534 matches
-
dereticată de curînd, bine luminată și cu puține obiecte. Se aflau acolo niște eprubete Înșirate pe mai multe stative, ordonate, la rîndul lor, pe mai multe etajere și pregătite În orice moment să-și ofere prețiosul conținut, În vederea subtilelor operații alchimice ale raționamentului deductiv, care trebuia să-l conducă apoi la o decizie cît mai Înțeleaptă. Dar nu se grăbea. Contempla eprubetele acelea, care desigur Întruchipau chiar gîndurile lui, iar faptul că le vedea cu ochii minții, atribuindu le oarecum atitudini
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
întâmplător este aleasă metaforic tuberculoza, boala pieptului, ce te devorează pe dinăuntru, căci pieptul adăpostește deopotrivă și inima, centrul și organul iubirii. Tot el oferă și soluția vindecării prin explorarea subconștientului, eliberarea prin analiză. Analiza poate declanșa un proces invers, alchimic, de metamorfozare a bolii înapoi în recunoaștere, acceptare, eliberare, reactualizarea și demascarea sentimentului. Când nu mai poate fi însoțită de speranță, iubirea se concretizează sub forma obsesiei, psihozei și a depresiei; atunci survine și instalarea bolii. Ea se alimentează ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că bietul Darwin nu mai găsea veriga lanțului trofic al evoluției, undeva înmugureau încrengături, rase, soiuri cu totul ieșite din spirală, fiind nevoit să editeze Evoluția cu coperta Sfintei Scripturi! Da, existau șobolani Lunari, de soare, de copaci, de apă, alchimici, care transformau alimentele în melodie spirituală, industria vopselurilor, în imagini care miroseau a benzen și a eternitate. Decretul invoca stârpirea și pentru că șobolanii se înmulțeau mai abitir, iar cei din viitor se refugiau în număr mare în trecut. Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu vasele noastre muritoare. Aceasta pentru că, Mr. Moon îmi explicase cum altfel? zâmbind, că, spre sfârșitul săptămânii, se va arde lemn proaspăt de pin, a cărui cenușă, matsuhai, dacă avem noroc, va pluti, în rotiri de neprevăzut, în măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită langoare, cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se lase stăpâniți de el, lucru excelent, ce nu la aduce însă pacea sufletească. Le lipsește dimensiunea metafizică, religioasă, acea seninătate specială care a produs o carte precum Jurnalul fericirii, unde nonsensul istoric devine un vector al transfigurării și regenerării alchimice a sinelui. Este o umanitate ce se adaptează greu unor circumstanțe ilogice. Chiar și iubirea patetică dintre Hans și Martha este un fruct al nerăbdării: tânăra de douăzeci de ani nu crede că vor sosi vremuri mai bune și vrea
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
precizată, asemănătoare celei oferite de T.S. Eliot în finalul unui celebru poem. Merită urmărite, în sensul acesta, argumentele lingvistice cu care etimologiile savante ale lui Noica sunt retezate până la a deveni acceptabile. Sau bunul simț prin care sunt corijate calculele alchimice aplicate de Edgar Papu în ecuația romantismului.) Cum rămâne însă cu sinteza epică ? Trebuie spus că aici s-au arătat deficitari cei mai mulți dintre istoricii literaturii române. Manolescu însuși i-o impută indirect, alături de alte culpe accesorii, lui Negoițescu: Când, pe
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
cu spontană generozitate, să-i fim oaspeți și însoțitori de taină pe drumul ei către Dumnezeu. Distinsă anglistă, devotată și entuziastă profesoară universitară, dăruită eseistă și traducătoare, Luminița Niculescu și-a luat doctoratul în filologie cu o teză despre Metaforele alchimice în literatura Renașterii, teză susținută și publicată în America (1982), și a scris două cărți de meditație, Palmele îngerilor: 15 exerciții de smerenie româno-americană (1996) și Palmele oamenilor: minuni spuse și nespuse (2006). Prezentul volum de poeme se situează pe
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
de tânără să te facă s-o visezi cu ochii deschiși, dar deja conștientă că magnetismul pe care-l exercită provine tocmai din de-balansarea, din primejdioasa intensitate a ochilor ce privesc în jos: lentile inefabile prin care materia e, alchimic, transformată în spirit. Iar după această porție de sublim, mi-aș mai dori un singur lucru: să mă recompun, punct cu punct, ca personaj lenevind alături de doamnele esquises din splendidul tablou pointilist al lui Seurat, Un dimanche apres-midi a l
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
țină lecții de poezie cui/ firește submarinului singurul lor paj și ucenic vrăjitor/ cuminte submarinul îi privea sticlos prin ochelarii de scafandru/ sfios își nota în carnețel ceea ce fiecare dintre pretinșii poeți îi susura/ ca să-l prindă într-o formulă alchimică într-o capcană într-o menghină/ (...) ce mai tura-vura a început cel din urmă/ tu faci din poezie un fel de french cancan/ cu straturi suprapuse de fuste de țigancă o chestie barocă tenebroasă/ fiindcă îți ia mințile și le
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
intrînd în aceste nișe ale realului, ale timpului, pe care fiecare le făurește și care, din afară, nici nu se văd, nici nu contează și adeseori n-ascultă de codul comun". Fantezia atît de larg desfășurată țintind levitația, decorporalizarea, "tehnica" alchimică reprezintă, firește, o tentativă sublimată de adaptare a inadaptabilului. Un surogat de adaptare, am fi înclinați a aprecia. Dar fiind o eliberare din captivitatea inadaptării prin expresie, nu constituie oare o autenticitate? Cartea lui Gabriel Chifu e în felul acesta
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
așa cum este și de așteptat, doar privirea directă îl poate identifica și asuma pînă la capăt. Dacă ar fi să căutăm un registru în care această pictură s-ar putea înscrie și defini, acela ar fi de găsit în procesul alchimic al conversiei materiei în lumină. Iar Dorel Zaica, prin expoziția recent deschisă la Teatrul Național, sala Amfiteatru, împreună cu vreo cîțiva dintre copiii cu care lucrează an de an, acolo s-a și așezat: între materie și lumină.
