409 matches
-
Perigeu ca turbat se repezi către Geea. O cuprinse în brațe sărutând-o sălbatic. Geea nu se împotrivi și nici nu-i răspunse îmbrățișării. Repeta cuprinsă de spaimă. O, nu stăpâne. O, nu stăpâne... lăsându-se dusă în brațe în alcovul imens. Nu se putea împotrivi forței. În patul unduind de mătăsuri abia putu să scoată un geamăt. Se înăbușea. Ceva nou, nedefinit, începu să-i învăluie trupul. Simțea din ce în ce mai puțin brațele stăpânului său. O moleșeală stranie-i cuprindea vârful degetelor
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
liliac, alegorie a viciului. Această reprezentare celebrativă, dragă stăpânilor casei, este, de asemenea, un exemplu de maturitate artistică a lui Tiepolo, puternic influențat de modelele lui Veronese. Carpoforo Mazzetti, elev al altui artist ticinez, Abbondio Stazio, a decorat cu stuc alcovul în stil rocaille. Decorațiunile pornesc din deschiderea centrală în care este plasat patul, se ramifică pe ambele părți pentru a ajunge la ușile împodobite cu oglinzi. Deasupra lor, creasta și îngerii purtărori de scut domină camera. Mazzetti a lucrat, de
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
coridorul secret din "Pasajul Borgo" dintre Vatican și fortificația învecinată Castelul Sant'Angelo, pentru a scăpa cu viață la invazia trupelor lui Carol al VIII-lea al Franței. Istoria papei Alexandru al VI-lea a reținut mai mult poveștile de alcov - nu puține reale. E cunoscut pentru orgiile pe care le-a organizat, în special unu din 1501, intitulat "Turnirul Curvelor", în care 50 de dansatoare se dezbrăcau în jurul mesei la care se afla papa și familia sa. Aceștia aruncau cu
Papa Alexandru al VI-lea () [Corola-website/Science/305437_a_306766]
-
Pe malurile Senei”, difuzată și redifuzată la Radio România Muzical. Dan Iagnov a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor. Pe ultimul disc, scos în anul 2010 și intitulat „Dan Iagnov cântece de alcov (nostalgii pariziene)”, compozitorul își exprimă gândurile cele mai tainice care i-au ghidat întreaga activitate componistică: S-a născut la 6 februarie 1935 la București și a murit la 19 februarie 2012 în București. Numele lui adevărat este "Dan Ion
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
Iagnov”, dar de data aceasta melodiile au fost compuse pentru actorul Florin Piersic. Într-un interviu dat revistei Felicia actorul spunea: Versurile sunt scrise de Andreea Andrei. Ultimul album de autor apărut în 2010 este intitulat “Dan Iagnov cântece de alcov (nostalgii pariziene)”. Despre acest album compozitorul declară în “Credo” (din album): Textele celor mai multe melodii sunt scrise de talentata și rafinata Andreea Andrei cu care Dan Iagnov a avut o colaborare aproape magică. TVR1 - "Când vine seara - Dan Iagnov cu invitații
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
două cântece amintite mai sus. Criticul muzical, doamna Daniela Caraman Fotea, într-un articol, ne dă imaginea cea mai complexa despre compozitorul Dan Iagnov: O mărturisire de credință a compozitorului, o găsim pe ultimul lui disc: “Dan Iagnov, muzică de alcov (nostalgii pariziene)”, in Credo: Dan Iagnov a părăsit această lume în dimineața zilei de 19 februarie 2012. Este înmormântat la Cimitirul Bellu Catolic, București, cimitir unde-și doarme somnul de veci și compozitorul Florin Bogardo, un alt mare romantic al
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
Ladoși, cea care îi cântă cele mai multe melodii, a elogiat memoria acestui romantic compozitor. Fundalul muzical, ce a însoțit alocuțiunea Sandei Ladoși a fost melodia „Mon amour chou-chou”, melodie care se găsește pe ultimul CD al autorului „Dan Iagnov Cântece de alcov, (Nostalgii pariziene)”. Sanda Ladoși a cântat „O noapte cu tine” compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei iar Florin Piersic a cântat „O poveste de o zi” compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei. Cu această ocazie Ovidiu Komornyik i-a înmânat
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
Komornyik prin intermediul Casei de producție OVO MUSIC i-a realizat compozitorului Dan Iagnov trei din discurile de autor: „Best of Dan Iagnov” 2006, „Florin Piersic Hoinărind printre amintiri în lumea muzicii lui Dan Iagnov” 2009 și „Dan Iagnov Cântece de alcov (Nostalgii pariziene)” 2010. In anul 2013 Dr. Brițchi Iulia Mirela editează un CD, intitulat „Și gândurile plâng...și lacrimile dor - Dan Iagnov”, la Casa de Discuri OVO MUSIC, condusă de Ovidiu Komornyik. Acest CD este un omagiu adus compozitorului Dan
