839 matches
-
mine, ca și pe alții ca mine, de cele mai frumoase amintiri, încorporând în sufletele multora tristețea, ura și disprețul. Parcă mai ieri au fost acele clipe fericite când ne întorceam seara de la câmp în vârful carului ce se legăna alene tras de două văcuțe, una porumbă pe care o chema Dumana, ce era înjugată în partea de către om, iar pe cealaltă o chema Florica și era înjugată în partea dreaptă, adică în brazdă. Pe Florica o avea tata de la Hanganu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
gândit, întotdeauna, în probleme și soluții. În dualități. Ce se întâmplă însă dacă problema și soluția se confundă? Ce se întâmplă dacă răspunsul generează, la rândul lui, haos? Subversiv, documentul „alx“ stă nemișcat, amorțit, aparent cuminte în inima stick-ului, dormitând alene în timp ce David iese de la metrou, închide iPOD ul, deschide cu greutate ușa unui bloc, ia liftul până la etajul cinci, sună la apartamentul 20, vorbește cu o doamnă fără vârstă care-i dă imediat o cheie. Grav. Solemn, aproape. David e
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
clară. O clipă, doar o clipă, ochii cercetează chipul unui bătrân foarte singur, după care valetul de pe Thule testează, din nou, cu vârful ară tătorului, temperatura fierului de călcat și își reia bodogănitul unui guler de cămașă refractar. Ceaiul aburește alene într-un ibric chinezesc de porțelan. Cabina se umple de zgomotele cunoscute pe care ei doi le împart, deja, de aproape o veșnicie. Din cămașă ies aburi gemeni celor din ibric, pe care-i în tâlnesc la exact două degete
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că e din nou mic. Nu covârșitoare. Dimpotrivă. Așa. Ca o apă caldă, care țârâie. Țârâie liniștitor. Conștiința faptului că are barbă. David nu a avut barbă niciodată. Never say never, nu? Mama lui, în vis, cu degetele trecându-i alene prin păr și cu zâmbetul acela care alungase, odată, cu mulți ani în urmă, poate în alt timp, poate într-o halucinație, poate într-o pană universală de curent neuronal, toate, dar absolut toate coșmarurile. 46. Anonim Același gazpacho în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de catacombe, versuri scrise în greacă, desene cu păsări și plante cât să umple o lume, ingrediente de poțiuni vindecătoare, de gastronomie orientală și de pomezi parfumate, care transfor mă nopțile în grădini. În acest timp, fata din tren răsfoiește alene paginile neterminate prin care trece un vas de poveste, condus de un mare vrăjitor în ale bucătăriei, descendent al țarilor Rusiei, care farmecă lumea cu roșii zemoase amestecate cu opt feluri de ardei iute, reinventează feijoada, doro wett și puiul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un concurs pentru ocuparea... conform H. C. M. (Hotărârea Consiliului de Miniștri) nr. ... din ...” etc. Se află și fără să anunți... Și încep să vină candidații. Îi primești binevoitor, cu același zâmbet afabil, sorbind din cafea cât mai rar, indiferent, răsfoind alene niște hârtii. De partea cealaltă emoția crește! Tu cântărești, cântărești, până când una dintre candidate îți face oarecare impresie. Îi spui că, deocamdată, postul este „blocat”, dar să mai treacă, eventual să încerce o colaborare externă, dacă are timp, dacă nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ca într-o îmbrățișare haină, accentuând frigul pe care îl simțea de obicei. Pleoapele se desprinseră greu din cauza lacrimilor uscate de pe genele mari care umbreau ochii aceia de un verde pământiu. Aceeași tristețe sfâșietoare apăru când pleoapele grele se ridicară alene. Sângele îi dispăruse din obraji de parcă cineva se hrănise cu el cât timp dormise. Ridică privirea spre fereastră. Cerul senin o îmbia să iasă afară, să se lase răsfățată de razele calde și să se bucure de aerul curat pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trage aer mult în piept va urma un moment decisiv. Ridică paharul ca o tragediană. EFIMIȚA (patetic): Hai, mamițo, să te culci și dumneata. (ordonă sieși) Scurt mișcarea! (dă paharul pe gît și cade moartă). Leonida se trezește. Se întinde alene, ia gazeta, se uita superficial pe ea. O vede pe Efimița lată. Se uită la ea, îi ia pulsul. Se adresează publicului calm, didactic: LEONIDA: Stăm foarte rău domnule. Statul nu vrea să se gîndească. Nu este nici o încurajare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o apucase gelozia. Atunci am întrebat-o de Riri al ei. A tăcut și a simțit săgeata. Stăteam într-o după-amiază lungit pe canapea, când a sunat telefonul. Mama m-a chemat: Petre, vino, te caută cineva. M-am ridicat alene și m-am dus. Sunt la Cireșica, am auzit o voce mică. Mănânc o înghețată. Vrei să vii și tu? Era Clody! De unde ai numărul meu de telefon? De la Olga. Ți l-a dat ea? L-am găsit eu. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Forfota din jurul lui îi plăcea, iar caruselul cu călușei și clopoței de peste drum îi aducea aminte de vremurile copilăriei. Urmărea fețele oamenilor, femei, bărbați, tineri, îndrăgostiți... Simți, la un moment dat, că i se făcu foame. Se ridică și plecă alene pe bulevard, până pe Rue de la Bourgeoisie. Trecu pe lângă un mic magazin alimentar, intră și își cumpără câte ceva, pentru o gustare ușoară puțină terină de gâscă, două trei feluri de salam, pâine de secară cu nucă... Îi fu greu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
arteziană țâșneau jerbe de apă multicolore. Aleile din firimituri de marmură albă străluceau, scânteiau. Era fascinant! Oare cine s-o fi îngrijit de aceste lucruri? Totul era de o mare frumusețe. Gustă câte puțin din ceea ce cumpărase, apoi se ridică alene și intră, cu aceeași cheie, în dormitor. În urma lui auzi un zgomot era plasa de țânțari ce-l despărțea de grădină. Ușa era, deci, și fereastră. O lăsă larg deschisă, încercă plasa bine închisă în pardoseala terasei. Verifică totul, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
muncit, am muncit... Hai să te duc la locul meu favorit. În spatele casei am pus o băncuță mică, sub un nuc. Bine, hai acolo. Acolo îi aștepta Toni, lungit în fața garajului, ca și cum ar fi vrut să păzească mașinile. Se ridică alene, se lipi de Petre, apoi se așeză la picioarele Anei. Ce repede te-ai împrietenit cu el! E un câine mare, frumos, cu ochi inteligenți. E un câine bun, credincios. Am să-l iubesc, tată. În fața lor se așternea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bătut din picior. Nu, am strigat eu mai tare decât ar fi fost cazul. Nu-i nici un șarpe aici, mamă. Visul tău nu s-a adeverit. Am privit iar spre treaptă și l-am văzut plecând, în sfârșit. Se îndepărta alene. Nu mai era nici un strop de speranță. După ce-am văzut șarpele, în inima mea a început să încolțească resemnarea. Când a murit tata, a fost un șarpe mic, negru, lângă patul lui. Am văzut atunci, cu ochii mei, șerpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
romanelor Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, între timp (1990). Ce e Huzurei-Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cîrciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: "la diuseor dă la vi!" - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde se poate ajunge la "disoluția timpului". Asta numai în
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
și reflux de adevăr și minciună a simțurilor. De pildă, imagini ca din spatele unui paravan, din numărul unui Iosefini stelar: "O simțeam printre degete, în inimă, pe gene,/ Cînd venea în odaie la mine, seara;/ Răsturnîndu-se pe masa de lucru, alene,/ Părul ei semăna cu ceara.// Felină, depărtată, totdeauna/ Mai tristă, mai rece, pînă cînd, vai!/ Prietena mea luna nu mai era luna - / Izvorau din ea alte luni, alte luni, un alai." O lume răvășită, care se destramă pe note, ca
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
pornit din nou la drum, prin crâng, urcând dealul în șir, unul după altul. Ghidușa a rămas la urmă, lângă mine, iar Hamsterii au luat-o înainte, de data aceasta. În spatele nostru, fântâna a rămas cu cumpăna sa legănându-se alene, de parcă ne-ar fi pândit în continuare. În scurt timp, am ajuns în vârful dealului, unde se zărea o poieniță. Ieșind la luminiș, am văzut, lângă teiul din vârful dealului, o apariție... Era cineva care ne aștepta acolo. M-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