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
că bea din două pahare. Paharul-poem al Biancăi Marcovici, așezat lângă dublul espresso, e pus în lumina bună: "Se poate întâmpla să reflecte curcubeul/ precum un acvariu"(Partea cea plină a paharului). Dar Espresso mai sugerează și esența (rezultatul prelucrării alchimice), iar prin analogie cu expresul-tren, fulgerătoarea trecere a existenței. Transferul se face brusc, e un scurt-circuit: " Niciodată nu mă pregătesc pentru tine/ spontan îți redau cum sunt cum/ uneori nu vreau să fiu,/ capăt forma ta nemăsurată/ închid ochii și-
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]
-
la temelia lui/ gândacii care îl tot rod/ vor avea și ei/ la ce să se închine". Armonia se instaurează prin repetarea unor imagini, metafore, simboluri (revin de mai multe ori drumul în formă de cruce, pata de lumină, cartierul alchimic etc.). Cuvintele sunt puține și clare, uneori poezia părăsește măsura și ordinea latină spre a cocheta (în linia practicată la noi și de Constantin Abăluță) cu picătura concentrată a unui hai-ku: Ťtomberonul de gunoi/ s-a așezat în poziția lotus
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
lui Dumnezeu în mitologia creștină. Apropiată colaboratoare a lui Braga, Ruxandra Cesereanu a abordat o tematica extrem-orientală - Grădină Paradisului la Șei Shōnagon și Akira Kurosawa, iar José Manuel Anes, de la Universidade Lusiada din Lisabona, a vorbit despre Flori în imaginarul alchimic. Spre onoarea să, profesorul portughez a avut gentilețea să-i salute pe participanții români, ca reprezentanți ai unei culturi ce l-a dat omenirii pe istoricul religiilor Mircea Eliade (care, între 1941- 44, locuise pe strada Elias Garcia, la câțiva
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
care exploatează / explorează aceeași sursă (criză umană „coapta” în lăuntrul Imperiului din Europa Centrală, la cumpăna dintre secolele XIX și XX), sunt diferite sub raport stilistic, dar complementare tematic. Și, mai departe, mergând către interpretarea subtilă a lumii prin „nodul alchimic”, după ce vom parcurge anumite pasaje din același Abaddón... („Un lant nesfârșit de inițiați, începând din antichitate până la dezintegrarea atomului. Newton aparține acestui lanț [...] De aici limbajul ambiguu al alchimiștilor. Simboluri pentru inițiați.” - v. mai multe în studiul Ernesto Sábato: El
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
trăit cu ochii deschiși, existența pisicii devine mărturia - prima și ultima - a felului în care se naște poemul. Eustache e doar un alt nume al inspirației poetice, o trompă metafizică prin care cuvintele se metamorfozează în versuri, printr-un proces alchimic ce vizează necesitatea separației genurilor - legătura dintre cuvinte și alfabet dovedindu-se una mistică și primejdioasă: „ne asurzește pe toți// când își curăță instrumentul/ din muștiuc în loc de salivă// sar niște litere mici/ ca puricii/ și de neînțeles// - am jucat totul
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
și simplu un îndrăgostit onest, de o eleganță pusă în lumină de mici gesturi protectoare, de înțelegerea sa pentru crizele succesive ale miresei care încalcă rând pe rând fiecare protocol al unei societăți nu atât sofisticate cât conservatoare. Căsătoria reprezintă alchimic o conjuctio în care două dimensiuni se contopesc sub semnul unei bona fides. Cele două „planete”, Justine și Michael, se ating pentru a se despărți, conjucția lor are un caracter distructiv așa cum apropierea celor două planete, Melancholia și Terra, va
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
s-au păstrat, până la un punct, două exemplare, unul scris cu cerneală otrăvitoare, pierit în cele din urmă.) Dicționarul este alcătuit din biografiile concentrate ale unor personaje care își extrag viața din legende, snoave, pilde, basme, fabule, parabole, alegorii, texte alchimice, ezoterice, după o structură de povestire-marsupiu, istorisirile completându-se și putând oricând fi nuanțate, fiindcă oferta ^^^ suculentă este inter disciplinară: istorie, folclor, arheologie, mistică, alchimie, literatură, toate asezonate ca un cocteil Molotov (balcanic-sârbesc) care dinamitează ideea de roman. Milorad Pavic
