1,931 matches
-
basmului. Pe scenă vor evolua membri ai Studioului de Teatru „Cutia Pandorei“, Romulus Radu și Cristina Romândașu Prelipcianu, soliști de balet ai Operei Române din Timișoara, Ansamblul „Doina Timișului“ de la Casa Studenților și Corala „Contrast“. Spectacolul este conceput ca o alegorie a confruntării dintre bine și rău, finalizată printr-o tradițională... nuntă cu dar. Numai că „darurile“ vor fi, de fapt, obiectele de artă realizate de pictori, sculptori și de artiști populari licitate în cadrul acestei manifestări. Suma obținută este destinată proiectelor
Agenda2004-25-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282557_a_283886]
-
nimicirea iluziilor poetice afișate de Cicerone Teodorescu, într-un moment cînd căzuse la patimă formelor fixe, lapidare; spre a duce ridiculizarea ermetismului de opereta pînă în pînzele albe, Călinescu a recurs la lirica veche și modernă (chiar Trakl) demontînd inepția alegoriei din plinul de sine "Rondel al dopului isteț". A omite asemenea scene memorabile, cu impact de durată, și a-i atribui lui Călinescu, în absolut, o pactizare inconditionată, servila, înseamnă a ignora alt adevăr al epocii; simplă prezenta a lui
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
ai ei, a determinat direcții interesante de cercetare în postmodernism. Pentru o aducere a arhitecturii în peisajul contemporan de gîndire, chiar pentru un fel de popularizare a ei (dar una foarte sofisticată și subtilă totodată) pledează indirect Françoise Choay în Alegoria patrimoniului, o carte tradusă în limba română de un arhitect rafinat și erudit, Kazmer Kovacs, la editură Uniunii Arhitecților din România, Simetria. Este o carte strălucită, demnă de a fi citită de două categorii de intelectuali, din două tipuri diferite
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
secole, a acestor două grile de percepere a trecutului, a dus la importante consecințe în felul de a concepe arhitectură și totodată istoria artei. La o anume definire a granițelor disciplinare, o circumscriere a metodelor și a obiectelor de studiu. Alegoria patrimoniului analizează aceste consecințe pornind dinspre arhitectură și istoria artei. Dar ce interesant ar fi, cred eu, si un studiu care să refacă, invers, binomul Petrarca-Brunelleschi: adică cercetînd felul în care vizualul a determinat anumite modificări de imaginar în concepția
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
consecințe pornind dinspre arhitectură și istoria artei. Dar ce interesant ar fi, cred eu, si un studiu care să refacă, invers, binomul Petrarca-Brunelleschi: adică cercetînd felul în care vizualul a determinat anumite modificări de imaginar în concepția literară. Françoise Choay, Alegoria patrimoniului, traducere de Kazmer Kovacs, Uniunea Arhitecților din România, Editura Simetria, București, 1998, 297 pagini, preț nemenționat.
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
interzisă subiectului (eului), ea era imposibilă, nerealizată. Gestul autorului adaugă acestui text scris la persoana întîi o macabră garanție a autenticității, a identității dintre eul narator și eul auctorial, transformîndu-l într-o confesiune cu implicații tragice, dincolo de orice metaforă, dincolo de alegoria (atît de șocantă pentru oricare cititor format în spațiul logocentric de tip european) Logosului absent la Cina de taină a unei noi Sfinte Familii (mamă, tată, copil-narator). Gestul autorului, după apariția cărții, hrănește (ca o "pîine") tăcerea noastră, a tuturora
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
sugerează (alături de punctajul leitmotivic) subtilități muzicale, dincolo de aparențele fluxului confesiunii, este a cinei: mama servește mîncarea, tatăl s-a întors din mina unde lucrează, copilul este între ei. Prima conotație - facilitată și de accentul pus asupra perechii "tăcere-vorbire" - trimite la alegoria Sfintei Familii. O atare lectură se vede întărită apoi de multe alte detalii: familia este străină prin părțile locului, mama este prezența covîrșitoare (chiar atunci cînd trăiește ca "absență": refugiindu-se în boală, în ursuzenie, în nefericire), tatăl este lucrătorul
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
cît al pietrei, cît al tăcerii - iar nu harul. O Sfîntă Familie rescrisă invers, damnată. Blasfemie, textul lui Pasquali se vrea asta, contînd probabil și pe implicațiile contextuale mai dificil de sesizat de către un cititor străin, însă: pentru că o asemenea alegorie, atribuită imaginației unui narator-copil, născut din părinți italieni (catolici?), crescut în Valais (unde catolicii sunt "puri și duri"), primește o dimensiune violentă, suplimentară. Blasfemia dintîi, cea care marchează destinul naratorului ca și textul cărții, este fraza de deschidere, leitmotivul mamei
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
de semnificații pînă la a ignora prezența implicită a cititorului, esențială într-o povestire. O chestiune de ton, de inflexiune a stilului, poate. Dar una fundamentală. Aș împărți povestirile incluse în acest volum în cîteva categorii: cea a parabolelor și alegoriilor, din care fac parte "Familia Adam", "Amandine sau cele două grădini" sau "Giulgiurile Veronicăi", cea a anecdotei-pildă, succintă și ironică, precum "Mătușa Crăciun", apoi cea a nuvelei elaborate, cu evoluție spectaculoasă și minuțios construită, "Cocoșul sălbatic", "Tristan Vox", sau "Refugiul