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
planul multora din evenimentele majore ale țării în anii care au urmat. Sub pana lui Ivor Porter, acestea scot în evidență, fără accente de ton cancanier, reacții ilustrând psihologia caracterelor, momente de zbucium în dragoste, intrigi de culise, drame de alcov și încercări de a li se găsi remediu, jocuri politice pornite din vindictă personală și altele asemenea lor, ilustrând, la unii și la alții, manifestări ale voinței de putere. Suntem aici, cu Ivor Porter, în plină istorie secretă. E vorba
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
la moarte sub acuzația că și-ar fi otrăvit o mătușă, a trimis tuturor scrisori disperate pînă în ziua execuției. Opera sa, fără să fie lipsită de manierismul epocii, se remarcă prin cultul iubirii, poetul scriind o poezie languroasă, de alcov, cu oftaturi artistice. Elogiază femeia, chinurile fericite ale dragostei, jurămintele, ca un adevărat profesionist al iubirii. Femeia trădătoare este mustrată cu o cochetă alintare din partea poetului, care stăpînește stilul de conversație erotică, cu imputări voalate, tachinări și amenințări. Într-o
Alecu Văcărescu () [Corola-website/Science/308775_a_310104]
-
se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare, fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala, fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină, fie că este
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
să fie un mare învățat. Cărțile însemnau o priveliște rară pentru Hiyoshi. Privind în jur, mai remarcă și alte câteva lucruri: între bârnele orizontale ale construcției era suspendată o lance fină, iar o muschetă stătea rezemată de perete, într-un alcov. În sfârșit, omul intră în cameră și se așeză tăcut la birou. Rezemându-și bărbia pe mâini, îl privi fix pe Hiyoshi, ca și cum s-ar fi concentrat asupra unor ideograme chinezești dintr-o carte. — Bună ziua. — Sunt vânzător de ace, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
deranjați, spuse Hideyoshi, sărind în grabă de pe spinarea vacii. După ce intră, fu lăsat singur într-o cameră. Clipocitul apei îi curăța urechile. Banbușii atinși de vând se loveau de fereastră. Părea într-adevăr un refugiu liniștit în munți. Într-un alcov cu pereți grosolani de lut și stâlpi din lemn de brad era agățat un sul pe care un preot Zen scrisese ideograma chinezească a cuvântului „vis”. „Cum poate sta aici fără să moară de pilctiseală?” se întrebă Hideyoshi, minunându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și impozante. Făcând plecăciuni din mers, Hanbei ocoli și se urcă pe verandă, unde introduse o singură crizantemă albă într-o vază de flori tăiată dintr-o bucată de bambus. Se așeză umil lângă Hideyoshi, punând vasul de bambus în alcov. Hideyoshi înțelese: deși patul de boală fusese înlăturat, Hanbei se temea ca mirosul de doctorii și de mucegai din odaie să nu rămână în aer și, în loc de tămâie, încerca să împrospăteze aerul cu parfumul acelei flori. — Nu mă deranjează deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai tare și inima i se umplea de un monolog tăcut. Cuvintele erau ca niște clăbuci înălțându-se printr-o apă fetidă. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s de nici un folos! Mitsuhide întinse mâna spre vaza mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el servitorilor. Ridică vaza deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care nu era cauzată de plasa verde, nici de pâlpâirile luminii, ci reflecta o emoție din adâncul sufletului. Mitsuharu știa, aproape intuitiv, că mi pregătise un plan de rezervă, pentru a-l folosi dacă i se împotrivea. În colțul unui alcov mare, dincolo de plasa pentru țânțari, se afla o nișă secretă, ascunsă în perete, unde putea aștepta un om înarmat. Scamele aurii de pe suprafața ușii camuflate sclipeau amenințător, parcă licărind cu setea de sânge a unui asasin nevăzut. La dreapta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și panourile culisante fuseseră aruncate în hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se învăpăiau dens și rapid, arzând cu flăcări strălucitoare ca ale unei fânețe. Dar în micile cămăruțe și alcovuri era întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de fum, diversele coridoare