din grădina zoologică de la Budapesta. Tata se afla acolo într-o zi toridă de vară, iar hipopotamul stătea scufundat în apă, complet imobil, nu i se vedeau decît ochii și nările. Singura mișcare pe care o făcea era să clipească alene. Lentoarea cu care i se lăsau pleoapele pe ochi transmitea o stare de beatitudine și lene paradisiacă. Tata ar fi dorit - mi-a spus - să fie ca acel hipopotam, care reprezenta un ideal greu de atins, și anume, să te
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
parcă mai vii de acasă, Dumitre. Moș Dumitru Carpen a zâmbit și, cu o mână obosită, și-a tras pălăria mai pe-o ureche, privind lung în zare pe sub zagara. Sirul de care, hodorogind și legănându-se sub greutate, șerpuia alene pe șleaul ce părea nesfârșit. Semăna cu o omidă...Moș Pâcu - cu un gest obișnuit - și-a scos luleaua și punga cu tutun, alături de care avea și sculele trebuitoare. După ce a îndesat tutunul în găoacea lulelei, s-a oprit pentru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întreagă pe baltă. Lumea nu prididește cu treburile și el stă hojma la umbră pe malul iazului...” Si ce se întâmpla până la urmă cu chiticii? a întrebat Alecu Slobodă. Pâcu s-a prefăcut că nu aude. Si-a aprins luleaua alene și, când nu s-a mai văzut din pâclă, a reînodat firul poveștii. „Când trebuie să facă treabă, nu aude, nu vede, dar dacă îi vorba de somn și căscat ochii în fundul dracului, acolo pe baltă, el îi cel dintâi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
revelație. E sâmbătă, 12 mai, ora 8.45. Lionel se trezește cu greu. Vede pe fereastră un soare splendid, să nu-ți mai vină să mori. Avea dreptate săracul Jacques Brel: C’est dur de mourir au printemps. Se scoală alene din pat și se îndreaptă spre debara, ca să ia extensorul. Debaraua e - pardon de expresie - goală pușcă. La fel și restul garsonierei: parcă prin casă au trecut portăreii sau, și mai rău, țiganii - pardon de expresie. Se uită cu tristețe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
orfană sărăntoacă, mi-a povestit cum demult, în prima ei tinerețe, atunci când a ajuns învățătoare, din primul salariu și-a cumpărat o rochie, apoi s-a plimbat prin târgul de la Năsăud cu un buchet mare de flori în brațe, așa, alene, prin târg, doar-doar or s-o vadă sătenii din Prundul Bârgăului cât este ea de frumoasă, cum a ajuns o adevărată doamnă, de un an și jumătate era învățătoare, își luase casă cu chirie, nu mai stătea îngrămădită într-un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bătrâne! Rătăciră un timp pe străzile din preajma conservatorului cu gândul de a se reîntoarce pentru a vedea listele cu rezultatele candidaților. După câteva ore, se aflau din nou în fața panoului destinat afișajului, dar acesta nu-și schimbase înfățișarea. Timpul curgea alene. Așteptarea devenea din ce în ce mai grea. Când apăru o secretară ce purta în mână câteva hârtii, bănuiră cu toții că în acestea se află norocul sau nenorocul lui Mihăiță. Cum Mihăiță nu avu puterea să se apropie de panoul cu pricina, Vișinel bravă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o fac eu în locul lui. Ei, aflați voi că după multă târguială și gâlceavă am reușit să ne hotărâm... După cele câteva cuvinte, Pâcu s-a oprit din vorbire. A privit în jur și, pentru a se reculege, a pus alene mâna pe țoiul cu rachiu și a gustat din el cu religiozitate. Moș Dumitru, pricepând jocul lui Pâcu, a început să vorbească din nou. Cum bine ați auzit, am avut multă gâlceavă cu Pâcu - doar îl știți...Până la urmă, însă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Uite aista-i rachiul din care bea Vasile când se întoarce de la drum. A turnat într-un pahar și i l-a întins. Bea, Ioane, ca să te mai dezmorțești oleacă. Cotman a luat paharul și l-a dus la gură alene. Nu avea chef să bea, dar gândea că așa o va scoate pe Dochița din starea în care se afla. Mare lucru nu a făcut cu asta. În schimb, el a avut timp să-și rânduiască gândurile... În cele din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fazei de producție...“ Am deblocat apoi ușa care dădea spre casa scărilor și am coborât tiptil până la parterul magazinului. În tubul fluorescent de pe tavan se zbăteau fâșii de lumină muribundă. Un frigider ale cărui bale se scurseseră până În prag sforăia alene. Dintr-un raft, o combină audio vorbea În somn, scoțând din când În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile-i culisante automatul de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]