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
social la cel individual, influențată de experiențele epice de la Joice la noul român. O proza autoreferentială. Românul se povestește și se analizează plin de spirit și de ironie. Criticii vremii o numesc textualism. Se pune accentul pe concret, existențial și alegorie socială" etc. O senzație de rătăcire în timp i-o mai provoacă lectorului și scurtele descrieri sau portretele eroilor, romanțioase și cu un iz pașoptist: "(...) Alex observa la o masă alăturată o tânără cu părul căzut pe umeri că o
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
Citeam de mult, într-o noapte a anului 1991, o carte fascinantă, desfigurata de nenumărate greșeli de tipar, apărută la o editură din Ploiești: era Cutia de ghete a lui Titus Popovici. O citeam la acea vreme, ca pe o alegorie monstruoasa a unui ev întunecat din care abia ieșisem. Am acum sub ochi aceeași carte, căreia Editură "Mașină de scris" i-a redat distincția grafică, într-o ediție revizuită de autor înaintea tragicului sau sfârșit din decembrie 1994. Aș spune
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
zgomot de fond", împrumutînd doar "vocea", doar "idiolectul" sau personajelor care apar și dispar odată cu fiecare an al veacului, aidoma păpușilor ce se rotesc la schimbarea orelor, în vechile turnuri medievale cu ceas. Spre deosebire de aceste păpuși mecanice care șunt pure alegorii, personajele lui Günter Grass șunt oameni de rînd implicați fiecare în felul lui într-un eveniment istoric memorabil: un soldat german care în 1900 participa la înnăbusirea asa-umitei "răscoale a boxerilor" din Chină, un vechi activist de stînga 68-ist
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
mediu a evitat altele „fatale”, până la subiectul, dar pictorii din nudurile de o simplitate Renaștere l-au reintrodus surprinzătoare; nuduri curajos. Evident, s-au servit inocente și nuduri pasionale, de pretexte mitologice, de nuduri timide și nuduri scene biblice, de alegorii. Au îndrăznețe... De la nașterea pătruns și în pictura imaculată a Afroditei lui religioasă, nuditatea Botticelli la nudurile senzuale Nud este denumit genul de reprezentând imaginea pictate de Titian și Giorgione, pictură care reprezintă un purității. la nudul total al lui
Nudul Omagiul frumuseţii feminine. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_82]
-
în nuanțe de o delicatețe extremă. Această delicatețe a nuanțelor, nostalgice sau jucăușe, a fost evidențiată și de montarea lui Miriam Răducanu. Dar această fluiditate poate înșela la prima vedere, căci ideile sunt de adâncime: de la căutarea lui Adonai în Alegorie, unul dintre numele date lui Dumnezeu, nenumit niciodată direct în mozaism, până la supliciul lui Ioan Vodă sfâșiat de cămile, în Bocetul lui Ioan Vodă, Armanul, sau în visul-coșmar al ciobanului mioritic, în Alei! Miriam Răducanu a prins foarte bine tocmai
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
la 140.000 - 150.000 de euro, datorită calităților artistice intrinseci și rarității unei asemenea piese pe piața de artă. ”Pescarul și muza” a lui Tonitza este un tablou din două picturi în guașă ce compun un diptic pe tema alegoriei pescarului, gen mai puțin cunoscut în opera lui Tonitza, care se distinge prin dimensiunea sa decorativă. Datat 1934, tabloul este estimat la 12.500 - 20.000 de euro. În “Cusătoreasa”, Vermont elimină orice efect decorativ și introduce în prim-plan
"Maeştri ai picturii româneşti” la Muzeul Brukenthal by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21986_a_23311]
-
Dezumanizare", „Inutilitatea forței", „Alter ego" care compun în ansamblul lor o viziune universală și, în acelas timp, unica. Analogiile și aspectele ambivalente servesc creatia intuitiva și logica a lui Baruch Elron. Conceptul spatiului și timpului variază spectaculos într-o nesfârșită alegorie. Temele sunt generoase, pictorul refuză prototipurile. Arta sa este rafinată, nu putem să nu remarcăm maiestria, echilibrul, spiritualitatea, imaginația surprinzătoare. Elron crează posibilul din imposibil. Imaginile sunt suspendate în ireal. Pictura sa este fantastică-surrealistă. Unul dintre admiratorii săi ieșeni, poetul
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
zodiac, birjar! Iubirea și Orientul". Semnalăm poeme gen "Cu 10.004", "Vilegiatura", "Apologia", ș.a. Cităm din ultimul, două secvențe, semnificative pentru modul de a opera al poetului, între procesul-verbal al cotidianității și procesarea acesteia, ridicarea biograficului și anecdoticului la puterea alegoriei filosofice: "Pahare, discuri, furculițe, șervețele, flori, casete/ foi de salată reflectorizante/ toate ne-așteaptă în perfectă ordine,/ gata să ne umilească/ iar conversația sare direct/ la noile cupluri printre cunoștințele comune/ prietena mea ia o poziție/ prin care să reproducă
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
se nasc și coexistă în imaginarul secolului XVII. Abordarea tematică, în capitole consacrate imaginarului religios, politic și privat, încearcă să releve acea impresie de unitate estetică și chiar de virtuală coerență pe care o dă arta clasică. În imaginarul clasic, alegorie a depărtării, Toma Pavel încearcă o definiție simultană a condiției umane și a reprezentării sale. Toma Pavel, Arta îndepărtării (eseu despre imaginația clasică), Editura Nemira, 1999, 304 p.