nici măcar nu se puteau distinge. Ranmaru, care stătea rezemat greoi de ușa din lemn de cedru a camerei pe care o păzea, se îndreptă încet. Cu o lance plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vorbea cineva. De cum intrase în cameră, simțise - mai mult chiar și decât dogoarea care-l înconjura din toate cele patru laturi - o sete arzătoare. Aproape se prăbuși, când se așeză în centrul odăii, dar se răzgândi repede și merse spre alcovul puțin mai înălțat. În fond, suprafața de jos le era rezervată în mod normal vasalilor. Își imagină o ceașcă de apă curgându-i pe gât și, pentru un moment, făcu un efort de a-și amplasa spiritul la loc sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fața în jos pe podea, îmbrățișând un șuvoi de sânge proaspăt. Ranmaru scoase ușile unui dulap scund și le depuse peste corpul neînsuflețit al lui Nobunaga, ca și cum ar fi alcătuit un sicriu. Închizând liniștit ușa la loc, se îndepărtă de alcov. Apucă spada cea scurtă cu care s-ar fi putut să-și facă și el seppuku, dar ochii strălucitori îi rămaseră ațintiți spre trupul fără viață al lui Nirasaki până când camera se mistui în flăcări. * * * În primele trei zile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
gradul de mareșal în noiembrie 1918. Pétain nu s-a căsătorit decât după război. Despre el au circulat zvonuri că ar fi fost un afemeiat, iar, în momentul declanșării bătăliei de la Verdun, ar fi fost adus pe front direct din alcovul uneia dintre multele sale amante. După război, Pétain s-a căsătorit cu o veche iubită, Madame Hardon, care a rămas alături de el până la sfârșitul vieții. La sfârșitul războiului a fost încurajat să intre în politică, dar a preferat să rămână
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
lui Tippit nu au putut fiind identificate ca fiind din revolverul lui Oswald deoarece erau prea deteriorate pentru a se trage concluzii. Johnny Brewer, managerul unui magazin de pantofi, a declarat că l-a văzut pe Oswald „ghemuindu-se” pe alcovul de la intrarea în magazinul său. Suspicios de activitatea sa, Brewer l-a urmărit pe Oswald cum a mers în continuare pe stradă și a intrat în clădirea Texas Theatre din apropiere fără să plătească. A alertat vânzătorul de bilete, care
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
teoretice în materie de cultură românească.. Îl puteai întreba orice, de la amănunte politice rătăcite în arhivele interbelice (,Cine era ministrul de interne în 1922?") și pînă la cancanurile cu iz indiscret, a căror îndrăzneală amenința să rănească intimitatea vieții de alcov a personalităților de odinioară. Zigu Ornea știa tot și răspundea fără șovăire, iar atunci cînd avea el însuși îndoieli în privința temeiniciei unei informații, nu întîzia să o verifice spre a-ți confirma dacă a avut sau nu dreptate. Și toate
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
micul dormitor pe care Harry i-l oferise În apartamentul său. Se afla la un nivel separat și era foarte intim. Ea avea acum treisprezece ani. O fată are nevoie de intimitate. Camera avea un pat construit sub formă de alcov cu ferestre rotunde pe trei părți, și, când se uita spre apele din golf, Își imagina că se află Într-o barcă zburătoare. Exista de asemenea o ușă scundă care dădea spre un balcon Închis cu sticlă cu vedere spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spre a termina lucrarea. El așteptă un timp oarecare, însă valetul Zaharia Constantinovici, neliniștindu-se că n-aude nici un zgomot în cameră, deschise în fine ușa. El văzu cu spaimă pe împărăteasa răsturnată între cele două uși ce conduceau din alcovul său spre garderobă. Ea era deja fără cunoștință și fără mișcare. Alergară la favoritul, care locuia dedesubt; fură chemați medici, tumultul și consternațiunea se răspândiră în toată casa. Întinseră o saltea aproape de fereastră și o culcară acolo; [î ]i lăsară
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
O mână gingașă. Iubitoare. Oare a dispărut mâna aceea pentru totdeauna? Mâna stângă nu era chiar atât de umflată. Îmi era cumplit de greu să o privesc pe mama. Mi-am întors privirile spre un coș cu flori din colțul alcovului. Mă podideau lacrimile. Incapabilă să mai suport, m-am ridicat brusc și am dat fuga la bucătărie. Naoji mânca un ou fiert moale. Când i se întâmpla să mai dea și pe acasă, își petrecea noaptea la Osaki. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]