știm încă dacă locul a fost vizat sau dacă a fost o oportunitate aleatorie
O operă a lui Picasso, furată dintr-o galerie din San Francisco () [Corola-journal/Journalistic/69573_a_70898]
-
însă, recentele inundații ne pot ilustra cam cum era Banatul înainte de debutul desecărilor și îndiguirilor în vremea când guvernatorul provinciei era generalul imperial austro-ungar Florimund de Mercy. Când, la fiecare rupere de nori, apele învolburate și prea mari făceau neîncăpătoare albiile și se revărsau peste maluri, inundând tot ceea ce se putea inunda. Să nu mai vorbim de animalele surprinse de viituri și înecate, un fel de pagube colaterale care intrau apoi în putrefacție și deveneau adevărate bombe sanitare pentru toți exponenții
Agenda2005-23-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283783_a_285112]
-
dar cine oare ar vrea să-i fac loc în moartea mea ca într-un sac de dormit pentru doi? și cine mi-ar înscena mie accidentul ce învie partea hemoragică a cuvîntului? cine mă va purta pe brațe prin albia înghețată a florilor de cenușă cu care este presărată calea de la Crăciun la Înviere prin shoah? sfîrșitul de săptamînă va trece repede, ca și ultimul mileniu în care tu, Rabbi, mi-ai curățat cugetul de faptele reci și mi-ai
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
mai scris nimeni". (Nicolae Manolescu - 1966). Mulțumesc revistei România literară pentru spațiul acordat memoriei tatălui meu, Vladimir Streinu. Ileana Iordache-Streinu O, de-am putea... Doamne, când va fi lumină-afară! Ploaia zuruie prelung si doare, Pe sub ochii lumii fără zare Lacrimile albii își săpară. De la soare așteptăm, în ploae, Un alint melodios de șaluri, Din mizeria fiertelor gunoae -Să se'nvoalte clare idealuri. Ce e'n noi decât un lut de țintirim? Unde - gând și unde - tină? Ca ferești prin care să
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
sine capitolele de istorie orală a Statelor Unite Muncind, cu subtitlul Oamenii vorbesc despre ce fac toată ziua și despre ce simt în legătură cu ce fac, Războiul cel bun (Premiul Pulitzer), Vremuri grele (marea criză, Rasa: Ce gândesc și simt negrii și albii despre marea obsesie americană și altele. Touch and Go rememorează întreaga istorie a celui care a pus mai întâi în undă și după aceea pe hârtie istoria secolului al XX-lea așa cum a fost trăită și înțeleasă de americani. Am
De vorbă cu oamenii fără nume by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6190_a_7515]
-
atât. El, în gândul lui de dobitoc, e mai mare poet decât Alecsandri și, ca s-o dovedească, înjură pe venerabilul bătrân în modul cel mai neomenos: el e mai învățat decât toată Academia la [un] loc, deci face Academia albie de câine. Ca să dăm o probă de producțiunile clasice ale acestui idiot cerem scuze cititorilor noștri că cităm o probă din necuviințele lui poreclite literare. Urmează apoi scene intime din institutul de morală, în care autorul se rătăcește. Ei bine
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
era greu, impregnat de mirosul prezenței umane. Nu departe de el, cineva sforăia. înțelese că femeile pe care le auzea sporovăiau în dialect galo-roman și, ciulind urechea, auzi rostit numele lui Atila își aminti atunci de luptă: atacul hunilor în albia înghețată a râului, Mataurus în genunchi, în iarbă, cu abdomenul străpuns, cavalerul cu brâul verde, calul său negru, cu nările dilatate, sabia sclipitoare gata să lovească... Ce sfârșit avusese ciocnirea? Ce i se întâmplase? Era limpede că fusese rănit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ora unu vocea Începea să vorbească și bunica mea asculta iar: ― ȘI ACUM HAIDEȚI SĂ FACEM O COMPARAȚIE PSIHOLOGICĂ ÎNTRE RASA ALBĂ ȘI OAMENII ORIGINALI. OASELE ALBE, DIN PUNCT DE VEDERE ANATOMIC, SÎNT MAI FRAGILE. SÎNGELE ALB E MAI SUBȚIRE. ALBII AU CEL MULT O TREIME DIN FORȚA FIZICĂ A NEGRILOR. CINE POATE NEGA ASTA? CE VĂ SPUN DOVEZILE PE CARE LE-AȚI VĂZUT CU PROPRII VOȘTRI OCHI? Desdemona se opuse sonor. Ridiculiză declarațiile lui Fard. Dar pe măsură ce zilele treceau, Desdemona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintre discuții. Treaba lui era să asculte, să dea din cap, să umple paharele și să zâmbească. N-a spus nimic nici În 1943, când conversația de la bar a luat o Întorsătură urâtă. Într-o duminică din august negrii și albii s-au luat la pumni pe Belle Isle. ― Un negrotei a violat o femeie albă, a spus un client. Acum toți negroteii or să plătească. Stai să vezi. Până luni dimineața deja se pusese de o revoltă rasială. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu e nici vina părinților mei. Îmi pare rău, zise Diane, n-am vrut să iasă așa. Kitty voia să-și Înțeleagă prietena, dar Îi venea greu să creadă că Într-un oraș atât de cosmopolit precum Los Angelesul, unde albii reprezentau minoritatea, un ospătar dintr-un parc tematic putea crede că Diane n-ar fi În stare să acopere o notă de plată doar pentru că era negresă. Diane era o femeie Înaltă, solidă, lângă care Kitty se simțea uneori ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fel de vânătoare intuitivă a lucrurilor, când începi să ai „afinități“ și să știi ce se potrivește cu firea și pornirile tale mai secrete. După aceste două vârste, de acumulare și antrenament, începi să ai „făgaș“, cursul vieții tale prinde albie și are forță suficientă ca să cultive ea singură cultura. Aici, cultura începe să fie cultivată cu adevărat, irigată, simțită și mai ales „prășită“, curățată de buruieni, ca să facă loc pentru germenele creator, ca să devină fruct. Iar în final, din mulțimea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de Fier[130km] este localizat într-o zonă cu o constituție petrografică complexă. De la confluiența Nerei și Dunare și până la Baziaș valea este largă, după care se îngustează, pentru a se lărgi din nou în depresiunea Moldova Veche. Între Pescari-Alibeg albia are o lățime de doar 300-400m, pentru a se lărgi în depresiunea Liubcova, după care urmează strâmtura Berzasca-Greben caracterizată prin versantul românesc abrupt.Valea se lărgește dinou în aval 10 de Greben,iar apoi se îngustează în sectorul Cazanele Dunării
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
sfârșit. Orice este etern. Neisprăvirea în suferință a lucrurilor atinge calitatea veșniciei. Când n-ai fost niciodată pe aceeași treaptă cu viața: când mai mult, năpădindu-i marginile, când mai puțin, tîrîndu-te sub ea. Asemenea acelor râuri care n-au albie: căci inundă sau seacă. Ancorat în plus sau în minus, ești predestinat nefericirii, ca orice ființă smulsă din linia viețuirii. A fi e o stavilă pentru infinitul inimii. Este atât de misterios fenomenul prin care un om crește peste el
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
etc. Cred că astfel se creează un „lanț trofic” ce leagă secolele. Cititorul 152 inteligent va năzui mereu către puritatea izvoarelor, dar nu va putea renunța nici la plăcerea navigării pe întinderea liniștită, „atotcolectoare” a apelor de șes. Nu am albia mea personală pe cine știe ce văioagă ascunsă, dar exist și eu în clipocirea valului din fluviul ce se pierde în marea cea mare. Valul nu are identitate, pe când curgerea este realitate absolută. Se pare că în istoria culturii nu există nici o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
etc. Cred că astfel se creează un „lanț trofic” ce leagă secolele. Cititorul 152 inteligent va năzui mereu către puritatea izvoarelor, dar nu va putea renunța nici la plăcerea navigării pe întinderea liniștită, „atotcolectoare” a apelor de șes. Nu am albia mea personală pe cine știe ce văioagă ascunsă, dar exist și eu în clipocirea valului din fluviul ce se pierde în marea cea mare. Valul nu are identitate, pe când curgerea este realitate absolută. Se pare că în istoria culturii nu există nici o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
argument: deoarece guvernanții ereau liberali și tratați încă ca radicali roșii, aceștia nu se puteau bucura de simpatiile unui monarh autocrat. Deci Basarabia se pierdea fiindcă ereau la putere roșii; deci Basarabia ne-ar rămâne dacă ar veni la putere albii. Argumentul era prea copilăros pentru ca să prindă. Și n-a prins. Dar n-au trecut prea multe luni și partidul centrului a intrat în partidul liberal, prințul Ghica a ajuns președintele Senatului, iar, mai târziu, Vasile Boerescu ministru de Externe. Kogălniceanu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
înger plutitor și blând. Și în furtună te voi împodobi nebună, Cu nestemate pietre de cuvinte Cuprinsă-n dragostea divină te voi iubi în razele de lună sfinte. Te voi iubi pe țărmul unui ocean vrăjit Unde mi-e chipul albie de stele Și taine de nisip, în dragoste se pierd, Când de dorințe gândul adoarme istovit. Te voi iubi, grădina mea de timp, Și te strecor în ceasuri de lumină, Și-n ochii tăi presar un labirint Rămân ca o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Că vătafului nu-i păsa de școala negroteilor atâta vreme cât recolta de bumbac trebuia să ajungă în baloții din hambare înainte de a fi spulberată de vânturile dinspre Golf, precum s-a întâmplat de mai multe ori în anii din urmă, când albii au refuzat să iasă la muncă pentru salariul acela de mizerie sau al groazei, cum îl numeau. Nu numai de salariu era vorba, ci și despre munca aceea istovitoare de zi-lumină și despre condițiile nemaipomenit de grele în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
slèbiciune revenind în forțè, ridicând glasul, Patru cuvinte conteazè, numai patru, știai! fixându-mè cu privirea rètècitè, luptându-se cu câteva șuvițe țepoase de pèr, Am citit și biblia! Sè știi! Tu esti bèrbatul! Patru cuvinte! Ha! Ha! Haaa! arètându-și dinții albii și puternici, cu caninii ascuțiți că la fiare, Te cunosc! îmi face amenințètor cu degetul, glasul ei cu duritèți de piatrè izbindu-se în mine cu dementè ritmicitate, ridicându-se de pe banchetè, postându-se în fața mea, punându-și mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pas alergător, au ajuns cu bine. În curtea din jurul atelierului, un fel de baracă din lemn, tencuită prin interior, deasupra căreia se vedea de la distanță cum iese fumul pe coș, cele mai multe obiecte erau formate din doage, adică butoaie, ciubăre, donițe albii de spălat rufe ș. a. m. d. Strecurându-se printre ele, câteșitrei au intrat, în coșmelia destul de încăpătoare, aproape în același timp. Dau nas în nas cu un bătrânel sfrijit și uscat ca un ardei capia ce atârnă în fiece gospodărie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]