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
asumîndu-și christic o vinovăție generică. Vezi sărutul apăsat dat criminalului: milostivenia lui Dumnezeu pentru om și a omului pentru Dumnezeu. Interesat nu de realitate, ci de adevăr, Dumont lucrează cu neprofesioniști din orășelul său natal din Flandra, unde-și localizează alegoriile. Dogme autoimpuse Întrebîndu-l cum se plasează față de Dogma '95, Bruno Dumont mi-a răspuns că apreciază foarte mult direcția inițiată de cineaștii danezi și acceptă că există similitudini cu demersul său inițial. Petrecerea (Danemarca, 1998) lui Thomas Vinterberg (cu o
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
Serii de asasinate dau senzația că vine, în sfârșit, modelarea constructivă a cetățenilor. Nu este așa. Autorul simte că e în dilemă; ca să nu își renege spusele lasă loc pentru diverse soluții. E dovada că nu are vocația cosmetizării. Radicalitatea alegoriei anticeaușiste caracterizează întregul text. Fără a dispune încă de o amplă claviatură, Alexandru Ecovoiu știe să degajeze sensuri grave din tabloul dereglării umanului și delirului de putere.
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
Astfel, am înțeles, de pildă, că Steinbeck era mult mai puțin metafizic decît credeam (acel "drugstore" în care se vînd de la agrafe de păr, măsline, cauciucuri de bicicletă, sandwich-uri și coca-cola pînă la Biblie - și care mi se părea o alegorie a Arcei lui Noe! -, mi-am dat seama că există efectiv în orice orășel...) Pe de altă parte, am văzut sub o altă lumină subtilitatea umorului lui Mark Twain sau profunzimea analitică a lui Faulkner, alegorismul lui Updike. Mă întreb
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
trăim, și restul populației, pe de altă parte, care păstrează o tradiție răsăriteano-balcanică." Dublu învingător avea să fie Mecano - exercițiu de imagine al lui Daniel Șerbănică, regizat împreună cu Florin Șerban și Cristian Nemescu: premiul de popularitate și premiul criticii răsplătind alegoria industriei falimentare ce rezidă într-o unică piuliță! Secondat de harnicul scenarist Tudor Voican, același Cristian Nemescu a mai agonisit ceva premii și cu Mihai și Cristina - life stories producție tot UNATC, traductibilă și prin sintagma "lungul grum al dorinței
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
Ca și în cazul apolitismului, Judt consideră că tocmai faptul de a nu moraliza pe tema nenorocirii și lipsei de rezistență a oamenilor reprezintă o calitate a romanului. Banalitatea răului de care a vorbit Hannah Arendt este ilustrată perfect în alegoria camusiană de acum cincizeci și cinci de ani. Secolul 21 și Nietzsche Un sextuplu număr pe ianuarie-iunie 2001 inaugurează o nouă-veche publicație: Secolul 20 devine Secolul 21. Un cuvînt editorial al directorului publicației ne informează cu privire la necesara metamorfoză din titlu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
momentele ori criticându-și propriul edificiu ficțional, își provoacă cititorul la coparticipare, face considerații eseistice asupra istoriei în același spirit filosofic relativizant și vesel apocaliptic. Ca atmosferă, cartea amintește pe alocuri de Borges, notabil într-o minunată găselniță imaginativă, o alegorie a morții și sfârșitului, este vorba de misterioasa "pierdere" a câte unei camere din palatul baroc al celor trei mame. Dintre sursele epicului: pulp fiction, senzaționalul din ziare. În general libertatea fanteziei, ficțiunea sunt salvatoare și s-ar putea considera
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
de M.E. În principiu, autorul nu pare să accepte ideea utilității unei lecturi construită pe coduri, chei sau cifruri literare. Comentînd o sugestie a lui I.P. Culianu, conform căreia, în povestirea Un om mare, protagonsitul, pe nume Cucoaneș, este o alegorie pentru Corneliu Zelea Codreanu, M.C. scrie: Întrebarea care se pune imediat e: cu ce se alege "inițiatul" sau cel care a căpătat acces la secret? Mesajul codat - într-un text de fapt supracodat, în sensul că folosește simultan mai multe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]