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
mai consacrați vânători de vise. Visații înșiși ajungeau să se viseze între ei, datorită unor rețele speciale de comunicare onirică - pentru vânătorii de vise aceste cupluri erau benefice, întrucât astfel izbuteau să intre în contact cu fărâme dintr-un Adam alchimic. În visele lor, visătorii combinau literele ca să ajungă la structura acestei făpturi primordiale, adamice. Relația dintre visații care se visează reciproc este terifiantă, însă, întrucât atunci când unul dintre partenerii onirici murea, implicit pierea și celălalt. Uneori, visătorii ajung să viseze
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
de a „a fi inconștient pe moarte” e demontată cuvânt cu cuvânt, scenă cu scenă. Directețea experienței cere abilități estetice speciale, instrumentele scriitorului sunt obligate la o rafinare mai puțin obișnuită, se lucrează cu precizie chirurgicală și exactitate a proporțiilor alchimică. Din cea mai cutremurătoare și singuratică împrejurare biografică („nimic mai greu decât singurătatea de sânge” - M.C.) este extrasă esența general-umanului, fără a eluda vreun detaliu personal, intim. În spital („aici în orice pat moartea își face-ncercarea“) afli despre „nebănuitele
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
Intervențiile Colocviului au fost interesante, diverse, ele au dovedit că romancierii au reflectat și reflectează asupra facerii romanului. Altfel, știm cu toții că știința de a elabora un roman nu garantează reușita. Dincolo de reguli, în athanorul fiecărui roman se află ingrediente alchimice misterioase, uneori necunoscute chiar și autorului. Cel care sapă după ele, cu rezultate fructuoase sau mai puțin relevante - ați ghicit, firește! - este tot pârdalnicul de critic literar. Juriul de decernare a premiilor Colocviului a fost alcătuit din Nicolae Manolescu (președinte
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
aici, unele frumoase, sunt crescute, aflăm, direct din mormântul fetiței pentru care se dăduse Clovny peste cap la început.) Aici, cultura nu-i mai aduce prejudicii autoarei. Cele trei etape prin care trec poemele, albă, neagră și roșie, corespunzând stărilor alchimice, dovedesc nu doar un rafinament de suprafață, ci și un instinct poetic real. Dragostea și moartea coabitează inspirat și se privesc în ochi cu acuitate. Ultime sonete, ca la Voiculescu, de două ori închipuite însă, sunt și cele ale Iuliei
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
o cultură în care înclinația spre taine a fost sufocată de goana după întîmplări senzaționale. Teza de doctorat a lui Radu Drăgan este o astfel de incursiune în obscurități încărcate cu delicii ezoterice. La prima vedere, tema n-are nimic alchimic în ea: spațiul. Ce găsim însă în volum e prelucrarea ezoterică a unei teme filozofice. Așadar, peste o problemă speculativă se lasă un ochi alchimic, autorii asupra cărora se oprește exegetul nefiind de găsit într-o istorie a filozofiei tradiționale
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
de incursiune în obscurități încărcate cu delicii ezoterice. La prima vedere, tema n-are nimic alchimic în ea: spațiul. Ce găsim însă în volum e prelucrarea ezoterică a unei teme filozofice. Așadar, peste o problemă speculativă se lasă un ochi alchimic, autorii asupra cărora se oprește exegetul nefiind de găsit într-o istorie a filozofiei tradiționale: Heinrich Khunrath, Daniel Stolcius, Raymond Lulle, Robert Fludd, Tycho Brahe, Michael Maier, David Planiscampy sau Anibel Barlet. Mai mult, din volum ne întîmpină o suită
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
se substituie creatorului, uzurpîndu-i virtuțile zămislitoare. În locul pietrei magice, alchimistul ne pune pe tipsie o îngăimare silnică de formule în doi peri, pe care le rostește apoi cu un ton arcanic, de tenebre cețoase. 2) Nu poți comenta un text alchimic dacă nu ești complicele lui, așezîndu-te într-o minimă afinitate cu orizontul problemelor, iar Radu Drăgan are această afinitate. Nu e vorba de a împărtăși premisele alchimiștilor, ci de a le împrumuta candoarea viziunii romantice, credința că în intimitatea materiei
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]